Vasile Apopei, viceprimarul orașului Târgu Neamț, este perceput atât de către colegii de partid sau chiar și de adversarii politici ca o persoană cu care poți comunica pe orice subiect Și, spun prietenii și colegii, Vasile Apopei are două calități deosebite: își demonstrează prietenia prin fapte, nu prin vorbe, și este sincer. Sinceritate care nu întodeauna face casă bună cu funcția din administrația publică pe care o ocupă.
“De la tata am învățat să ajuți de câte ori poți, fără condiționări”
Ajuns la primăria din zona afacerilor private Vasile Apopei rememoreaază momentul și își aduce bine aminte ziua în care a decis să intre în politică și în administrația publică: “Venisem din 2009 înapoi acasă, după o perioadă în care afacerile mă duseseră către Roman, unde am avut afaceri și job vreo 9 ani. Vedeam același oraș neschimbat, ba mai mult parcă și mai rău decât mă așteptam. Atunci mi-am dat seama că, dacă doar discutăm despre ce nu ne convine sau ce nu ne place și nu ne implicăm, nu vom schimba nimic. Conjunctura de la acea vreme, și vorbesc de anul 2012, a făcut ca o echipă de tineri, echipa din care făceam parte și m-am simțit onorat, să începem o luptă despre schimbare, despre implicare, despre responsabilizare. Mai toți ne spuneau atunci că suntem nebuni, că visăm cai verzi pe pereți. Însă noi am crezut în ceea ce urma și am făcut ceea ce trebuia făcut. Restul cred că le ştiţi, alegeri câștigate și începutul schimbării în bine zic eu, a orașului”.
Viața la primărie nu este deloc ușoară și crede că puterea și rezistența îi vin din familie. Tatăl reprezintă un model și vorbește cu respect profund față de el, iar mama i-a transmis să fie tot timpul sincer: “De la tatăl meu am învățat că este important să ajuți de câte ori poți, fără condiționări, fără așteptări. Am învățat de la el că de viață trebuie să ne bucurăm și oricâte dificultăți apar încerc să vânez momentele frumoase, să caut lucrurile bune și să mă agăț de ele. Și fetelor mele încerc să le transmit asta. Uneori, poate par prea optimist, dar este un mod de a reuși să depășești situațiile mai puțin plăcute. De la mama am învățat sinceritatea. Și cu mâna pe inimă vă spun că asta mi-a adus mari bătăi de cap. De la mama am învățat și cumpătul și sunt norocos că de la ea încă mai pot să învăț pentru că încă o mai am. Perioada copilăriei mele a fost ca în povestirile lui Creangă. Eram o gașcă de copii, care habar nu aveau de calculatoare sau alte chestii de astăzi, prieteniile erau reale și sincere, ne jucam afară și știam toți pomii din vecini, care ce rod are și când se coace. Am avut o copilărie așa cum mi-aș dori să aibă și nepoții mei”.
Împreună cu soția – episod simpatic cum a cunoscut-o (“Pe soția mea am cunoscut-o când eram în liceu. Soarta ne-a adus în aceeași clasă și de atunci ne-am fost alături unul altuia. În prima zi de școală, pe vremea aceea școala începea cu practica agricolă, iar în prima zi de practică când efectiv făceam cunoștiință cu noii colegi, Dana (actuala mea soție) cu care nu mă cunoșteam nici măcar din vedere, era undeva lângă mine cu un grup de fete venite de la școala din Humulesti și zâmbeau pe seama noastră. Atunci i-am spus, în gluma, tu aia mică, blondă vei fi secretara mea! Bineînțeles că am propus-o secretar UTC cum era atunci, și se pare că e adevărată zicala ai grijă ce îți dorești”) – a stabilit reguli clare în educația fetelor.
“Am încercat să le explic și consecințele faptelor și de ce avem nevoie de reguli. Nu m-au crezut de fiecare dată pe cuvânt și, bineînțeles, că le-am lăsat să testeze și singure, să se convingă de anumite situaţii. Le-am încurajat să încerce, să își pună întrebări, să muncească. Întotdeauna le-am susținut, chiar dacă nu am fost de acord cu ele. Copii mei, cred că, la fel ca pentru orice familie, sunt împlinirea noastră. M-a binecuvântat bunul Dumnezeu cu două fete minunate. Întotdeauna relația mea cu ele a fost de prietenie. Fetele mele îmi spuneau, de fapt și acum îmi spun Titi şi, câteodată, tata. Vreau să cred că am reușit să le îndrum cât mai bine în viață. Am încercat și asta fac și acum, să le fiu aproape și să le susțin, indiferent de visele pe care le au. Am o familie minunată și doi copii extraordinari. Și ca totul să fie complet, fiica cea mare, avocat de profesie, mi-a dăruit și o minunăție de nepoțel. Cea mică, a terminat anul ăsta medicina veterinară și sper să mă ajute Dumnezeu să văd și de la ea nepoți”. Când are timp reînvață ce este joaca și bucuria neîncetată cu nepoțelul.
