Repere istorice / 160 de ani de activitate neîntreruptă a Camerelor de Comerț în Comerț în România

Dezvoltarea unui stat nu poate fi ruptă de realitățile sale economice, de organizarea instituțională în care se desfășoară aceasta. Dincolo de legi, regulamente și reglementări, cei care au avut curajul să se ocupe de comerț și producție au simțit nevoia să se organizeze, să se sprijine unii pe alții, dincolo de cadrul destul de restrâns al breslelor medievale. Așa a apărut prima Cameră de Comerț în 1599, în Marsilia, port de mare importanță la vremea respectivă, după care sistemul a cuprins mare parte a statelor europene, dezvoltându-se pe măsură ce creșteau instituțional și statele. Decalajul în organizarea și dezvoltarea instituțiilor statale se transferă firesc și spre cel al organizării camerale. Statele românești, Moldova și Muntenia, au putut avea un cadru instituțional în acest sens abia după Unirea din 1859, ca parte a reformelor propuse și implementate de Alexandru Ioan Cuza. Vorbim despre peste 300 de ani diferență, lucru care inevitabil se va resimți în timp. În 2024, totuși, în România s-au putut sărbători 160 de ani de activitate neîntreruptă a camerelor de Comerț, în slujba mediului de afaceri și a economiei, în final, în slujba statului român, a cetățeanului.

La moment aniversar, Mihai Apopii, președintele Camerei de Comerț și Industrie Neamț, face un scurt ”laudatio” din perspectivă istorică: ”Firește că avem de ce să fim mândri, 160 de ani de activitate neîntreruptă, indiferent de regimul politic, democratic sau dictatorial, reprezintă foarte mult. Camerele de Comerț nu au fost niște cluburi elitiste, chiar dacă acolo s-au întâlnit elite, au fost locul din care au fost protejate și promovate interesele oamenilor de afaceri din România. Cu greutate, cu sacrificii, cu curaj, totul pentru a continua calea deschisă de înaintași și a contribui la dezvoltarea economiei românești. Sunt convins că o istorie a statului român scrisă cu profesionalism și onestitate va evidența importanța sistemului cameral pentru trecutul țării. Viitorul va demonstra importanța Camerelor de Comerț, ca purtătoare a spiritului antreprenorial, cu integritate și dedicare.”

Pe 30 septembrie, la Ateneul Român, a avut loc evenimentul aniversar care marchează 160 de ani de la înființarea Camerelor de Comerț, prin Decretul semnat de către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Cu acest prilej, Filarmonica ”George Enescu” a susținut concertul de gală ”Viori de colecție la Ateneul Român”. Un concert simbol, unde în sală s-a aflat excelența în afaceri, iar pe scenă excelența culturală, într-o îmbinare fericită. Muzeul Național ”George Enescu”, alături de Asociația culturală ”ProContemporania”, au pus la dispoziție patru viori de colecție, clasate în patrimoniul național la categoria ”Tezaur”, care toate au aparținut lui George Enescu.

Domnitorul Cuza înființează primele Camere de Comerț

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, primul domn al Principatelor Unite, a pus bazele României moderne de azi, printr-un un demers asumat, care însemna un efort legislativ uriaș. La 1859, societatea românească se afla în fața unui început legat de organizarea statului și a instituțiilor publice pe principii moderne, o organizare pe care Cuza a urmărit-o, în mod constant, de-a lungul domniei sale. Astfel, au fost adoptate o serie de legi, mare parte dintre ele de inspirație franceză sau belgiană, printre ele și cea care vizat înființarea Camerelor de Comerț.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat la data de 30 septembrie 1864 Decretul Domnesc care a oficializat înființarea pe teritoriul Principatelor Române, Țara Românească și Moldova, a 15 Camere de Comerț la: București, Bârlad, Turnu-Severin, Craiova, Turnu-Măgurele, Giurgiu, Brăila, Galați, Ismail, Iași, Piatra Neamț, Bacău, Focșani, Botoșani și Ploiești.

