Interviu cu directorul Carmen MURARU

Ținut al vechilor sihaștri din Munții Neamțului, comuna Pângărați a fost și rămâne un areal al rugăciunii și al educației creștine. Pe aceste locuri, voievodul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) a ctitorit un superb lăcaș, care atrage anual mii de pelerini din toate colțurile țării. În această comună, încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, funcționează o școală cu rezultate excelente. Și tot aici, grație unei idei a genialului ing. Dimitrie Leonida, pe cursul râului Bistrița, a fost construit un mare sistem hidroenergetic, la Stejaru funcționând, de vreo șase decenii, marea hidrocentrală care acum, pe bună dreptate, poartă numele marelui inginer român. Acestea sunt doar câteva elemente care conferă comunei Pângărați un statut aparte în peisajul județului Neamț, școala, ca instituție, fiind una dintre cele mai importante repere ale activității administrației locale, dar și a celor care trudesc la catedră.

– Doamnă director, cum ați depășit perioada de pandemie, în cadrul școlii pe care o conduceți?

Dacă ar fi să vină din nou pandemia, aș lua-o de la capăt, ca să supraviețuim. În aceste condiții, trebuie să-mi turez motoarele și să apăs pe un enter cu strategii, ca să iasă toată lumea bine. Acum, nu mai este emoția de teamă, de panică, de furie, de indignare. Prima dată a fost un șoc. În momentul în care pe 11 martie ni s-a comunicat că vom pleca cu toții acasă, apoi, pe 2 iunie revenirea claselor a VIII-a, în acest răgaz am încropit platforme de învățământ online, în condițiile în care, până pe 11 martie, ni s-a interzis, cu desăvârșire, să folosim orice device. Anterior, ni s-a spus ca la clasă niciun dascăl să nu folosească vreun telefon sau alt aparat. Poate să fie pe catedră, dar să nu se folosească de telefon. Pentru noi a fost un șoc, de parcă după o viață ți-ar fi spus cineva că părinții, pe care i-ai așezat în locul sfinților, nu sunt părinții tăi. A venit cineva și a spus idolatrizează-i, ridică-i la rang de zei, dar gândește-te că nu sunt părinții tăi. Că ei, de fapt, te-au înfiat și te-au mințit. Și ca să minimalizez subiectul, cam așa a fost cu pandemia.

– De cine ați fost ajutați în această perioadă?

Am marele noroc că fac parte dintr-un colectiv altfel, cu o substanță rar întâlnită. Noi nu ne numim dascăli grație diplomelor și a școlilor pe care le-am parcurs. Ne numim așa pentru că ne-am născut cu această vocație, acest har. Ne înțelegem din priviri, din conținutul sărăcăcios al unei fraze. Toartă lumea căuta să aibă strategiile atât de sănătoase, încât să dea rod anticipat, nu un rod acolo, ca și cantitate. Când a început pandemia, era rumoarea, nebunia electorală. Băteam cumva la porți închise la fostul primar, pentru că dumnealui știa clar că nu mai candidează. Natural, omului, la final de drum, nu-i mai vine motivația pe care o avea la început de drum. Și am supraviețuit. Din toamnă, schimbându-se primarul, motoarele s-au turat altfel, primarul Petronel Mancaș s-a implicat foarte tare și pentru faptul că așa este soiul său, structura sa umană.

– Este om de acțiune?

Este om de acțiune, dar unul care vede în străfunduri. Chiar dacă spui că nu ai nevoie de nimic, el îți identifică nevoia. De obicei, astfel de oameni sunt cei care pierd. M-a ajutat foarte mult, pentru că a spus așa: “Atâția copii nu au device-uri”. Imediat a dat comandă de 100 de tablete.

„Nu avem dascăli care fac politică”

– Inspectoratul Școlar câte tablete a oferit?

