Colegi în ultimul an la Colegiul Național „Petru Rareș” Piatra-Neamț, Iancu Matei Scurtu și Alexandru Apostol împărtășesc nu doar pasiunea pentru fizică, ci și performanța de a fi admiși la prestigioasa Universitate Oxford. Propria lor reușită devine și reușita școlii, care a mai dat elevi pentru Cambridge sau Oxford, dar niciodată doi tineri din aceeași generație. Viziunea lui Iancu și Alexandru i-a făcut ca, pe lângă pasiune, muncă și voință, să ajungă să-și vadă îndeplinit visul. Deși acum student în Anglia nu mai este la îndemâna oricui, cu toate că Iancu și Alex provind din familii bine situate, faptul că au fost admiși rămâne cartea de vizită pentru acești doi tineri frumoși. Dan Oniciuc, directorul „Petru Rareș” și profesorul lui Iancu, mărturisește că performanța acestor doi copii este unică în istoria colegiului, iar profesorul Cristinel Secară îl consideră pe Alexandru drept cel mai titrat din generația sa. Este dificil să vorbești separat despre Iancu și Alexandru. Au împărțit ore de studiu la Centrul de Excelență, numeroase olimpiade internaționale de fizică și astronomie, au multe medalii adunate. Oarecum drumurile lor se vor despărți momentan și vor fi studenți la alte universități, dar fiecare are câte ceva unic de spus despre el.

„Magia din Harry Potter s-a transformat în magia fizicii”

Iancu Matei Scurtu a absolvit clasele I-VIII la Colegiul Tehnologic „Spiru Haret” și apoi a fost admis la “Rareș”. Este la fel de pasionat de fizică și de filosofie, ceea ce-i trădează curiozitatea și latura gânditoare. Nu a fost ușor drumul până aici, dar vorbește cu lejeritate despre anii de școală.

„Particip din clasa a VI-a la Olimpiada Națională de Fizică, în clasele a X-a și a XI-a la Olimpiada Națională de Astronomie, iar anul trecut m-am calificat la Olimpiada Națională de Dezbatere și Gândire Critică. Am 3 medalii de bronz, una de argint și o mențiune din partea Ministerului Educației la fizică și două medalii de argint la Astronomie. Studiul fizicii îmi dă satisfacții mari, nu doar în plan profesional, cât și personal. Este îmbinarea simțurilor corpului cu matematica, modul în care putem descrie anumite fenomene utilizând un aparat matematic și pe care le putem vedea cu ochii noștri. Matematica pură este mai greu de văzut cu ochii minții. Fizica se îmbină cu filosofia. Fizica la început era denumită filosofia naturală și mai toate ramurile științelor moderne își au originea în filosofie. Pe lângă asta, filosofia oferă un aparat logic extraordinar fizicii. Munca de până aici am îndeplinit-o cu plăcere, firesc. Sunt și momente când poți ajunge la un grad de sațietate, când te simți copleșit, dar atunci este important să ai pe cineva drag lângă tine. Eu i-am avut pe părinți și pe profesorii mei de fizică. Ca elev al Colegiului Tehnologic Spiru Haret, în gimnaziu am avut-o profesoară de fizică pe doamna Mihaela Pîntea cu care am avut o relație foarte strânsă și asta m-a ajutat să dau o latură afectivă studiului fizicii. La Colegiul Național Petru Rareș l-am avut profesor pe domnul Dan Oniciuc, cu care am avut o relație foarte bună și care m-a ajutat să înțeleg fizica atât în relație cu elementul matematic, super logic, cât și prin propriul său stil. Ori de câte ori exista o problemă mai grea, eram amândoi acolo să o rezolvăm. Am avut o viață fumoasă până acum, am mulți prieteni, joc fotbal, îmi place foarte mult, merg în natură. N-am fost un copil care a stat toată ziua în casă și am studiat, cred că este o idee învechită sau bazată pe un eșantion foarte mic de oameni. În mare parte, fizica se îmbină cu celalalte pasiuni din viață și ajunge să-ți coloreze restul vieții”.

Provocarea de a aplica la Oxford a venit firesc, deşi știa că poate rămâne doar atât. Bucuria de a fi declarat admis a fost imensă.

„Pentru mine este o încununare a eforturilor din cei 12 ani de școală. În principal, este o oportunitate de a învăța alături de cei mai buni din lume pe domeniul care mie îmi place cel mai mult – fizica și cu anumite valențe în filosofie. Am vrut Oxford pentru că se leagă de primele mele tangențe cu Oxfordul din copilărie, atunci am citit prima data Harry Potter, în mintea mea infantilă, de copil în clasa a V-a, conceptul de Harvard și conceptul de Oxford deveniseră una și aceeași, probabil datorită asemănării fonetice. Când m-am mai maturizat și am uitat de vrăjitorie, ideea de Oxford a rămas. Și când am început să-mi dezvolt și pasiunea în fizică, oarecum s-au îmbinat și a fost facultatea de vis! Și magia din Harry Potter s-a transformat în magia fizicii”.

