„Profesorii au avantaje, dacă au în clasă copii cu cerințe speciale”

Interviu cu Melania Pleșa, directoarea Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Neamț

– De ce este necesară această instituție, Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională?

Această instituție a apărut din necesitatea implementării în cadrul sistemului de învățământ a unor, să spun așa, terapii conexe procesului educațional. Copii au nevoie de cunoștințe științifice în cadrul orelor de la clasă, dar au nevoie și de suport emoțional, de consiliere psihologică, de terapie logopedică și, mai nou, instituția noastră se ocupă și de orientarea copiilor cu cerințe educaționale speciale, ceea ce înainte era făcut de Direcția de Protecție a Copilului. Ei făceau și orientare școlară și încadrările în grad de handicap. S-a considerat ca orientarea școlară să o facem noi, prin serviciul de evaluare.

– O parte din finanțare vine de la Consiliul Județean, de ce?

Este ordonatorul principal de credite al instituției noastre. Cheltuielile salariale sunt asigurate de Ministerul Educației, prin Inspectoratul Școlar, iar cheltuielile cu bunurile și serviciile sunt asigurate de Consiliul Județean. Până acum 3-4 ani toată finanțarea o primeam de la CJ, dar a apărut o lege prin care am trecut și noi cu cheltuielile salariale la minister.

– Câți copii cu nevoi speciale au fost consiliați anul trecut?

Sunt atât evaluați, cât și consiliați. Sunt care vin la 2 ani la evaluare, sunt care vin anual. Noi le dăm aceste certificate pe o perioadă de un an sau doi, atât cât este și certificatul de încadrare în grad de handicap. Au fost 845 de copii, anul trecut, cam la fel în fiecare an. A fost un an atipic, începând cu luna martie am oprit procesul de evaluare. Dosarele au curs, în continuare, au fost depuse online și spre toamnă eram deja foarte aglomerați. Serviciul de evaluare nu are decât 5 specialiști și am încercat să introducem un ritm alert. În sistem online, efectiv nu am mai avut cum să ne ocupăm de ei, dar în toamnă am zis să reluăm. Acum cred că suntem undeva la luna noiembrie cu evaluările. Sunt copii care doresc să meargă în învățământul special, li se potrivește cel mai bine, acolo au la dispoziție atâtea servicii în ajutor. Sunt și copii care doresc să rămână în învățământul de masă. Avem copii care doresc școlarizare la domiciliu. A trebuit să reluăm cumva, să nu încetinim procesul de evaluare.

– Cum se ia această decizie?

Se face evaluare psihopedagogică, se studiază documentele din dosar – documente medicale, anchete sociale – și în baza acestor documente se ia decizia în comisia de orientare. În general, ținem cont și de dorința părintelui, pentru că sunt părinți care chiar nu-și doresc să meargă în învățământul special și atunci le acordăm învățământul de masă cu profesor de sprijin, cu consiliere psihologică, activități remediale.

– Câți dintre ei se regăsesc în învățământul de masă?

Cei mai mulți sunt în învățământul de masă, într-un procent de aproximativ 75%-80%.

– După părerea dv, un copil cu astfel de nevoi speciale într-o clasă, ridică sau scade nivelul clasei în învățământul de masă?

Nu pot să spun că-l ridică sau că-l scade. Atâta timp cât cadrul didactic de la clasa respectivă își întocmește planurile de intervenție individualizate pentru acel copil și notarea se face la nivelul posibilității copilului, nu pot să spun că scade.

– Iar când sunt mai mulți astfel de copii într-o clasă?

Nu cred. Acolo, într-adevăr intervine greutatea cadrului didactic de a lucra și cu ceilalți. În primul rând, ne cer ei ajutorul pentru întocmirea acestor planuri de intervenții individualizate, astfel încât conținuturile disciplinei să fie adaptate copilului respectiv. Iar în școlile în care sunt profesorii de sprijin, sunt echipe cu psihologul, cu logopedul și sunt sprijiniți în a acorda o atenție deosebită acestor copii.

– Și ceilalți copii din clasă, nu sunt afectați?

Nu. Într-adevăr, au mai fost probleme unde acești copii mai aveau tulburări de comportament și destabilizau atmosfera din clasă. Dar, se acționează punctual, copilul este luat din clasă, este dus în cabinetului psihologului, ori al logopedului, se lucrează separat cu el.

– Sunt destule plângeri de la profesori, de la directori de școli, la dv. au ajuns astfel de reclamații?

La noi nu, la noi vin doar contestații la aceste orientări, când decidem pentru învățământul special. Dar am avut foarte puține contestații de când funcționăm. Se rezolvă în școală, noi chiar nu avem cum să intervenim în școala respectivă.

– Reclamații nu, dar nici nemulțumiri legat de faptul că nu-și pot ține orele, că este dificil? Sau ne este teamă să discutăm despre acest subiect?

Nu au fost. Și știți de ce? Pentru că atunci când au astfel de copii în clase, ne solicită nouă adeverințe pentru gradațiile de merit, fiindcă se acordă foarte multe puncte când dovedești că lucrezi cu un copil cu cerințe educaționale speciale. Deci, există un avantaj.

– Dar părinții celorlalți elevi, v-au adresat nemulțumirile lor?

Nu. Spuneau psihologii că au fost solicitați la ședințele cu părinții și se mai ridicau unii părinți, nemulțumiți. Acești copii cu cerințe educaționale speciale într-adevăr mai deranjează, au tulburări de comportament. Și psihologii încercau să aplaneze aceste conflicte. Sau am avut solicitări de la părinți care voiau să-și mute copiii cu CES la altă școală, fiindcă n-au găsit înțelegere la școala unde le era copilul, din cauza părinților. Aceste situații se rezolvă în școală, nu ajung la noi.

