Dr. Ioana Lăcrămioara Nazaret a împlinit – în luna aprilie 2022 – un an de când este angajată în secția ATI la Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț. Înseamnă locul de muncă aproape de casă, unde a venit de la Târgu Mureș. Nu pentru că asta și-a dorit, ci fiindcă ea crede că face parte din propriul destin. Ca și specialitatea în care s-a pregătit. „Cred că așa a vrut Doamne-Doamne. Nu a fost țelul meu. Dar, la începutul anului trecut, soțul meu a văzut anunțul de concurs pentru mai multe posturi, parcă, în ATI la Piatra-Neamț și m-a întrebat: «Vrei să vii?». Acasă! Eu sunt din Neagra și el este din Tașca. Urma să iau o decizie pentru întreaga familie. Și am zis da! Mi-am surprins un pic soțul, fiindcă nu a fost vorba niciodată clar să ne întoarcem acasă. În aprilie 2021 am dat concursul la Iași, l-am luat, apoi am fost sunată după un timp și invitată să semnez contractul, dacă încă vreau postul și l-am semnat”.
Născută în ziua de 5 februarie 1990, Ioana Lăcrămioara Cucu a urmat școala primară în satul natal, apoi gimnaziul la Tașca și liceul la „Carol I” Bicaz. Oamenii care și-au pus amprenta asupra personalității sale au fost învățătoarea de la Neagra, cea care i-a deschis mintea și tatăl ei.
„Sunt foarte hotărâtă și chiar de mică am știut că va trebui să aleg la un moment dat între Armată și Medicină. Mă fascinau poveștile din armată pe care mi le spunea tatăl meu. El ar fi vrut o carieră militară, dar s-au opus părinții lui. Am ales Medicina și am fost admisă la UMF Târgu Mureș. Când am terminat, în 2014, aș fi vrut să aleg Medicină Militară, dar era anul în care nu s-au scos posturi la rezidențiat. La acel moment, am ales ATI, deși știam că este foarte multă muncă. Eram căsătorită și vroiam să mă bucur și de familia mea. La urmă, când s-au strigat posturile pentru ATI, i-am spus soțului că asta aleg. El mi-a replicat «nu, că o să stai prea mult în spital!». Dar atracția mea a fost dintotdeauna pentru această specialitate. Este logică, trebuie să cunoști din toate specialitățile, toate se leagă. Poate, undeva în minte, a fost și ideea că vreau să fiu capabilă să am grijă de părinții mei când va fi nevoie, dacă va fi nevoie. Dar cert este că așa am simțit atunci”.
ATI-ul clar nu este o specialitate pentru oricine. Ioana recunoaște că a fost mai „băiețoasă” și faptul că a crescut la țară și-a pus amprenta asupra principiilor sale. Copilăria a însemnat și muncă în gospodărie, grădinărit în special. Serioasă, realistă, acceptă cu greu frustrările inerente profesiei de medic.
„Am luat rezidențiatul pe post la Spitalul Județean de Urgență Târgu Mureș. Acolo am muncit cu fiecare medic din colectivul ATI, învățând astfel de la fiecare în parte și vreau să le mulțumesc pe această cale. Însă un singur medic extraordinat și-a lăsat amprenta asupra mea, ajutându-mă să «văd» cu adevărat pacientul și boala lui. Am prins și primul an de pandemie, a fost foarte greu fiindcă erau mulți pacienți, noi eram puțini. A fost foarte frustrant! Într-un fel, am înțeles de ce ATI-ul era ultima opțiune pentru unii: e greu și tot timpul ești în preajma morții. Este printre singurele specialități unde moartea devine prietenul nostru – ajungi să nu-ți mai fie frică de ea, să accepți că e ceva firesc, în ciuda a tot ce faci pentru viața omului. Ajungi să o respecți și să fii acolo lângă pacient, în ultimul moment. Cei care speră cel mai mult sunt aparținătorii și nu poți să le iei șansa. Oricine ar avea pe cineva drag în terapie intensivă, își dorește chiar și acel 1% șansă la viață, e-n firea omului. Medicul face tot ce ține de el, dar depinde de Doamne-Doamne. Nu doar în medicină. Știu că sună banal, dar eu cred că Dumnezeu lucrează prin oameni, așa am fost eu educată și cred că e bine să tratăm și trupul, dar și sufletul omului, atât cât ne stă în putință. Când ai pacienți inconștienți, trebuie să-ți asculți simțurile și să pui mâna pe pacient, să-l simți în periferie, dacă e rece sau cald, să-l examinezi din cap până în picioare și cu ajutorul celorlalte investigații, de monitor, de ventilator, să-ți folosești toate cunoștințele pentru a stabili ce ai de făcut. Mie, ATI-ul mi se pare cea mai frumoasă dintre specialități. M-aș plictisi dacă ar fi să fac altceva – fără să jignesc pe alți colegi. Și, când vezi că un om vine în stare gravă și apoi pleacă, mulțumindu-ne din suflet, cred că este cea mai mare bucurie pentru un medic”.
Pentru dr. Ioana Lăcrămioara Nazaret integrarea în colectivul de la ATI Piatra-Neamț a venit firesc. „Aici este la fel de greu ca oriunde, fizic și psihic, muncim mult fiindcă suntem puțini. Dar am găsit un colectiv foarte unit, unde îți poți face treaba și asta contează foarte mult”. Timpul disponibil și-l împarte între familie, citit, plimbări în natură și călătorii. (C. IORDACHE)
Mesagerul Bacău Peste 530 de șoferi vitezomani amendați și 22 de permise reținute de polițiștii din Bacău, într-o săptămână 
ZCH Iași. Accident rutier în localitatea Blăgești – o persoană a fost rănită 
NewsEdge Dacia ar putea pleca din Mioveni în trei ani. Predicție sumbră despre viitorul uzinei 
BusinessEdge Societățile de investiții imobiliare promit dividende stabile și lichiditate rapidă. De ce ezită România să adopte modelul REIT 
