Camerele de Comerț și Industrie din România au luat naștere în 30 septembrie 1864 sunt strâns legate istoric de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza. În dorința domnitorului de a moderniza societatea românească, una dintre măsurile luate a fost și înființarea Camerelor de Comerț și Industrie prin Decretul Domnesc nr. 1363.
După Revoția din 1989, renașterea sistemului cameral a fost realizată prin Decretul-lege nr. 139 din 1990 privind Camerele de Comerț și Industrie. Acestea erau definite ca „organizație neguvernamentală, de utilitate publică, cu caracter autonom, având drept scop promovarea comerțului și industriei românești pe plan intern și extern și sprijinirea intereselor comercianților români în raporturile cu autoritățile din țară și cu organisme specializate din străinătate. Noilor camere de comerț teritoriale li s-a acordat, de asemenea, statutul de organizații neguvernamentale, asociative ale mediului de afaceri, acestea devenind principalii piloni ai economiei de piață, dominată de antreprenorii privați”, cum notează chiar site-ul ccir.ro.
Obiectivul general al Camerelor de Comerț și Industrie este „sprijinirea și apărarea intereselor generale ale companiilor românești şi asigurarea reprezentării acestora printr-un dialog susținut cu decidentul politic”, element care în contextul actual pare cu atât mai important.
M.N.