Argumentele lui Iancu sunt multe, dincolo de renumele universității engleze care singur deschide oportunități. Oricât de mult și-ar dori, însă, prețul rămâne unul greu de atins, cu sacrificii care s-ar întinde pe o durată greu de perceput.

„Avantajul primordial al Oxfordului față de celelalte facultăți care poate sunt apropiate ca nivel de pregătire, este cadrul în care trăiești, prietenii pe care ți-i faci, toate cu ramificații foarte importante în carieră. Financiar este o provocare titanică. Dacă înainte de ieșirea Marii Britanii din UE taxa era 9.000 lire pe an, acum e 37.000 de lire în cazul meu. Nu vreau să plec în viață cu o povară atât de mare pentru mine, pentru familia mea. Dacă nu voi reuși să studiez la Oxford, sigur că va fi… un gust extrem de amar, dar nu mi-ar distruge viața. Va fi un obstacol pe care va trebui să-l recuperez în câțiva ani. Ceea ce vreau să fac, cariera pe care mi-o voi alege – acum nu-mi este foarte clar să spun ce mă văd făcând peste 10 ani, vreau să fiu flexibil. Mi-ar plăcea să învăț tot restul vieții, să descopăr tainele universului – știu că poate sună clișeic, dar este ceva ce mereu m-a încărcat cu energie și cu dorință de muncă. Ce nu mi-aș dori să fac peste 20 de ani este să fac ceva din constrângere”.

“Tot ce am făcut în anii de școală a fost pentru fizică!”

Alexandru Apostol este rareșist din clasa a V-a, olimpic la fizică și astronomie. În plus, mai trebuie menționat că și el și Iancu au participat anul trecut la Olimpiada Internațională Zhautykov de Matematică, Fizică și Informatică din Kazahstan, considerată cea mai dificilă. A ales Fizica de mic și cei care l-au inspirat sunt acum, o parte, chiar la Oxford.

„Decizia de a aplica la Oxford a venit, în principiu, din clasa a VI-a, când am început să particip la Olimpiada Națională de fizică. Colegi mai mari, cum ar fi Titus Dascălu, Sebastian Leontică, Daniel Manole i-am simțit ca mentori, mi-au deschis anumite orizonturi. Motivul principal pentru care am aplicat a fost renumele Universității Oxford, eram entuziasmat când am aflat că din Rareș se poate ajunge la Oxford, știam că am colegi mai mari care au urmat aceeași pași, au fost la aceleași olimpiade, au luat premii și au ajuns acolo și aș putea și eu. Am ajuns aici studiind fizica din pasiune, olimpiadele au fost ca un exercițiu care uneori era ca și o confirmare, un motiv de bucurie. Oricum, nu tot ce am făcut în anii de școală a fost pentru Oxford. A fost pentru fizică! Am, într-adevăr, foarte multe medalii de aur, argint și bronz, am 3 mențiuni și un premiu 2 de la Ministerul Educației. Au fost perioade când am studiat mai mult, pentru a mă pregăti pentru olimpiade. Dar asta nu mi-a limitat viața social, celelalte pasiuni. În afară de asta, a contat foarte mult faptul că am avut părinții mereu lângă mine, m-au sprijinit și mă sprijină mereu, am avut prietenii care m-au ajutat și m-au felicitat de câte ori participam la olimpiade. Și nu în ultimul rând profesorii care m-au pregătit, în special domnul profesor de fizică Cristinel Secară, cu care fac din clasa a VI-a și care a contribuit cel mai mult să ating nivelul la care sunt”.

Bucuria și mândria de a-și putea ajuta țara dintr-o cu totul altă postură n-au fost întunecate de costurile de neatins acum. Perfect conștient de valoarea sa, Alexandru simte că-și poate atinge țelul, indiferent ce facultate va absolvi.

„Șansa de a studia la Oxford este oportunitatea de a te implica ulterior, de a ajuta în viitor. Cred că este important ce rol putem avea noi, ce schimbări putem aduce și ce ne propunem pe termen lung în domeniile alese. Păcat că o taxă atât de mare alterează rezultatul meu, mă împiedică de a mă bucura complet. Există diverse surse de burse și alte oportunități, dar cele din Regatul Unit sunt dificile pentru oricine din afară. Dacă din cauza cheltuielilor nu voi ajunge la Oxford și nu din alt motiv, asta va fi o mare dezamăgire, dar voi face tot ce pot ca să ajung la nivelul dorit. Adică să muncesc indiferent unde sunt și să studiez ceea ce-mi place, chiar dacă situația asta ar veni ca o dezamăgire. Mă uit la toate celelalte oportunități, asta nu mă împiedică să merg la altă universitate. Fizica îmi place foarte mult, cred că este ramura de bază a științelor, care explică tot ce e în jur, ajută la nivel fundamental în a le explica pe fiecare. Mi se pare foarte frumos, elegant cum prin fizică putem să explicăm orice, putem să evoluăm, să găsim noi tehnologii care să ne ajute pe noi”.

Cristina IORDACHE