Perioada a fost extrem de fertilă din punctul de vedere al organizării:, negustorii, reprezentați de Camerele de Comerț, au solicitat Ministerului de Justiție să inițieze procedura de înregistrare a tuturor negustorilor și astfel au pus bazele actualului Registru al Comerțului.

Camerele de Comerț au participat activ la dezvoltarea sferei economice din Capitală și au contribuit la momentele cheie, în dezvoltarea mediului de afaceri. Au creat birourile vamale, a fost reglementat repausul duminical, au introdus prima lege a mărcilor de fabrică, cu un avantaj de 5% pentru produsele românești. Astfel, Camerele de Comerț și-au găsit o bază de funcționare, de reprezentare a intereselor negustorești și de consultare pe lângă autoritățile statului, în domeniile care țineau de mediul economic și de mediul fiscal.

Momentul consolidării: Carol I pune bazele Palatului Camerei de Comerț

Firesc, Sistemul Cameral din România a trecut prin mai multe modificări legislative. Regele Carol I și-a dat seama că statul avea nevoie, pe lângă recunoaștere internațională, de un cadru economic care să permită dezvoltarea și a acționat în consecință. În 1886, Regele Carol I a semnat Decretul Regal 1551/1886, care a vizat o nouă funcționare a Camerelor de Comerț.

După care lucrurile au evoluat firesc, prin legiferarea unor măsuri necesare unui cadru instituțional, financiar și tehnic necesare dezvoltării României.

Legea promulgată de Carol I a rezolvat una dintre cele mai importante doleanțe a negustorilor, prin scoaterea camerelor de sub autoritatea guvernamentală, dând liber astfel dezvoltării economice. Prin aceeași lege, care a rămas în vigoare 40 de ani, a fost redus numărul Camerelor de la 15 la 10. Perioada a fost benefică pentru Camerele de Comerț care și-au legat numele de momente decisive în dezvoltarea economică a țării:

– Crearea „Căilor Ferate București-Constanța”;

– Restituirea Taxelor Vamale plătite pentru materiile prime sau materiale importate și folosite la producerea de mărfuri industriale exportate;

– Înființarea de școli inferioare de comerț;

– A fost promulgată legea pentru încurajarea industriei naționale, prima lege a mărcilor de fabrică și comerț, care a fost a VIII-a din lume după legile din Franța, Austro-Ungaria, Anglia, Italia, S.U.A., Germania și Belgia.

Pe timpul Regelui Carol I a fost construit Palatul Camerei de Comerț, inaugurat în 1911 de însuși M.S. Regele Carol I.

Palatul este apreciat de specialiștii vremii ca fiind „un monument de o majestate simplă și frumoasă, cu o fațadă grandioasă, clasică și vie”.

„Urez Camerei de Comerț și Industrie din Capitală să fie pildă neclintită și ca munca ei pe câmpul economic, de-a pururea inspirată de interesul general al țării, să fie spornică și rodnică” – M.S. Regele Carol I, fragment din discursul de inaugurare al sediului Palatului Camerei de Comerț, 1911

Perioada este legată și de numele lui George G. Assan, cel care l-a convins pe rege să sprijine construirea Palatului Camerei.

Asan a condus Camera de Comerț între anii 1896-1909, fiind un promotor al promotor al industrializării României, cunoscut pentru numeroasele sale realizări în beneficiul dezvoltării economiei românești. Un adevărat deschizător de drumuri, în timpul mandatului său, Camera de Comerț adoptă poziții împotriva concurenței neloiale și susține implementarea unui regim protecționist strict pe piața internă, oferind acel avantaj de 5% pentru produsele industriale românești în licitațiile față de produsele străine. El propune și obține adoptarea unei legi pentru stabilirea dobânzii maxime legale, reglementarea funcționării bâlciurilor și târgurilor săptămânale. Pe timpul său Camera de Comerț construiește în 1906 propria școală comercială pe care, ulterior, o donează statului.

