Dacă pandemia nu mai sperie pe nimeni, un semn fiind și o scădere dramatică a cifrelor de afaceri ale principalilor actori de pe piața medicamentelor, se caută noi motive pentru introducerea fricii în oase, ca nu cumva să se bășice peste limită răbdarea celor ce votează, puși să plătească benzina de parcă ar fi extrasă manual. Termenul generic de criză, suprapus peste criza reală de la vecini, ne este și el vândut de‐o manieră emoțională, dar nu mai excită multă lume care deja‐i tocită la neuroni, că tot trebuie să scoată din buzunar de două ori mai mult decât cu ceva vreme în urmă. Dacă în plan politic nu se rupe nici o pisică în două, rotativa fiind deocamdată foarte plată, amenințarea ce ne este propusă mai pe ocolite, dar și direct, vine din… meteorologie. Urmează o iarnă cum n‐a fost demult. Dacă ar fi să mergem după fentă, ar trebui să facem inventarul șubelor din dotare, să vizităm mai aplicat magazinele cu ghete și botfori, plus unele cu pulovere chic, ca să nu fim de căruță dacă se pune problema modei.
Așa cum la vecini nu se pomenește deocamdată de pace, nici la noi nu sunt semne că am putea fi mai relaxați în lunile ce‐au mai rămas din anul ăsta. Și, da, ar putea fi o iarnă de neuitat când vom da pe o jumară de porc cât pentru porcul întreg și ne vom încălzi pe dinăuntru cu licoarea de prună, c‐o fost an bun și la perje, și la mere. Se fac provizii, se chibzuiește, banul începe a fi chivernisit încât și cei cu dare de mână se orientează spre culesul de ciuperci, care deocamdată‐s moca și‐s și multe, c‐o plouat când trebuia. Trebuie s‐o recunoaștem suntem încă prizonierii cămării care conferă siguranța zilei de mâine, anul ăsta parcă mai acut decât în istoria recentă, probabil și‐n contextul regiunii în care evoluăm. Așadar, vom duce în spate povara unei ierni economic neprietenoase, și nicidecum cu grade sub zero. Suntem pregătiți să înfruntăm urgia albă cu omăt de zece centimetri cu condiția minimală, să nu bată vântul și suntem cam nepregătiți să ne suportăm cheltuielile, ce dau semne de grăbire în a se umfla, spre bucuria celor ce distribuie energie. Evident, aceștia din urmă știu că ori este de unde, ori nu, facturile se plătesc pentru a nu se aduna și bloca financiar pe sărmanul consumator.
Una peste alta a crescut interesul pentru fotovoltaice, aș spune proporțional cu prețul pentru acestea, mirajul consumului cu costuri nule fiind din ce în ce mai prezent. Am putea fi mai rezervați însă, la momentul vorbirii o dotare de bun simț cu panouri și accesorii fiind accesibilă micilor moguli, care încă‐și permit să cumpere mâncare pentru hamsteri ori alte lighioane exotice, oploșite de vreo odraslă cu gărgăuni sub șapcă. Pe de altă parte, poate ar fi nevoie și de ceva instrucție pentru așa ceva, că nu orice lucește în soare dă și curent, ori trimite facturile îndărăt. E clar că energia a devenit o problemă majoră și putem fi siguri că ce va să urmeze va fi o consecință a schimburilor cu așa ceva. Iarna asta nu va epuiza combustibilii fosili, dar se vor schimba semnificativ piețele acestora, ceea ce înseamnă prețuri mai mari. Ca să duci o unitate de măsură de petrol sau gaze dintr-un loc în altul costă al naibii de mult, că tot cu energie se face. Ori asta e scumpă. Se pune de un cerc vicios în care suntem prinși fără voia noastră și care ne frige la buzunare, fiind nevoiți să tăiem de la alte domenii ale traiului ca să ajungem în sezonul cald de la anul.
Cu toate astea, soluții se găsesc. E suficient să mai răsfoim o carte tehnică ori să vorbim cu vreun inginer, pentru că a venit vremea să mai și gândim cu neuronii capului și să lăsăm intestinele la ce sunt ele bune, nu să ne conducă prin prezent după cum vor ele. În fond, iarna ce va veni ar trebui să ne apropie de cealaltă primăvară, fiecare sezon având părțile lui frumoase, numai sănătoși să fim.
Pe mai încolo. (GD Patraucean)
