Matei Alexandru Sturzu este absolvent al Colegiului Național „Petru Rareș” și unul dintre cei trei elevi de 10 la evaluarea națională din acest an. Un copil extrem de serios pentru cei 15 ani, pe care îi va împlini pe 22 august, cu un acut simț al corectitudinii și dreptății. A învățat în clasele primare în sistemul step-by-step la Școala Gimnazială „Nicu Albu” și gimnaziul la „Petru Rareș”. Are a treia media de admitere din județ – 9,98 – suficient pentru a rămâne la Rareș.
A învățat să citească și parțial să scrie de foarte mic și a descoperit importanța jocului în clasele primare. „I-am avut învățători pe domnul Ioan Calin și pe doamna Carmen (n.n. – Carmen Ciorobîtcă). Nu știu decât că o cheamă Carmen, ea nu ne-a spus niciodată, ne cerea să-i spunem doamna Carmen. Sistemul step-by-step e bun, învățarea prin joc e firească. Am învățat să fim buni, să cooperăm – ceea ce nu se putea face într-o clasă cu orar prestabilit, unde nu avem timp să relaționăm. Era și competitivitate, este necesară, fiindcă trebuie să ne construim fiecare propriul caracter. Într-a V-a mi-a fost greu, la început, fiindcă trebuia să vin cu cărțile de acasă în fiecare zi, ceea ce era de neconceput. Aveam mulți profesori, mi-a fost dificil să-i rețin din prima săptămână, cu excepția doamnei dirigintă, profesoara de română Melania Iliuță și a domnului de mate, profesorul Irinel Cozma”.
Faptul că a învățat constant și logic la toate materiile l-a ajutat să fie un elev de aproape 10 în gimnaziu. Pentru acest examen a făcut doar un pic de pregătire la română. „Mie nu-mi plac jumătățile de măsură, dar sunt mulțumit cu media din gimnaziu și cred că știu de 9,94. M-am gândit la 10, dar mi se părea o fantezie. În ciuda mediei mele de la evaluare, n-am învățat foarte mult până în clasa a VIII-a. Eu nu învăț pentru a fi la un liceu bun, ci pentru a onora profesorii, directorii care mi-au fost alături. Poate asta tebuie să fie suficient pentru orice elev, nu neapărat să se gândească unde ajunge mai departe.
Introvertit și analitic, Matei s-a dezvoltat citind și spune că, deși a avut parte de o profesoară bună și s-a pregătit, a avut ușoare emoții la română. „Recunosc că nu mă așteptam la 10. La română aș fi fost mulțumit și cu 9,50. La compunere am scris 4 pagini și jumătate, am ales valoarea relația om-animal. Am și eu un cățel – Tobi, un bichon maltez, mi-a fost mai ușor. Am asociat cu „Dumbrava minunată”, de Mihail Sadoveanu. Ni s-a spus cu o zi înainte de examen să alegem cărți ușoare și așa am făcut, pentru că eu o respect pe profesoara de română, care este și diriginta noastră. Își înțelege elevii, își cunoaște materia, e suficient de dură pentru a ne motiva. Este carismatică, în sensul că știe să ne convingă să o ascultăm, să avem încredere în noi – important, fiindcă suntem niște copii de 14 ani, nu putem găsi asemenea valori de unii singuri. Nu eram sigur pe gramatică, fiindcă n-am avut timp să verific. La mate speram la un 10, mi-a fost mai ușor să învăț, față de română, unde este subiectiv. Româna e frumoasă dacă o înțelegi, dacă ai un profesor atât de bun încât să știi ce ar vrea să vadă la o compunere din partea unui elev. Mai trebuie să cunoaștem câteva cărți pentru examen, dar sigur că putem citi orice fel de cărți. Nu prefer vreun gen anume. Anul trecut am citit „Roșu și negru” de Stendhal și mi-a plăcut foarte mult pentru că are multe valori, te ține în priză. Sunt un individ care prefer cărțile complexe, care nu se limitează doar la o acțiune palpitantă cu întâmplări a căror calitate este îndoielnică. Dintre autorii români îmi plac Sadoveanu, Eminescu, pe care i-am descoperit de mic”.
Cititul îl pasionează și pentru că îi deschide un întreg univers. A învățat să citească de la o vârstă la care jocul este încă un element important în cunoaștere. Ulterior a descoperit fotbalul, baschetul, înotul.
Matei mai are o pasiune. „Îmi place foarte mult să pregătesc discursuri. Asta o fac fie cu pixul pe foaie, fie pictez imaginile și rețin cuvintele care le reprezintă. Obișnuiam să pun un punct roșu pentru pasiune, adică lupta fiecăruia pentru a obține ce-și dorește”. Părinții lui sunt oamenii care l-au influențat cel mai mult. „M-au învățat să fiu om, să fiu altruist, deoarece noi trăim prin oamenii pe care-i lăsăm în urmă. Au fost foarte răbdători, eu sunt și cam încăpățânat. M-au învățat să vorbesc cu oamenii, să spun ceea ce cred și sunt mândru de asta. Chiar dacă e posibil să-mi pierd prieteni, sunt pregătit să-i pierd, dacă asta e spre binele lor. Este important să fii convingător atunci când vorbești, să crezi în ceea ce spui”. La întrebarea ce vrea să facă atunci când va fi mare, Matei răspunde rapid și ferm: „Avocat! Simt în inimă că este bine să apărăm nevinovații. M-a preocupat mereu să aflu ce motivează un individ să facă o infracțiune. În civil aș apăra drepturile omului de rând. E o funcție fundamentală a omului, să-i apere pe cei din jur”.
Cristina Iordache
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 544, săptămâna 14 – 21 iulie.