Perioada interbelică marcată de Marea Unire

Dacă Alexandru Ioan Cuza a pus bazele modernizării tânărului și mai micului stat românesc, Ferdinand I dus o politică pentru consolidarea statului național unitar român și a economiei românești. În acest context nu putea fi ignorat sistemul cameral, care a beneficiat de

Decretul 1450/1925 care viza funcționarea acestora și noile competențe care le-au fost atribuite.

Camerele de Comerț au beneficiat astfel, de o lege care avea să le aducă noi atribuții în calea dezvoltării lor, ca instituții care vegheau interesele mediului de afaceri. Prin noua lege a fost decisă înființarea unei organizații naționale, sub forma Uniunii Camerelor de Comerț și Industrie, numărul camerelor a crescut la 30, iar competențele acestora au fost sporite. Camerele au funcționat ca instituții publice autonome, cu un comisar guvernamental desemnat pentru fiecare Cameră, până în 1938, când au trecut în subordinea Ministerului Economiei Naționale.

În Regatul României, activitatea Camerelor de Comerț a devenit din ce în ce mai importantă și mai corelată cu realitățile economice ale vremii. Astfel, Camerele de Comerț românești și-au pus amprenta asupra primelor forme de învățământ comercial și industrial, au dezvoltat relații internaționale cu instituții similare din alte state, au contribuit la liberalizarea comerțului, modernizarea transporturilor și a comunicațiilor, extinderea și consolidarea pieței interne.

Urmașul lui Ferdinand, Carol al II-lea, a folosit experiența și influența Camerelor de Comerț în conturarea direcției economice și sociale a României. În 1930 a avut loc Adunarea a X-a a Uniunii Camerelor de Comerț, în care au fost luate decizii importante pentru evoluția țării. Agenda a fost marcată de o serie de probleme vitale pentru dezvoltarea socio-economică a țării: îngrijorările legate de fiscalitatea excesivă, o problemă deosebit de presantă pentru mediul de afaceri al vremii, impozitul pe venituri comerciale și industriale, cotele adiționale, impozitul progresiv pe venitul global, impozitul pe lux și cifra de afaceri, taxele de timbru și impozitele proporționale, precum și taxele și contribuțiile maximale comunale, adaptarea tarifelor de transport la nivelul prețurilor actuale de mărfuri, de la acea vreme, o măsură crucială pentru stimularea schimburilor comerciale și a circulației mărfurilor în întreaga țară.

Una dintre cele mai importante măsuri adoptate în cadrul acestei Adunări a fost Legea contre cametei, o inițiativă menită să combată practicile financiare abuzive și să protejeze interesele comercianților și ale populației, în general.

Camerele de Comerț în comunism sau lupta pentru supraviețuire

Perioada este relatată pe scurt pe placheta comemorativă ”160 de ani împreună pentru afacera ta”: ”După 85 de ani în care instituția Camerelor de Comerț s-a format și dezvoltat, contribuind la modernizarea mediului de afaceri și crearea unui cadru de reglementare a activităților comerciale adaptate nevoilor vremii, regimul comunist a decis desființarea lor. Ministerul Comerțului și Alimentației, din perioada Republicii Populare România stabilea, prin Decretul nr. 74 din 25 februarie 1949, ca toate Camerele de Comerț să se desființeze, cu excepția celei din București. Aceasta din urmă avea să-și exercite atribuțiile prin decizia Consiliului de Miniștri. Ulterior, Camera de Comerț București a fost reorganizată sub forma Camerei de Comerț Exterior a Republicii Populare România. Aceasta a fost redefinită ca Instituție obștească creată pentru a contribui la dezvoltarea și întărirea legăturilor economice ale Republicii Populare România cu alte țări”. Menținerea Camerei de Comerț și Industrie, indiferent de titulatură, în perioada comunismului, chiar și într-o formă restrânsă, cu un obiect de activitate amputat, spoliată de proprietăți și atribuții în luarea deciziilor economice, a reprezentat recunoașterea indiscutabilă a importanței și a necesității ei în societatea românească. În decembrie 1991, Întreprinderea de Târguri și Expoziții a devenit Romexpo S.A., societate pe acțiuni cu capital privat, având ca acționar majoritar Camera de Comerț și Industrie a României.

