Eliberarea României de Arafat are greutatea unui proiect de țară

Penultima diversiune lansată de Comandantul Raed Arafat, natural direcționată spre înspăimântarea românilor, a fost preluată fără comentarii cuvenite de agenții de presă, portaluri de știri și site-urile multor publicații de audiență rezonabilă spre mare. Spunea individul că tratamentul medicamentos pentru cei infectați cu SARS-CoV-2 este mai toxic decât oricare dintre serurile experimentale prezentate publicului drept vaccinuri. Substanțele alea chimice conținute de medicamente, vezi Doamne, au grave efecte asupra corpului, nu uman în general, cât în mod special al românului.

Din lista foarte lungă a celor obligați moral și profesional să combată diversiunea într-o clipă, surprinde total inexplicabila tăcere a oncoterapeuților de top în fața palestinianului agresiv consolidat în România. Pesemne, o fi decurgând din moștenirea strategică de la Ceaușescu, cel fabulos în a asigura licențe universitare oricărui supus al prietenului său Mohammed Abdel-Raouf Arafat As Qudwa al-Hussaeini. Pe scurt, Yasser Arafat.

S-a uitat deja cum anul trecut bolnavii de cancer au fost sacrificați cu bună știință, fie prin restrângerea accesului la serviciile medicale de specialitate, fie prin lipsa medicației specifice ce cădea în sarcina statului. Una dintre dramele care parcă n-a fost e mai mult decât strigătoare la Cer cu îngropare pe Pământ. Cazul urlă din raportarea la incidența groaznică a cancerului de sân. De-atâta „grijă pentru sănătate și viață”, Tamoxifen, un medicament esențial prescris în anumite patologii de neoplasm mamar, a lipsit cu totul vreme îndelungată, în 2020. Sigur, toate tratamentele oncologice sunt foarte toxice. Dar așa salvezi omul! E valabil în toată lumea.

Pe linia de acțiune a lui Arafat a urmat o încununare a răfuielii cu sănătatea și viața românilor. Poate ultima. S-a anunțat o înăsprire a controalelor la frontiera cu Republica Moldova (le-o scăpat Ucraina – n.a.), astfel încât salvatorul antiviral Arbidol/Arbivir să nu mai intre în țară pe canalele consacrate. S-au găsit și politicieni (în genul consacratului Ciolac de salvare al lui Iohannis – n.a.) care să-i țină isonul lui Arafat.

Se subînțelegea, din grijă față de români, să nu înghițim capsule necontrolate, din folii clandestine, eventual umplute cu praf de cretă. Un răspuns (in)adecvat îl pot da cei trecuți prin boală și salvați de acest antiviral achiziționat la tarabă. Doare rău, lista națională de supraviețuitori îl deranjează pe Arafat. De câteva săptămâni, se poate conta pe medici de familie din Piatra-Neamț, cumpărători fruntași ai cantităților disponibile în Piața Centrală.

Palestina, mon amour, izvor de cadre de nădejde

După despărțirea sângeroasă de Nicolae Ceaușescu și regimul său, în decembrie 1989, am avut pe firmamentul țării diverse figuri publice despre care se spunea hotărât că nu li se poate întâmpla nimic. Trecerea în revistă a  galeriei de nume – de anvergură națională, dar și locală – nu rezolvă nimic în acest moment. Cine le știe, bine; cine nu, nu-i ajută cu nimic. În jurul lor s-au născut mituri, iar românul mediu statistic le-a înghițit cu prea-aplecată sfioșenie, devenind dulce consumator și multiplicator de asemenea ticluiri.

