Spiridon și Elefterie, sfinții care aduc sporul casei

Sărbătoarea „Zămislirea Sfintei Fecioare Maria” este prăznuită pe 9 decembrie. În Tradiție este consemnat faptul că Sfinții Ioachim și Ana au fost lipsiți de copii până la vremea bătrâneții. Când nu mai aveau speranță să nască un copil, Sf. Arhanghel Gavriil s-a pogorât la fiecare din ei, binevestindu-le zămislirea Sfintei Fecioarei Maria. Din dragoste pentru oameni, Dumnezeu a făcut roditor pântecele sterp al Anei, care la vremea rânduită a născut prunc de parte femeiască, pe Sfânta Fecioara Maria.

Sf. Spiridon sporește sporul casei

Prin tradiţie, Sfântul Spiridon este patronul cizmarilor, al cojocarilor şi olarilor, care-l cinstesc prin petreceri şi prin voie-bună. Pentru sănătatea întregii familii, pentru câştig şi pentru spor în casă, în ziua praznicului nu se lucrează în gospodărie: nu se coase, nu se spală rufe şi nu se face curăţenie. Se mai crede că în această zi, sărăcii se îmbogățesc, iar bolnavii se vindecă.

Spiridon este sfântul care pleacă periodic din raclă, pentru a-i ajuta pe oamenii care îl cheamă în rugăciune, cu credință și cu dragoste. Sfântul Ierarh Spiridon s-a născut in jurul anului 270 d.H. în ostrovul Cipru. El s-a născut într-o familie de oameni simpli. În copilăria sa a fost păstor de oi. În lume atât de mult a plăcut lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit de Darul facerii de minuni, căci vindeca tot felul de boli, în special din acelea greu vindecabile de științele vremii. Avea Darul izgonirii duhurilor rele din oameni cu cuvântul. În legende de mult uitate, se povestea că Sf. Spiridon ar fi mers la Sfântul Sobor cel dintâi din Niceea. A înnoptat la o gazdă oarecare, iar arienii i-au tăiat noaptea capetele celor doi cai ai sfântului. Luminându-se de ziuă și văzând ce făcuseră ereticii, Sf. Spiridon a poruncit slugii sale ca să puie capetele tăiate ale cailor la trupurile lor. Dar sluga, din neatenție, a pus capul calului alb la cel negru, și al celui negru la cel alb. Forța rugăciunii Sf. Spiridon a înviat caii. Văzând acest miracol ereticii s-au rușinat. De Sf. Spiridon se face agheasmă, care e bună pentru bolile primejdioase. Această sărbătoare era serbată numai de cizmari, în amintirea sfântului care este considerat inventatorul sulei pentru cizmărie. Ziua de 12 decembrie mai era ținută și pentru sănătate, câștig și spor la lucru. Atunci cizmarii se rugau să dea o ploaie și noroaie, ca să se rupă pingelele. Prin multe zone din Cipru, Grecia, dar și din România se spune că în noaptea praznicului Sf. Spiridon acesta își părăsește racla și umblă foarte mult, până când rupe încălțămintea din picioare. Sf. Spiridon se ține pentru păzirea casei și pentru sporul câmpului. De asemenea, era  respectat și de femei, pentru a nu  face vreo „minune“  în sens  negativ, „schimbând lucrurile  lor din bune în rele“!

Sf. Sfințit Elefterie protectorul împotriva sărăciei

Sf. Sfințit Elefterie s-a născut la Roma, în ultima decadă a secolului I. A rămas orfan de tată încă de mic copil. Mama lui, Antia, a fost creștinată de însuși Sfântul Apostol Pavel. Viața sa cunoscută este plină de miracole. A fost uns cu ulei încins, cu smoală topită, a fost aruncat într-un cuptor înroșit, la fiare sălbatice, înfometat săptămâni la rând și hrănit cu hrană îngerească, și de fiecare Sfântul Duh l-a ajutat pe Sf. Sfințit Elefterie să rămână sănătos. A fost decapitat în anul 120 d.H. pentru că a refuzat să renunțe la Hristos. În tradiția populară Sf. Elefterie e considerat făcător de minuni. Sătenii de altădată spuneau că Sf. Elefterie oferă noroc la fetele mari. Praznicul Sf. Elefterie era serbat mai ales de femei și în special de moașe. Moașele credeau că sfântul ușurează nașterea femeilor. Sf. Elefterie se ținea și împotriva sărăciei. Prin unele sate ziua era serbată pentru ca oamenii să fie feriți de boli, lovituri, tăieturi și împotriva cutremurelor. Potrivit tradiției românești, moaștele Sf. Sfințit  Elefterie au fost adăpostite o vreme la Mănăstirea Țigănești, fiind apoi dăruite Bisericii Sf. Elefterie din București (în anul 2009).

Filonul luptătorilor creștini din Carpați

Sf. Ier. Mitropolit Dosoftei

Sfântul Ierarh Dosoftei (pe numele de mirean Dimitrie Barilă; n. 26 octombrie 1624 – d. 13 decembrie 1693) a fost un călugăr cărturar din secolul al XVII-lea, mitropolit al Moldovei (1671-1674; 1675-1686) și mărturisitor pentru credința ortodoxă. Prăznuirea lui se face la 13 decembrie. A fost unul dintre cei mai mari cărturari români din secolul al XVII-lea, fiind cunoscut ca primul poet național, primul traducător în limba română al cărților de slujbă religioasă, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător în românește al unor cărți din literatura dramatică şi istorică universală, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripții. Mai este cunoscut drept o personalitate a vieții culturale şi spirituale românești şi pentru traducerile sale din literatura patristică şi pentru contribuția sa la formarea limbii literare românești. Cronicarul Ion Neculce îl descrie astfel: „Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost (simplu) de felul lui. Și era neam de mazâl. Prea învățat, multe limbi știa: elinește, slovenește, și altă adâncă carte și-nvățătură. Deplin călugăr și cucernic, și blând ca un miel. În țara noastră, pe ceastă vreme nu este om ca acela”. Iubitor și trăitor al dreptei credințe, purtător de grijă față de păstoriții săi în vremuri „nepașnice pentru țară”, cu dese schimbări de domnii, sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei și-a împlinit misiunea pastorală prin punerea în lucrare a darurilor pe care i le-a dat Dumnezeu din belșug: traducerea și tipărirea de carte sfântă în limba română. În liniștea chiliei sale din patria natală sau aflat în pribegie, sfântul a dăruit Bisericii și neamului românesc lucrări de mare valoare. Primele cărți tipărite au fost Psaltirea în versuri și Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (Uniev, 1673). În 1686, în urma campaniei de retragere din Moldova, soldații polonezi au luat cu ei ca ostatic şi pe mitropolitul Dosoftei. Rămâne în exil până la sfârșitul vieții. A trecut la cele veșnice pe 13 decembrie 1693. A fost înmormântat la Biserica „Nașterea Domnului” din Zolkiew (Ucraina).

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 518, săptămâna 9 – 15 decembrie.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *