Ocolul Silvic Târgu Neamț este, pentru silvicultorii care lucrează acolo, un colț de rai, în primul rând pentru frumusețea zonei și bogăția pădurilor bine gospodărite și apoi pentru că fiecare dintre ei și-a ales această meserie tocmai din dragoste pentru natură. Și cine poate vorbi cel mai bine despre această profesie și despre Ocolul Silvic de sub Cetatea Neamțului decât cel ce-l păstorește, Traian Humulescu.
– Domnule Traian Humulescu, cum ați caracteriza Ocolul Silvic Târgu-Neamț căruia i-ați dăruit atâția ani din viață, peste 30?


– Pentru cititorii noştri care vă cunosc mai puţin activitatea, de când lucraţi la Ocolul Silvic Târgu Neamţ?

– V-a ajutat experiența din administrația locală?
M-a ajutat experiența din administrația silvică, pentru că aveam exercițiul lucrului în echipă de la ocol, dar și o colaborare frumoasă cu unitatea administrativ-teritorială Târgu Neamț și alte 10 comunități locale, peste care este repartizat fondul forestier al ocolului, privind derularea contractelor de administrare și pază pentru fondul forestier deținut în proprietate de acestea, cât și aprovizionarea populației din aceste comunități locale cu lemn de foc. M-a ajutat și experiența din administrația locală pentru că am găsit aici o echipă de oameni destoinici, cu care am realizat proiecte frumoase, am cunoscut domenii de activitate noi, și am relaționat cu mai multe categorii socio-profesionale
– Ce v-ați propus pentru acest an?

– Cât de mulțumit sunteți de activitatea din primele 9 luni – pentru că la această perioadă din an ne putem raporta în acest moment?
Deja am avut o ședință de analiză de bilanț lunară, unde s-a analizat activitatea pe 9 luni și programul pe care-l avem de realizat pe trimestrul IV al anului. Toți indicatorii sunt realizați pe primele trei trimestre și nu este, deocamdată, pericol de a nu putea realiza indicatorii pe anul 2023.
– Ca și personal, unde vă situați? Mai aveți nevoie de oameni? Aveți suficient personal?
Avem o echipă de oameni destoinici la Ocolul Silvic Târgu-Neamț, personal tânăr bine pregătit profesional, dedicat profesiei și muncii în echipă.
– Când va fi ieșirea dumneavoastră la pensie?
În primăvara anului viitor.
– Frumos! Și ce v-ați propus să faceți la pensie?
Vine o vreme când trebuie să te oprești din activitatea profesională, să te desparți de colegi și să te ocupi mai mult de familie, de treburile gospodărești. Cred că voi avea și mai mult timp să veghez la creșterea și educarea nepoatei mele.
– Pentru că tot sunteți în pragul pensionării, din experienţa dumneavoastră de peste 30 de ani, care e partea cea mai frumoasă a meseriei de silvicultor?
Meseria de silvicultor este foarte frumoasă atât pentru noi, cât și pentru cei care o privesc din exterior. Dar, în același timp, este și o profesie grea pentru că avem de gospodărit o gestiune fără lacăt, trebuie să relaționăm foarte bine cu administrațiile publice locale, cu populația din aceste comune, să lucrăm când afară plouă, ninge, să fii expus la agresiuni din partea unor cetățeni certați cu legea, să ai ”norocul” să te întâlnești cu ursul când participi la anumite lucrări tehnice în teren. Cu toate greutățile ei este o meserie foarte frumoasă, de aceea am și ales-o! Cetățenii au un rol foarte important dacă se alătură silvicultorilor pentru păstrarea pădurii și a unui mediu curat.
– Ce v-a plăcut dumneavoastră în mod deosebit la această meserie?
Mă bucur să fiu silvicultor în fiecare zi. Sincer, dacă ar fi să o iau de la capăt, m-aș face tot silvicultor. Am făcut liceul de specialitate la Piatra Neamț, am absolvit Facultatea de Silvicultură și Exploatări forestiere de la Universitatea Transilvania Brașov, în 1983. Mi-a plăcut ca tot ce am acumulat în școală să aplic în practică, lucrul cu oamenii și în natură îți oferă multe satisfacții.
– Sunteți, cred, cel mai longeviv șef de ocol. Dacă ar fi să punctăm cele mai importante realizări… o întâmplare deosebită, frumoasă, de povestit nepoatei care ar fi?
Cred, cu siguranță, că realizarea cea mai importantă este certificarea pădurilor. Primele ocoale certificate FSC® în județul nostru au fost ocoalele Târgu-Neamț și Văratec. O realizare la fel de importantă a fost menținerea Ocolului Silvic Târgu-Neamț ca structură subordonată Direcției Silvice Neamț, după retrocedările la Legile proprietății nr. 1 și nr. 247, când am fost nevoiți să rearondăm o suprafață de 2.200 ha din cadrul Direcției Silvice Neamț. Nu în ultimul rând, o relație bună cu comunitățile locale, cu agenții economici cu care ne desfășurăm activitatea de producție, pentru că suntem parteneri în gospodărirea durabilă a pădurilor.
– Ce înseamnă această certificare pentru cei care nu lucrează în domeniu?
Certificarea managementului forestier înseamnă un document prin care se recunoaște managementul durabil al pădurilor.
– Și la acest lucru ați participat activ?
Am participat, de la bun început. Nu întâmplător sediul Parcului Natural Vânători Neamț este amplasat în fondul forestier al ocolului nostru. În parteneriat, cele două instituții au realizat proiecte mărețe în Grădina Zoologică “Dragoș Vodă”. S-au făcut investiții mari în adăposturi pentru animale, împrejmuiri, depozite pentru furaje, asfaltare, aducțiune apă.
Așadar, certificarea pădurilor cu toate vizitele de monitorizare ar fi o realizare importantă.
– Ce vă amintiţi de pe vremea comuniştilor legat, poate, de partidele de vânătoare?