Inclusiv în pârlitul de județ Neamț am avut o mini/maxi-galerie de figuri pe la care trebuia să treci, să achiți cumva o „vamă”, să pupi o mână, dacă voiai să-ți meargă bine, să ai liniște și acces la ce aveai nevoie. Supraputerea și suprainfluența „figurilor” se asocia obligatoriu cu legături în crenguțe, ramuri, trunchiuri și rădăcini din servicii și structuri de informații. Teama transmisă funcționa, funcționează și astăzi. Naivii se uită preponderent spre structurile active, scăpându-le din vedere un sector tabu: asociațiile de rezerviști și conexiunile lor. Un argument „vesel”, cu peste 25 de ani vechime, vine de la un fruntaș pe ramură de la defuncta/funcționala ca intervenție Direcția a V-a a Securității, altfel un mason solid ancorat prin Neamț prin alți masoni de toată comedia. Avertiza că nimeni, niciodată în România nu va trece peste ce combină securiștii ăia vechi ca el. Are dreptate.

Demitizările, în unele cazuri de notorietate, nu s-au produs pe cale naturală sau prin efectul legilor, ci ca urmare a unor tranzacții, rearanjări și reîmpărțiri de sectoare controlate, indiferent că vorbim de viața politică sau varii categorii de afaceri.

De vreo 10 ani, adunând funcții de conducere fără număr în Statul Român, Raed Arafat face absolut ce vrea cu noi. Nu dă seama în fața nimănui, deși ca secretar de stat e la decizia și semnătura prim-ministrului.

Orban, mon amour, în slujba nu se știe cui

Anul trecut, Ludovic Orban a încasat blesteme și înjurături profunde de la apropiați și prieteni vechi în legătură cu supremația lui Arafat. N-a tresărit c-o virgulă. Într-o secundă ne scăpa de Arafat, dacă era om serios, dacă îi păsa de România. N-a vrut. Sau n-a avut voie.

Orban tresare însă și îi miroase brusc și cu greață, acum, mai rău ca după inhalarea unei substanțe toxice, imediat ce se gândește la Klaus Werner Iohannis. Te pomenești că Ludovicul care ne jignea și ne sfida inteligența și educația când țipa ca un descreierat în favoarea „generalului” Iohannis era o clonă defectă… Apoi, bătaia de joc națională cu grupuri strategice dubioase de comunicare, cu comitete științifice și de intervenție ținute la secret ca și componență, plus tot ce au făcut guwernerii lui sacrificând sănătatea și viața românilor pentru ambițiile electorale ale lui Iohannis, speră el – acum! – că vor fi uitate. Nu ține. Prețul se numără în morți nevinovați.

Orban de România a avut șansa providențială de a pune lucrurile în ordine. Fostul ministru al Sănătății, Victor Costache, croise un plan de acțiune corect din zorii crizei. Armata livra resurse de intervenție exemplare. Nu, nu cu echipaje în stradă, ci pe linie medicală. Avem militari cu reputație cinstită, impresionantă în sectorul CBRN (Chimic, Biologic, Radiologic și Nuclear – n.a.) ca puține alte țări din NATO și din lume. Ei erau cei calificați să organizeze triajele și circuitele, repede, de la începutul amenințării cu coronavirus. Lombardia Italiei, regiune ultradezvoltată sub toate aspectele, s-a prăbușit de fapt sub SARS-CoV-2 tocmai pentru că nu a respectat triajul și circuitele. În Veneto, regiune vecină, s-au respectat.

Arafat, mon amour, în slujba nu se spune cui

Orban și urmașul său Cîțu, girat cu maiestuoasă afecțiune ticăloasă de către însuși Orban, cunosc foarte bine nenorocirea implementată pe mâna, interesele și protectorii lui Arafat. Dacă ne referim numai la Sănătate. În ciuda datelor și dovezilor cunoscute public de cel puțin 10 ani, n-au mișcat o particulă de deget.

Strigau din toți rărunchii câțiva profesioniști cinstiți, dintr-ăia dăruiți României, încă de anul trecut, să nu fim lăsați pe mâna Comandantului. Palmaresul arhicunoscut al lui Arafat e un dezastru național. Ludovicului nu i-a păsat de niciun fel. Mai și urla apăsat că testele RT-PCR pentru verificarea infecției cu SARS-CoV-2 sunt 100% sigure, deși nu sunt. Plus că a respins testarea în masă cu teste corecte. La pachet, partenerul său din acea vreme, chiriașul de la Palatul Cotroceni, decreta că serurile experimentale sunt sigure și eficiente. Nu sunt.