36 de bucăți. Ca donații, am primit doar un singur calculator de la doamna Izabela Nedelcu, director la Hidroelectrica. În rest, nimeni nu ne-a vizitat sau să ne bage în seamă, pentru că nu suntem o școală care să aibă un efectiv foarte mare, doar 371 de copii. Nu avem dascăli care să facă politică sau să fie băgați în tot felul de ONG-uri, care să aibă în spate anumite structuri. Sunt oameni liniștiți, calmi, oameni alături de care poți merge și 100 de kilometri pe jos, pentru că ești în siguranță. Siguranța apare pentru că nu le vin idei care să țină de atitudini extremiste. Sunt oameni calmi, domoli și nu se bagă în tot felul de festivisme. Eu da, având în spate școala de Roznov, gravitând 20 de ani pe lângă Ionel Ciubotaru, vrând-nevrând am învățat foarte multe lecții. Să le și creez, să le și aplic, ca tot eu să le autoevaluez. În momentul în care am venit aici, niciun om nu semăna cu personajele din decorul respectiv și am fost nevoită să mă adaptez.

– Cum ați evalua colaborarea cu ISJ Neamț?

De când a venit domnul profesor Mihai Obreja, lucrurile sunt de o transparență aparte. Este marele avantaj al nostru, pentru că domnul inspector general este omul care îți dă instrumentul de predictibilitate. Este om de socio-umane, a făcut filosofie multă și grea în școală. Și, vrând-nevrând, o și aplică. A venit la noi de mai multe ori și era interesat de cum se urcă elevii în microbuz, cine are grijă de ei: “Unde-i duceți, la ce distanță?”. La noi se respectă numărul de copii transportați și nimeni nu-și riscă pâinea.

– Cum a prins programul „Școală după școală”?

Programul a venit mănușă. În primul rând, dascălii sunt motivați să facă muncă suplimentară, recunoscută. Nu vorbim de muncă remunerată. Una este să te trimită cineva undeva și să spună, cam asta a fost în fișa postului. Nu îți convine, schimbă-ți locul de muncă. Am mai primit astfel de oferte. Am 25 de ani de muncă încheiați și am văzut tot felul de atitudini din partea privitorilor. Nu-ți convine, nimeni nu te ține cu forța. Nimeni nu este de neînlocuit. În momentul în care a venit acest program, elevii au simțit că există cineva care are nevoie de ei și în alte contexte. Nu vorbesc de milionul pe care îl dă statul. Nu am luat toată lumea din școală. Am lansat un chestionar în rândul elevilor și al părinilor. Trebuia să răspundă copilul, dar supravegheat de părinte. A fost întrebat dacă ar trebui să se facă ore de remediere, cam pe ce palier curicular ați vrea să ne întâlnim: literatura română, matematica, educația fizică? Răspunsul a fost următorul: toate ne plac, iar dacă ați vedea ce răspunsuri au dat copii, mi se face pielea de găină. De toți ne este dor.

Investiții în școli

Petronel MANCAȘ, primarul comunei Pângărați: „Am încercat și am reușit ca, într-un timp foarte scurt, să asigurăm toate materialele necesare la începutul pandemiei. Am achiziționat dezinfectant, detergenți, măști în cantități importante, au fost dezinfectate toate spațiile, inclusiv microbuzul. S-au respectat toate regulile și asta s-a văzut imediat. Apoi, am achiziționat 100 de tablete noi, a mai completat și Inspectoratul Școlar, astfel ca să nu apară lipsuri de aparate la copii. Internetul nu ne-a ajutat extraordinar, doar 90% din teritoriu a fost acoperit. La toate acestea s-au adăugat măsurile de siguranță din școli. A fost o colaborare foarte bună cu cadrele didactice. Dintre investițiile din ultima vreme, am construit un gard la Școala Stejaru, pentru că era o zonă nesigură. Dorim să mai facem și un acoperiș la Școala Pângărați, însă prea multe nu putem, pentru că bugetul este mic și nu acoperă tot ceea ce dorim să facem”.