Tradiții de Pricop - protectorul de grindină și de incendii

Bătrânii obișnuiau să-și sperie nepoții cu povești despre sărbătoarea Pricopului, celebrată pe 8 iulie. Conform tradiției, cine nu respectă această zi risca să atragă incendii devastatoare și să-și vadă întreaga recoltă pârjolită. Sărbătoarea Pricopului era ținută cu sfințenie pentru a proteja recoltele și oamenii de furia naturii.

Originea sărbătorii Pricopului

Calendarul popular consemnează sărbătoarea Pricopului pe 8 iulie, o zi ce corespunde în calendarul creștin-ortodox praznicului Sfântului Mare Mucenic Procopie. Sfântul Procopie s-a născut la Ierusalim la sfârșitul secolului al III-lea d.H. și a trăit în cetatea Schitopolis din Asia Minor. Dioclețian, impresionat de înțelepciunea și frumusețea lui Procopie, l-a avansat în rang și l-a trimis cu oastea în Alexandria, cu misiunea de a prigoni și ucide creștinii. Pe drumul spre Alexandria, Procopie a avut o viziune divină care i-a schimbat viața, transformându-l din prigonitor în slujitor al lui Hristos, asemănător convertirii Sfântului Apostol Pavel. A fost martirizat în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor ordonate de împăratul Dioclețian, fiind executat în Cezareea Palestinei la 7 iulie 303 d.H.

Sfântul Procopie, protector al plaiurilor moldovene

sf m mc procopie - Tradiții de Pricop - protectorul de grindină și de incendii Deși mai puțin cunoscut în zilele noastre, Sfântul Procopie a jucat un rol important în istoria și tradițiile moldovenești. Alături de Sfânta Parascheva de la Iași, de Sfântul Ioan cel Nou de la Suceva, Sfântul Pricopie este unul dintre apărătorii plaiurilor moldovene. Există două biserici ce poartă hramul său: una în Bădeuți, Suceava, și alta în satul Hârtop, ridicată în 1912. Cronicarul Grigore Ureche menționează că Sfântul Procopie a apărut în lupta de la Râmnicu Sărat, ajutându-l pe Ștefan cel Mare să învingă. Această victorie a fost atribuită intervenției divine a sfântului, iar biserica din Bădeuți a fost ridicată în cinstea lui.

Superstiții și credințe de Pricop

sarbatoarea pricopului 01 - Tradiții de Pricop - protectorul de grindină și de incendii Din bătrâni se spune că de la 8 iulie încolo nu mai cântă cucul, și cine aude cucul pe nemâncate în această zi va avea parte de necazuri. Se credea că, în această zi înflorește grâul, iar multe superstiții sunt legate de grindină, denumită și ”piară”. Grindina distrugea recoltele țăranilor, iar aceștia încercau să stăpânească această forță a naturii prin diverse credințe și obiceiuri. Prin multe zone din țară, Pricopul era considerat purtătorul fulgerelor și al trăsnetelor, precum și cel care aduce grindina. El era considerat slujitorul lui Dumnezeu care pedepsea prin furtuni cu grindină un sat în care o fată a avortat un copil și ascundea acest păcat. Grindina avea rolul de a dezvălui acest păcat ascuns.

Cum serbau Pricopul bunicii noștri pentru a avea spor în casă

sarbatoarea pricopului 02 - Tradiții de Pricop - protectorul de grindină și de incendii Străbunii noștri prețuiau armonia și integrarea în rosturile ”cerului și ale pământului” mai mult decât „averile pământești”. Etnologii au descoperit practici și credințe legate de ”bunul mers al vieții și al lucrurilor” oamenilor de altădată. Ziua lui Pricopie era respectată pentru ca pâinea și alte aluaturi să se coacă bine, iar semănăturile de primăvară să se dezvolte armonios. În ziua Pricopului se recomanda munca la câmp doar până la amiază, pentru a evita mânia sfântului. Se spunea că Pricopul ”pricopește” semănăturile, adică le ajută să se coacă, iar dar dacă nu era respectat, le ”prichește”, adică le usca prematur. Totodată, se credea că sfântul protejează semănăturile de grindină, ”topind piatra în apă” și transformând grindina în ploaie curată. Femeile nu torceau în această zi, iar sărbătoarea era ținută pentru a preveni boli și accidente, precum opăririle cu apă fiartă. De asemenea, se credea că, dacă se lucra în această zi, Dumnezeu trimitea secetă mare.