– Cum apreciați acest sistem cu profesorii de sprijin? Reușesc ei să se ocupe de sutele de copii care sunt în învățământul de masă? Aveți o evaluare?

La învățământul primar și la preșcolar chiar e un serviciu binevenit. Ei într-adevăr sprijină cadrele didactice, dar și oferă serviciile de sprijin copiilor fie în timpul programului, conform legislației, stau în clasă lângă copilul cu CES, fie îl ia separat în cabinet și lucrează complementar. Sunt în mediul rural foarte mulți copii cu CES și școli care nu au profesori de sprijin și atunci doar cadrul didactic poate să intervină. Profesorii de sprijin sunt angajații învățământului special. Dar, într-adevăr, ei mai organizează comisii metodice sau întâlniri și ne cheamă și pe noi să gândim niște planuri pentru a veni în ajutorul copiilor, a familiilor, a cadrelor didactice. Nu avem o evaluare, dar punctual cadrele didactice ne cer ajutorul. Anul trecut ne-au cerut sprijinul 25-30 de profesori. Avem foarte multe planuri de intervenții personalizate, care trec tot prin comisia noastră și trebuie să le semnăm.

– Din luna noiembrie, de când s-a trecut exclusiv online, s-a pus la dispoziția părinților, a elevilor un telverde pentru consiliere – 0371.092511. Au fost solicitări?

Nu, este afișat și de IȘJ pe site, este și o adresă de e-mail specială, dar nu. Au sunat mai mult să întrebe de evaluare. Mă gândesc că acolo unde sunt psihologi în școală, sună direct psihologul, ori sună la noi, sau vorbesc cu cadrele didactice. Este mai cunoscut numărul nostru de telefon, decât acesta dedicat special consilierii.

– S-au făcut studii, cercetări în perioada aceasta? Ce s-a constatat?

Nu, s-au făcut doar pe orientarea școlară la clasa a VIII-a, după luna martie nu s-a mai făcut. Făceam pe violență, pe absenteism. În general, copiii sunt influențați de prieteni, de familie și consilierul psihologic intervine cu instrumentele de evaluare prin care copilul știe exact spre ce ar fi bine să meargă. E o recomandare. Numai că dorințele copiilor nu prea sunt corelate cu aptitudinile lor. Iar piața muncii e într-o continuă transformare, de la an la an.

– Psihologii vă prezintă periodic problemele, care este concluzia până acum?

Da, sunt raportări. Psihologii intervin pe mai multe paliere, nu au doar copiii cu CES. E vorba de consilierea copiilor, a părinților, a cadrelor didactice. Într-adevăr, este reticența copiilor, în general, de a participa la consilierea online, pentru că sunt probleme confidențiale care se discută și nu știm dacă este asigurat un spațiu securizat. Au început să apară tot soiul de fenomene de ciberbulling. Sunt copii care nu au condiții deosebite acasă și învățământul ăsta online îi descoperă, se vede că sunt mai mulți copii care stau în aceeași cameră și participă la această școală online. Pe parte de consiliere s-au căutat soluții. Au fost părinți care au solicitat și au primit acordul directorilor de școli ca această consiliere totuși să aibă loc între patru ochi în cabinetul psihologului. Asta, din toamnă.

– Care sunt primele trei probleme ridicate de cadrele didactice?

Integrarea copiilor cu nevoi speciale, asta e cea mai importantă. Cadrele didactice mai reclamă și că nu sunt sprijinite de părinți, o absență a comunicării între copii și părinți, cam astea sunt problemele. Sunt și părinți care solicită consiliere psihologilor, psihologul le spune cum să intervină în relația cu propriul copil, dar ce se discută în cabinete este confidențial.

– Cum apreciați acoperirea școlilor cu psihologi? Cât de eficientă este activitatea lor?

Legea spune că un psiholog trebuie să deservească 800 de copii, iar un logoped 400 de copii. Noi avem 32 de psihologi și 15 logopezi, în județ. Raportarea este de un psiholog la 2.000 de copii și vă dați seama că nu mai putem vorbi de eficiență. În general, primim feed-back-uri pozitive, mai ales de la directorii de școli. Avem multe solicitări de la directorii școlilor unde nu există psiholog și au probleme de absenteism, de violență. Sperăm pe viitor să deservim mai multe școli, deocamdată acesta e numărul de posturi aprobat.

– Cele mai multe școli sunt în rural, acolo sunt și cele mai mari probleme?

Nu pot să spun că în rural sunt cele mai mari probleme, sunt și în urban, cam aceleași: violență, absenteism, probleme emoționale, orientare școlară. În rural sunt 5 psihologi, avem la Petricani, Oglinzi, Borca, Săbăoani. În Roman sunt 5, la Târgu Neamț sunt 2, la Bicaz unul și restul sunt în Piatra-Neamț. Acești psihologi erau în școli când s-a înființat CJRAE, noi i-am preluat, iar ce s-a normat după și am primit posturi, am mers pe solicitările școlilor și am început să asigurăm și în rural. Avem și logopezi în rural. Este mai complicat în rural, fiindcă sunt școli mici și ar trebui comasate. Dar, când am avut solicitări punctuale, am trimis psiholog. Noi sperăm să ne întoarcem în cabinete, să reluăm proiectele începute, să continuăm studiile.

A consemnat Cristina IORDACHE