Foarte mulți oameni în perioada anilor 2006-2008 s-au împrumutat pentru diverse nevoi, în special pentru construirea sau achiziționarea de locuințe, într-o monedă considerată sigură și neafectată de fluctuații valutare. Este vorba despre francul elvețian (CHF), una dintre monedele care părea stabilă chiar și în condiții de criză. Din păcate pentru cei care s-au împrumutat, francul elvețian a înregistrat fluctuații masive după liberalizarea cursului monedei și s-a ajuns ca cineva care a împrumutat 1 franc, să fie nevoit să plătească dublu pentru el, asta raportat la aprecierea monedei respective în raport cu leul nostru național.
O speranță că lucrurile se pot remedia chiar și mai târziu vine în urma unui proces de la Curtea de Apel Bacău. O familie împrumută în 2008, pe o perioadă de 30 de ani, 97.000 de franci elvețieni. În 2019 începe un proces și în 2020 reușește să obțină o victorie importantă, în sensul că instanța a stabilit ca diferanța de curs dintre valoarea de la data contracractării creditului și cea de la data plății să fie suportată în proporție de doar 50% de către beneficiar.
Avocatul Mihăilă Nicoleta, partener al SCA „Filip și Mihăilă”, a declarat pentru publicația noastră că decizia pronunțată în contradictoriu cu Banca Românească SA, răspunde nevoilor consumatorilor care s-au împrumutat în CHF, aceea de a transfera o parte din riscul aprecierii monedei străine către finanțator.
”…Instanța de apel reține că potrivit cursului afișat de Banca Națională a României în perioada 2008-2018, moneda francul elvețian a înregistrat fluctuații ale valorii, în sensul majorării acesteia de cca 93%. În acest context, raportat atât la procentul exagerat al majorării cursului de schimb al valorii monedei în care a fost contractat creditul, cât și la perioada relativ medie în care s-a produs această majorare,…, este evident ca majorarea cursului de schimb al monedei în care a fost contractat creditul ce face obiectul cauzei constituie o împrejurare absolut imprevizibilă și de natură a conduce la diminuarea posibilității apelanților reclamați de a plăti ratele aferente contractului de credit.”
Avocatul care a instrumentat cauza a mai precizat că instanța de apel a înlăturat susținerile beneficiarilor de credit referitoare la nulitatea clauzelor reglementând riscul valutar, din perspectiva clauzelor abuzive, unul dintre considerente fiind acela că reclamanții nu au putut proba faptul că banca a avut cunoștință la momentul încheierii contractulu de faptul că urmeazî o creștere accentuată a valorii francului elvețian în viitor. (V.B.)