– Ce v-ați fi dorit să faceți în acești 30 de ani și nu ați reușit?
Mai degrabă pot spune că preocuparea mea permanentă a fost calitatea colectivului. Relația mea cu colectivul ocolului este una corectă, bazată pe respect reciproc, bună înțelegere și încredere ca într-o familie frumoasă.
– Din perspectiva celor peste 30 de ani de activitate în silvicultură, cum ați defini dumneavoastră această meserie?
Aș defini-o, din punctul meu de vedere, ca cea mai frumoasă meserie pe care poate să o facă un bărbat care știe ce este pădurea și frumusețile ei.
– V-ați dori să rămâneți în amintirea colectivului de aici, pentru ceva anume?
Timpul va decide și cel mai bun răspuns îl vor da colegii mei. Mi-aș dori să rămân în amintirea lor ca un bun coleg, un profesionist ce nu a făcut rabat la calitate, ca un om care a fost respectat și a respectat la rândul său, iar ca șef, mai bine de 30 de ani, destul de exigent, cum îmi place mie să spun… “o mână de fier într-o mănușă de mătase”.
Informații de backround
Parcul Natural Vânători Neamț este declarat ca arie protejată din anul 1998 și are ca obiectiv protejarea și conservarea populației de zimbri, altădată componentă a faunei sălbatice din România. Parcul cuprinde o diversitate de valori naturale, culturale și istorice și se întinde pe o suprafață de 30.818 hectare, din care peste 26.300 hectare sunt de fond forestier.
Fauna parcului cuprinde o serie de specii rare sau pe cale de dispariție, cum ar fi: ursul brun, lupul, râsul, vidra, zimbrul, vulpea, pisica sălbatică, jderul, cerbul carpatin, căpriorul, mistrețul, iepurele, etc. În ceea ce privește zimbrul, simbolul Moldovei (bourul), îl putem întâlni în cadrul Rezervației de zimbri “Dragoș Vodă”. Totodată, mai trăiesc aici un număr de 101 specii de păsări, o parte dintre acestea fiind strict protejate prin convenții internaționale și 17 specii de amfibieni, șopârle în limbajul uzual, din Ordinul Anura și Ordinul Caudata, inclusiv endemismul carpatic Triturus montandoni. Flora parcului cuprinde elemente naturale deosebite, peste 50 de rarități floristice ocrotite în țară (Angelica archangelica, Cypripedium calceolus, Taxus baccata), dar și o serie de endemite (areal restrâns), cum ar fi: Centaurea carpatica ssp, Raraurensis, Cirsium decussatum, Dentaria glandulosa, Hepatica transsilvanica, Ranunculus carpaticus, Symphytum cordatum. Fondul forestier din Parcul Natural Vânători cuprinde arboret ca făgetele și bradeto-fagetele, iar, în proporție mai mică gorunul și mesteacănul. În cadrul Rezervației de stejari “Dumbrava” se găsesc stejari seculari, foarte viguroși, cu vârsta cuprinsă între 150 și 200 de ani.
Material realizat de Angela CROITORU