Tănasia Ciumii, o sărbătoare uitată

Pe 5 iulie, calendarul popular consemnează sărbătoarea Tănăsiei Ciumii, corespunzătoare praznicului Cuviosului Atanasie Atonitul din calendarul creștin-ortodox. Cuviosul Atanasie avea Darul facerii de minuni, tămăduind bolnavii și Darul vederii înainte. El s-a născut prin anul 920 d.H., în Trapezaunt, rămas orfan de copil, a fost crescut în credința creștină de către o maică. A fost inițiat în arta retoricii la școala lui Atanasie, unde a ajuns la rândul său profesor. Pe Calea către sfințenie, Atanasie l-a întâlnit pe Sfântul Mihail Malein (12 iulie) cu ajutorul căruia a aflat despre Tainele hristice ale creștinismului. Sfântul Atanasie a trecut la Domnul în preajma anului 1000, într-un accident, fiind ucis sub dărâmături, atunci când cupola noii biserici s-a prăbușit. Din pricina acestei morți brutale, mulți dintre dușmanii săi îl huleau, zicând că aceasta fusese pedeapsa lui Dumnezeu. Sfântul a fost înmormântat alături de biserica mănăstirii Marea Lavră (astăzi extinsă pentru a cuprinde mormântul Sfântului), ctitoria sa, în partea stângă a bisericii. La scurtă vreme după adormirea sa, Atanasie a fost proslăvit ca sfânt. La un an de la moartea sa, pregătindu-se monahii de la Marea Lavră de hramul bisericii, închinată Născătoarei de Dumnezeu, Maica Domnului le-a vestit ea însăși în vis monahilor că în acel an se cuvenea să-l cinstească mai întâi pe Sfântul Atanasie. Iar când patriarhul de atunci al Ierusalimului a vrut să scoată Sfintele Moaște ale Cuviosului Atanasie și să le aducă în biserică spre închinare, din mormântul său a ieșit foc, arătând astfel că sfântul nu voia ca rămășițele sale pământești să fie cinstite ca ale unui sfânt, ci doar să fie pomenit în rugăciune. Țăranii țineau sărbătoarea pe 5 iulie pentru a fi feriți de bube și alte boli. De asemenea, în calendarul popular mai existau și ale sărbători care aveau rostul de proteja țăranii de altădată de ciumă și alte boli. Astfel, pe 7 ianuarie, de Tănase de ciumă, și la 14 iulie, de Ciurica, țăranii respectau aceste zile pentru a se proteja de ciumă. Acoperământul Maicii Domnului, sărbătorit pe 1 octombrie, oferea protecție celor care respectau această sărbătoare.

Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Neamț

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț, cunoscută ca făcătoare de minuni, este cinstită pe 9 iulie. Aceasta a fost pictată în anul 665 d.H. și este o reproducere a unei icoane apărute miraculos pe un stâlp de lemn în anul 35 d.H.

În 1401, icoana a fost dăruită de împăratul bizantin Manuel Paleologu domnitorului moldav Alexandru cel Bun și a fost așezată în Biserica Mirăuți din Suceava, apoi mutată la Mănăstirea Neamț. Icoana a făcut numeroase minuni, inclusiv vindecări miraculoase și protecție în fața pericolelor.

Sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului „Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Neamț

Timp de peste 600 de ani, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț a întărit credința creștin-ortodoxă a conducătorilor, monahilor și a credincioșilor din România și a oferit protecție și răspuns rugăciunilor făcute cu credință.

Această icoană a Maicii Domnului este considerată cea mai veche și mai frumoasă icoană din România, și cunoscută în toată lumea ca făcătoare de minuni.

Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea” este cinstită în Biserica Creștin-Ortodoxă Română în data de 9 iulie, conform hotărârii Sfântului Sinod din 24 mai 2018. Legenda apariției Icoanei Maicii Domnului „Îndrumătoarea” are peste 1300 de ani. Icoana o înfățișează pe Născătoarea de Dumnezeu ținându-L pe Pruncul în brațe, iar pe spate este pictat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Această icoană este o reproducere a unei alte icoane apărute în mod miraculos pe un stâlp de lemn, în anul 35 d.H. Se pare că în secolul al VII-lea, cel mai probabil în 665 d.H., viitorul patriarh, Sfântul Gherman al Constantinopolului (prăznuit pe 12 mai), văzând icoana din Lida, a dispus să fie pictată o copie a acesteia. Tradiția consemnează primul miracol al acestei icoane, respectiv vindecarea Sfântului Ioan Damaschin. Acestuia i-a fost tăiată mâna dreaptă. ”Atunci Sfântul, ținând mâna tăiată, a căzut înaintea acestei icoane a Maicii Domnului, rugându-se să-l vindece, și Maica Domnului într-adevăr a vindecat mâna Sfântului, care s-a alipit în chip minunat la locul ei”, spun cronicile vremii.