Codruț Munteanu a venit la Piatra Neamț din postura de director al unui spital particular și de specialist în chirurgie. Din momentul istalării a avut de-a face cu o atmosferă ostilă și a trebuit să facă față intereselor mahărilor de la nivelul funcționarilor din Consiliul Județean. A plecat când și-a dat seama că nu se poate lucra în condiții normale fără compromisuri de neacceptat. Acum, la 70 de ani, este descris de un înalt ierarh.
Mai multe despre activitatea lui Codruț Munteanu la Piatra Neamț, în articole și emisiuni, puteți vedea aici.
„Distinsului și mult-iubitului nostru prieten,
casnic al inimii și sufletului meu,
Dr. Codruț Gheorghe Munteanu,
La zi aniversară.
Mâine este 8 August…., zi semnificativă din viața dumneavoastră, întrucât anul acesta (2024) desprindeți din calendarul vieții, DARUL lui Dumnezeu, fila cu numărul 70.
Cunoscându-vă întrucâtva personalitatea și activitatea multidimensională, ajuns la acest, frumos popas aniversar, mă întreb: Cine ar putea analiza și contabiliza, fără greșeală, împlinirile sau neîmplinirile, necazurile sau stările de har trăite în profunzimea ființei, succesele sau insuccesele asumate, lacrimile de bucurie sau de tristețe, care v-au brăzdat fața uneori, incendiile transfiguratoare sau cele distrugătoare izbucnite în templul sufletului dumneavoastră limpede și suav precum Crinul Bunelor-vestiri….?, Nimeni…!
Doar Dumnezeu-Însuși, Care știe toate, încă din eternitate și, desigur, El cunoaște în detaliu fiecare fibră din Universul existențial al fiecăruia, deci și al dvs, iubite frate în Hristos-Iisus. El cunoaște timpul venirii, șederii sau plecării spre adevărata Viață, când vom fi copleșiți de prezentul continuu al lui Dumnezeu cel necauzat.
Așadar, noi, oamenii, ca ființe conștiente și libere, ne putem iarăși întreba: Înaintea lui Dumnezeu cei 70 de ani, trăiți în această viață coruptibilă și trecătoare, în raport cu Cel Atotputernic sunt mulți sau puțini!? Răspunsul este simplu, dar nu simplist: este foarte mult dacă ai marcat timpul efemer cu virtuți și fapte bune! Și… este nimic, dacă nu ai făcut nimic!
Or, dumeavoastră, prieten drag, ați umplu arealul din universul în care v-ați mișcat cu o întreagă panoplie de fapte, pe care Dumnezeu le-a scris în Cartea vieții perene și care nouă ne-au scăpat a le cuantifica, urmarindu-vă traseul teluric.
Prin urmare, întrucât nu sunt în măsură să fac o analiză și numărare a împlinirilor dvs din cei 70 de ani (o vor face biografii dvs, cu certitudine), totuși așa cum v-am cunoscut (sunt aproximativ 25 de ani de atunci), pot afirma că Dumnezeu face să încapă întreaga Sa veșnicie în sufletul dumneavoastră, irupt din Sinea Sa.
Spunând aceasta nu înseamnă că mă erijez ca un profet care vă spune că Dumnezeu v-a asigurat mântuirea atunci când va cădea și pentru dumneavoastră „marea înserare”!
Așadar, ce vă pot spune, preaiubite prieten, cu prilejul acestui popas de bilanț, când am ajuns lângă obeliscul care marchează ziua intrării dumneavoastră în această lume, cu voia lui Dumnezeu? Orice urare rămâne vană, oricât de hiperbolizată sau îmbrăcată cu cele mai frumoase metafore, epitete și comparații ar fi, căci acestea nu pot să cuprindă incomensurabila dumneavoastră activitate desfășurată pe multiple planuri sau să zugrăvească frumusețea chipului sădit de Dumnezeu în persoana dvs, care prin stăruință și osteneală, l-ați pus în lumină în toți acești 70 de ani.
Mă voi rezuma doar la un dicton universal: Mulțumesc lui Dumnezeu că existați!
Apoi, vă asigur că mâine, 8 august, voi rosti o rugăciune de mulțumire, îngenunchiat în fața icoanei Mântuitorului Hristos și a Preacuratei Sale Maici, mulțumindu-le că….existați
Iar ca un dar din partea mea, vă trimit textul unei rugăciuni pe care o veți citi mâine dimineață, în zori, când Dumnezeu va re-crea lumea pentru dumneavoastră.
Cu binecuvântări și aleasă considerație,
†IOACHIM,
Arhiepiscopul Romanului și Bacăului”