Bucuriile și dezamăgirile unui viceprimar
Funcția de viceprimar oferă și satisfacții, dar și multe dezamăgiri, mai ales când vine vorba să lupți cu unele metehne împământenite în rândul unor cetățeni. Viceprimarul Vasile Apopei ne oferă și un exemplu, unul din multele cazuri de care se lovește aproape zilnic la serviciu: “De când am intrat în administrație mi-am dat seama că cetățenii își cunosc foarte bine drepturile, dar aproape deloc obligațiile. Cred că sistemul de comunicare dinspre funcționarii publici către cetățean a fost foarte slab, ca să nu zic că aproape nu exista. În toți acești ani, am încercat și mă refer la echipa care a câștigat în 2012, să schimbăm mentalitatea funcționarilor din primărie și cred eu că am reușit, însă mai avem de lucru în a-i face pe cetățeni să înțeleagă că au și obligații. Bineînțeles mă refer doar la o mică parte din cetățeni. Dacă tot mă întrebați, mă gândesc serios ca după ce termin cu administrația, să scriu o carte despre lucruri amuzante uneori întâlnite în audiențe sau solicitări ale cetățenilor și moduri de rezolvare a unor astfel de solicitări. Am să vă dau un mic exemplu, cu mențiunea că sunt zeci, am bază materială pentru un roman nu alta. După vreo trei zile de sunat la primărie, la biroul domnului primar, o doamnă care solicita o deplasare la fața locului a domnului primar, acesta îmi transmite să mă duc să văd despre ce e vorba. Am luat cu mine un coleg de la urbanism și ne-am deplasat la adresa transmisă telefonic de doamna respectivă. Undeva în centrul orașului, o zonă de blocuri, am ajuns și mă uitam atât eu cât și colegul meu să vedem dacă identificăm persoana care tot suna și solicita deplasarea la locul respectiv. La una din ferestrele blocului era o doamnă cu o cafeluță și cu geamul deschis ne întreabă: Sunteti de la primărie? Zic, da. Eu am sunat și am solicitat să vină domnul primar. Sunt Vasile Apopei și împreuna cu colegul meu am fost trimiși de către domnul primar să vedem ce problemă aveți, dacă nu o putem rezolva, vom transmite domnului primar și se va găsi sigur o soluție. Bine atunci, zise doamna. Vedeți cum arată spațiul verde din fața mea? Și ne arată spațiul de sub geamul dumneaei care într-adevăr era total neîngrijit, și era și împrejmuit. Da, aveți dreptate zic, arata rău tare, și cred că e împrejmuit fără nici un fel de autorizație. La acel moment credeam că reclamă faptul că un alt vecin a împrejmuit acel spațiu și nu se ocupă de el. Doamna cu seninătate zise: Eu l-am împrejmuit că veneau toți sub geamul meu. Și doresc să vină domnul primar să vadă cum se întrețin de către primărie spațiile verzi. Atunci am înțeles de fapt care era problema. Doamna aștepta ca primăria să vină și să igienizeze locul. Calm, i-am spus că vom rezolva imediat. Am sunat colegul meu de la Poliția Locala, a venit la faţa locului, am emis și dat un avertisment cu termen două zile doamnei să își facă curățenie dacă vrea să evite o amendă. Bineînțeles că m-a făcut în toate felurile, mi-a umplut frigiderul și mi-a promis că mă va reclama. La două zile după, am mers la fața locului, era curățenie și doamna mi-a transmis că nu știa că e obligația dumneaei. Bine până la urma că a înțeles.”
Din punct de vedere profesional nu ar vrea să își stabilească încă un target, dar nu a ezitat niciodată să accepte provocări sau schimbări. “În domeniul în care sunt acum bineînțeles că este nevoie de o echipă. Noi așa am plecat pe acest drum și așa am continuat. Nu contează cât îmi doresc eu să rămân aici, la primărie. Ultimul cuvânt este al oamenilor”.
Ciprian Traian STURZU
