Cu toate că dăm aproape 6 lei pe kilu` de benzină și facturile iernii ce se apropie promit să absoarbă inclusiv pânza buzunarelor cu rol de seif, preocuparea majoră, care a luat fața multor evenimente ce-o să ne usture, a fost să se rumege tupeul Cotroceniului de a închiria un avion de Doamne ajută pentru binefăcutul și compania, ca să se ducă peste apă, pentru ceva ce oricum nu înțelege lumea. S-a sărit de la poziția obișnuită de veacuri (adică-n … trei litere), vertical și ascendent că avionul ăsta a costat prea mult și că se duce bugetul mioritic pe apa sâmbetei, spre cosmica dezamăgire a celor preocupați de zacuști și murături asortate.
Partea tristă este că lumea preferă analiza gozului din ochiul interlocutorului în detrimentul bârnelor personale aflate pe post de lentile de contact. Trageți o privire în vreo parcare de stabiliment și-o să vedeți puzderie de SUV-uri, marea lor majoritate nefiind deținută pentru calități, ci pentru faptul că dau bine. Ai mașinoi, ai … instalație-n care nu-i bine să te doară, implicit ai imaginea unui ins cu putere în fața căruia trebe să scoți pălăria. Nu contează că proprietarul recită câteva strofe din tabla înmulțirii cu forța. Are SUV? Are.
E un stereotip? Este. Asta-i una.
Pentru a doua, faceți un recurs la memorie și o să descoperiți că administrația prezidențială a avut un avion, ce-i drept cam mare și cam rablagit moral, bașca mai avea și damfuri de Farmec 16, motiv pentru care l-a scos la mezat și mare lucru dacă nu a și încasat un ban cinstit pe el. Și acum să gândim. La câți bani se vântură prin orașul lui Vodă și prin cancelariile unde zăngănitul paharelor este muzica ce place, nu se găsesc niște milioane bune pentru un avion mai acătări pentru primul om din stat, ca să apară și mnealui mai mioritic, adică conform stereotipului? Mă îndoiesc.
În condițiile în care potențații momentului dețin pentru uzul personal unul sau mai multe agregate zburătoare și nu au agoniseală de mărimea PIB-ului, ca și parteneră NATO plus membră UE să-ți trimiți președintele pe cine știe ce mijloc de transport, fie el cu baie, dormitor și sufragerie (fără balcon, firește) denotă amatorism. Pentru că cei ce ar putea face achiziția asta nu poartă grija celor ce se trezesc la cinci, în plus nici nu rup gura târgului cu investiții, ca să nu mai vorbim despre lefuri.
Trebuie s-o recunoaștem, la interfața cu lumea suntem la nivelul posesorilor de Trabant. Cu miniștri de externe schimbați după cum bate vântul și un președinte afon în materie, grație sfetnicilor ce ară internetul, lipsa avionului prezidențial vine ca o cireașă pe un tort ornat cu frișcă din tub, pentru că nu merită efortul să faci lucru mecanic (măsurabil în jouli) cu o brumă de smântână și nițel zahăr tos. Adăugați asta la șapca primită de la Trump (fantastic președinte!) ca să înțelegeți de ce ne fudulim cu F16 SH și MIG-urile îngrașă cernoziomul, de ce importăm energie, de ce nu avem de nici unele comparativ cu anii din urmă și de ce vom umbla cu ochii vineți de la crosele de golf purtate neregulamentar și folosite aidoma.
Atât s-a putut. Punct.
GD. Patrauceanu
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 507, săptămâna 23 – 29 septembrie.