Peste toți și toate, același Arafat nu a avut și nu are restricții la enormități, la declarații și acțiuni iresponsabile. În dimineața următoare recepționării primei tranșe de concentratoare de oxigen trimise din Israel, vigurosul originar din Nablus a boscorodit câte unele la un buletin de știri de audiență din țara de proveniență a ajutoarelor, de-ți venea să îl trimiți undeva în azil politic. Mai întâi, cu aroganță, a evocat cele 36 de misiuni externe de ajutorare desfășurate de România de vreun an și șase luni, poate un an și opt luni încoace. Și a zis, ca la un bazar de pe malul vestic al Iordanului, că a venit rândul nostru să cerem ajutor. De parcă am vorbi de compensații!

Pe urmă, întrebat de cauzele insuccesului înțepării românilor cu cele substanțe experimentale, Arafat a pus în prim-plan știrile false. Trecând peste halul în care se exprimă în limba engleză, Comandantul denaturează situația reală din România așa cum respiră.

Pentru cine a uitat sau refuză să ia seama, Arafat mai spunea că nu ține, că nu merge din motive de complexitate de transport aerian să trimitem la spitale din străinătate pe unii bolnavi încadrați la COVID în stare gravă. Minune, transportul funcționează, bolnavii sunt bine primiți și bine tratați, mai cu seamă în Ungaria. Doliul suprem pentru casapii politici ai Sănătății noastre va fi când cei trimiși la spitalele de afară se vor întoarce pe picioare…

Pneumologii, cu adevărat mon amour

Cu toată prestația din buze, sau mai ales punând în prim-plan evoluția neconvingătorului polcovnic Gheorghiță, de la un comitet militarizat de coordonare, așa-zisa vaccinare a fost compromisă în realitate de aparatul de stat. Cu mârlănie, aroganță, zdrobirea legilor și Constituției, cu amenințări și șantaj, nu merge. Gata! Românul s-a prins că prioritară este consumarea acelor seruri cumpărate în exces, fără discernământ de către guwerneri.

Nu trebuie să fii antivaccinist, e suficient să fii om rațional ca să înțelegi cum prin politică și acțiuni de stat s-a blocat accesul la medicație pentru diversele boli provocate de noul coronavirus. O crimă națională pentru care nimeni nu răspunde. Și, să fim realiști, nici nu va răspunde. Merită reamintit că România este singura țară cu pretenții în care, de la bun început, de când a dat buzna virusul generator de sindrom acut respirator sever, tocmai pneumologii și cardiologii au fost ignorați public aproape ca la comandă. Cele mai bune rezultate, ca urmare a tratamentelor prescrise, fără legătură cu prostiile din protocoalele și ghidurile oficiale de stat, s-au obținut pe mâna pneumologilor, nu a lătrăilor oficiali, ziși și oameni de știință.

Proiect cinstit de țară într-un stat criminal

La zi, dacă ar avea o fărâmă de cinste în ele, partidele astea două nu ar bate câmpii cu tot soiul de punctaje, de mandate de negocieri. Prioritățile naționale sunt cunoscute. Una este clar Sănătatea. Fără eliberarea României de Arafat nu avem ce discuta. Poate să fie Alexandru Rafila un ministru providențial la Sănătate, un înțelept. Arafat e secretar de Stat la Interne. La semnătura premierului, adică și peste capul ministrului de resort. În plus, bine e să nu uităm că niște concetățeni profund tulburați la etajul superior ce stă în calea ploii spre gât, precum Victor Viorel Ponta și Alina Mungiu Pippidi, îl propuneau pe Arafat ca prim-ministru.

FOTO: Evenimentul Zilei

Viorel COSMA

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 514, săptămâna 11 – 17 noiembrie.

2 comments

  • spirtu haret

    noiembrie 15, 2021 at 11:00 pm

    Bravo Viorel!

    Răspuns

    • spirtu haret

      noiembrie 15, 2021 at 11:00 pm

      Viorel Cosma

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *