Presa nemţeană: despre istorie şi imparţialitate

Presa mai veche sau mai nouă a judeţului Neamţ (şi Roman, după vechea dispunere adminstrativă) a fost sub semnul lui A. Şi exemplificăm: o „Albina română” apărea în 1870 la Roman, revista „Asachi” se fonda la 1881 la Piatra-Neamţ, „Apostolul” în 1934, Anuarul Liceului „Petru Rareş” – 1899 („anuare” au fost mai multe în judeţ, dar acesta în perioada interbelică a fost o revistă de mare valoare, în special pentru cercetarea monografică a regiunii), „Analele Romanului”, 1932, „Avântul”, 1928, mai apoi „Acţiunea” sau „Antiteze”, Anuarul Colegiului Tehnic „Gheorghe Cartianu” (un anuar de după 1989 cu articole valoroase), „Anotimpuri” sau „Atitudini”. Din acestea vom alege şi noi pentru acest articol.

Presa românească a fost de la începuturile ei prolifică şi entuziastă, modernitatea pe care românii şi-au dorit-o sincronă cu cea din Occidentul Europei putem spune că a fost vizibilă (doar?!) în domeniul presei. Şi nu avea cum să fie altfel când aprigi, entuziaşti şi erudiţi precum Hașdeu, Bolliac, Heliade-Rădulescu, Rosetti, Eminescu, Petrino, Alecsandri scriau pentru ziarele şi revistele vremii.

Presa nemţeană la începuturile ei a propus pe C. Hogaş, I. Negre, V. Buţureanu, D. Stăhiescu, V. Ţăranu, C. Luchian, D. Hogea sau C. Turcu. Ultimul numit, cu o bogată activitate publicistică de tinereţe în judeţul Neamţ, cu intense „preocupări de cultură regională”. Nu putem să nu amintim ziarele „Reformatorul” şi „Telegraful”, ce-şi doreau să fie replici mai mici ale „Universului”, un ziar naţional ce se intitula independent. Dar cine îşi putea menţine independenţa în faţa imixtiunii politice, chiar şi în perioada de democraţie, aşa cum era ea, cu trăsăturile ei de orientalo-bizantină specificitate?!

Revista „Asachi” s-a prezentat publicului cu un prim număr la 10 aprilie 1881, din iniţiativa unor intelectuali pietreni. A fost subintitulată revistă „ştiinţifică-literară” şi a apărut, redactată şi editată, lunar, la Piatra-Neamţ, până la data de 10.02.1885 (cu întreruperi în aprilie şi decembrie 1882, aprilie şi iulie-octombrie 1883, octombrie-decembrie 1884 şi ianuarie 1885). A avut în spatele ei Societatea Literară şi Ştiinţifică „Asachi” născută din iniţiativa unui grup de intelectuali: dr. D. Cantimir, I. Negre, Vict. Dogariu, L. Radu şi V.C. Buţureanu din rândul lor alcătuindu-se un „Comitet de redacţie”. A colaborat Calistrat Hogaş, cu versuri, articole de critică şi însemnări de călătorie, Gr. N. Lazu, G. I. Lazariu, I. P. Eşanu, Gh. Boteanu, T. Crivăţ, V. D. Costinescu sau A. Dimitrescu. Pe prima pagină a celui dintâi număr s-a scris: „Unul din cele mai întîi scopuri ale Societăţii «Asachi» a fost şi acela de a da la lumină, prin publicarea unei reviste ştiinţifice literare, lucrările ei (…) voim însă a servi societatea din care facem parte cu cunoştinţele noastre; voim ca şi în provincie să formăm un cerc, care să-şi deie puţină osteneală la lucru pe calea ştiinţifică literară”. Se dorea răspândirea ştiinţei între tineri, studierea şi popularizarea monumentelor istorice şi de arhitectură, a bogăţiilor şi frumuseţilor naturale, a turismului şi arheologiei.

În decembrie 1991, a apărut seria a II-a a revistei „Asachi”, atunci când se împliniseră 110 ani de la ieşirea primului număr, din iniţiativa unor intelectuali: Gheorghe Bunghez, Aurica Ropcean, Ion Alistar, redacţia având la conducerea ei pe regretatul Marcel Drăgotescu. O bibliografie bine realizată îi aparţine criticului literar Constantin Tomşa.

Revista „Apostolul” are anul I şi numărul 1 în noiembrie 1934 şi aflăm că se doreşte a fi o „revistă didactică-literară pentru învăţământul primar”. Că „apare o dată pe lună sub îngrijirea unui cerc de colaborare compus din Constantin Luchian, Vasile Gaboreanu, Vasile Scripcariu, Mihail D. Stamate, Ion Rafail, Mihail Avadanei”. Iar „abonamentul era 60 lei, anual, plătibil în 2 rate, iar un abonament de susţinere era de 200 lei anual. Redacţia şi administraţia: Constantin Luchian, Revizoratul Şcolar Piatra-Neamţ”.

Din primul număr aflăm crezurile redactorilor, cercetarea noastră constatând că în mare măsură au fost respectate: „Revista «Apostolul» se naşte dintr-o imperioasă necesitate dăscălească, având menirea precisă de conlucrare între toți dascălii, în scopul uşurării muncii pe ogorul şcoalei. Ea vine să împlinească o dorinţă exprimată în nenumărate rânduri de învăţătorimea nemţeană şi să umple un gol simțit în viața învățământului primar din jud. Neamț. În revista «Apostolul» se vor discuta probleme de pedagogie generală, atingându-se cele în legătură cu noile curente. În acest scop, apelează la colaborarea oamenilor de specialitate, pe lângă contribuțiunile ce pot veni din mijlocul dăscălimii, dornică de perfecționare şi cultură. Revista «Apostolul» va căuta căile cele mai uşoare, pe care le va desprinde din experiența celor încercați, pentru intensificarea activităţii culturale la sate. «Apostolul» va căuta să contribuie la îndreptarea greşelilor strecurate în organizația noastră şcolară, programă analitică, comitete şcolare, avizând la măsuri ce pot duce la progresul învățământului. În revista «Apostolul» se vor rezerva câteva pagini şi pentru unele manifestări literare, din partea acelora ce vor găsi nimerit să dea la iveală bucăţi de interes. Coloanele revistei «Apostolul» vor găsi un mare sprijin articolelor referitoare la apărarea intereselor de corp, acordând atenție acelora ce propun îndreptări în sprijinul dăscălimii. Revista «Apostolul» va da atenţie recenziilor lucrărilor de interes pedagogic şi literar şi va rezerva loc pentru ştiri școlare venite din judeţ, în scopul de a deştepta interes şi sugera acţiuni. Senină, liberă de orice oficialitate, de orice înrâurire politică, precum şi de orice spirit de grup şi ambiții deşerte revista «Apostolul» nu va avea altă preocupare decât să îmbrățişeze produsul unei gândiri și unei activități sincere, care urmăresc progresul învăţământului primar, al culturii în genere şi apărarea drepturilor profesionale. Revista «Apostolul» îşi deschide larg coloanele sale, încurajată și de gândul că va fi întovărăşită în calea ei de sufletul curat al dăscălimii nemțene. Cu aceste gânduri, pornim la lucru.”

În Anul I, Nr. 7, mai 1935, de pe coperta I, aflăm că revista apare sub îngrijirea Cercului didactic Piatra-Neamţ. Odată cu Nr. 13 din 1 decembrie 1935 apare ca redactor Constantin Turcu. În 1938 şi „Apostolul” apare sub cenzură, iar anul 1943 este ultimul din prima etapă a existenţei sale în peisajul publicistic nemţean. Atenţia acordată folclorului cules de învăţătorii din sate este demnă de evidenţiat.

„Apostolul”, seria nouă, apare cu un nou nr. 1 în martie 1999, intitulându-se „Revista cadrelor didactice din judeţul Neamţ”. Consiliul director era format din Florin Florescu, Alina Pamfil, Dumitriţa Vasilca, Gheorghe Amaicei, iar redactor-şef era Mircea Zaharia (şi este în continuare), sprijinit de redactor-şef adjunct Ştefan Lucian Corneanu. Este o revistă a cadrelor didactice din Neamţ şi ajunge în fiecare şcoală a judeţului. Pentru o bibliografie tematică, recomandăm o altă scriere a aceluiaşi, regretat profesor, Constantin Tomşa.

Constantin Turcu, autor la Anuarul Liceului „Petru Rareş” 1923-1940, „Bistriţa Moldovenească – revistă de cercetări regionale” (1930-1931), „Revista Arhivelor” şi cum am văzut mai sus şi la „Apostolul”, scria în numărul 1 al ziarului „Avântul” de la Piatra Neamţ, la 4 martie 1928: „Pentru cei care s-au oprit, o clipă, nedumeriţi în faţa afişelor ce ne-au anunţat apariţia. Şi pentru toţi cei care ne vor citi: pornim, cu încredere, la drum, dintr-o dorinţă veche şi dintr-o necesitate imperioasă. Cu sufletul plin de elan şi de Avânt. Şi cu inima curată şi sinceră până la goliciune. Căci n-am mai putut răbda, mai multă vreme, lipsa unui ziar de obiectivă imparţialitate, de informaţie exactă şi mai ales de propagandă cultural intensă, în oraşul nostru, în târgurile noastre, în satele noastre, în judeţul nostru”. Ziarul avea doi redactori administratori, profesorul D. I. Stahiescu şi Constantin Turcu şi colaboratori cu nume importante din Piatra-Neamţ: G. T. Kirileanu, M. Avădanei, V. Ţăranu, C. Luchian, V. Şoarec, I. Tăzlăoanu, V. Andrei, A. Rotundu, şi a militat pentru susţinerea românismului, a criticat politicianismul, a militat contra jafului de bani publici, pentru modernism şi modernitate, pentru ortodoxie, respectând şi celelalte religii, pentru promovarea valorii şi aruncarea la coş a imposturii şi lipsei de profesionalism. Tipărit iniţial la Tipografia „Lumina”, apoi la Imprimeriile Neamţ, ziarul apare în mai multe etape, la preţul de 2 sau 3 lei per exemplar, cu un tiraj evidenţiat în cartuşul redacţional: 1.200, 1.300, 1.500 exemplare. La nr. 47/04.03.1929 are ca articol de fond: „N-am dispărut, continuăm”, marcând problemele ziarului. În anul VI se începe cu nr. 152/20.01.1935 şi urmează o existenţă de doar trei luni până la nr. 155/26.04.1935. Ultimul an de apariţie începe cu nr. 156/05.02.1939 şi se ajunge la un ultim număr 200/24.12.1939.

Am ales două reviste şi un ziar pentru prezentarea noastră, care nu au beneficiat de fonduri substanţiale, nu au avut în spate partide sau potenţi antreprenori sau latifundiari şi nici nu au făcut parte din trusturile vremii. Şi astfel şi-au păstrat în mare măsură imparţialitatea. Şi articolele politice erau mai puţine şi de obicei de condamnare a politicianismului. Un studiu pertinent şi cât mai complex al unui cercetător are nevoie de presă, dar este necesar un judicios efort de a cerne şi de a discerne, de „audiatur et altera pars”, de identificare a acelor publicaţii neapartenente, politic şi economic. Şi care erau rare şi sunt şi mai rare…

Prof. dr. Daniel DIEACONU