După 1989, în căutarea cadrului legislativ cel mai propice dezvoltării

După Revoluția din ’89, Camera de Comerț și Industrie a României și întregul sistem cameral au reînființat Registrul Comerțului, au depus eforturi pentru reconstrucției economiei de piață a României, în vederea integrării în Uniunea Europeană, au trasat liniile învățământului profesional dual și au pus bazele unei societăți expoziționale moderne, cunoscută astăzi la nivel național și internațional – Romexpo S.A.

Legea în vigoare a Camerelor de Comerț datează de acum 17 ani și prevede existența unei Camere de Comerț în fiecare reședință de județ, grupate toate în jurul Camerei de Comerț și Industrie a României.

În prezent, Sistemul Cameral reprezintă rețeaua asociativă a mediului de afaceri cu cea mai extinsă reprezentare la nivel național. Astfel, Sistemul Cameral și-a recăpătat nivelul de reprezentativitate unic, care îi legitimează rolul la nivel instituțional, consolidat de numeroșii parteneri și membri asociați proveniți din rândul patronatelor, asociațiilor profesionale și fundațiilor. O misiune pe care Camerele de Comerț și-au onorat-o constant, contribuind, de-a lungul anilor, la crearea și dezvoltarea unor instituții esențiale ale mediului economic, pentru punerea fundamentelor Registrului Comerțului, organizarea birourilor vamale, instituirea mărcilor de fabrică, înființarea burselor românești, reglementarea regimului concurențial, etc.

Camera de Comerț și Industrie a României, precum și întregul Sistem Cameral oferă servicii pentru susținerea comunității de afaceri din România, vizând dezvoltarea cooperării economice internaționale și aprofundarea legăturilor comerciale cu partenerii externi ai României. Ea susține, prin parteneriatele sale cu Camerele de Comerț din toată lumea, evoluția nivelului comerțului global, o importantă sursă de creștere economică și de dezvoltare sustenabilă a comunicațiilor de afaceri. Rolul Camerei de Comerț și Industrie a României, de mediator între companii și autorități, este foarte important pentru mediul de business autohton. Proiectele Camerei vizează promovarea și facilitatea accesului la informații de afaceri.

Totodată, Camera de Comerț și Industrie a României are un rol important în recunoașterea valorii mediului de afaceri autohton, fiind singura entitate abilitată printr-o lege organică să premiezi performanțele din mediul de afaceri. Din perioada post-decembristă și până în prezent, Camera de Comerț și Industrie a României a instituit o nouă tradiție, de 30 de ani, a Topului Național al Firmelor care stabilește ierarhia companiilor din România.

Distincție prezidențială la 160 de ani de existenta

Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost decorată de președintele României, dl. Klaus Iohannis, cu Ordinul „Meritul Industrial şi Comercial” în grad de Ofiţer, cu ocazia împlinirii a 160 de ani de activitate neîntreruptă.

Motivația este extrem de clară, „în semn de apreciere deosebită pentru contribuţia activă la modernizarea societăţii româneşti din perspectivă economică, socială şi financiară, precum şi pentru eforturile consecvente depuse în vederea promovării şi dezvoltării relaţiilor comerciale şi de investiţii ale României”.

Mihai Daraban, președintele CCIR, a ținut, în stilul său caracteristic, să marcheze momentul: „Această distincție este o recunoaștere a eforturilor constante pe care întreg sistemul cameral din România le-a depus de-a lungul timpului pentru o dezvoltare economică durabilă. Suntem conducătorii unei instituţii şi ai unui brand care se regăseşte, probabil, în toate cele 193 de ţări care figurează la Organizaţia Naţiunilor Unite. Este singurul brand al mediului de afaceri care-şi găseşte corespondentul oriunde în lume. Acest lucru trebuie să se regăsească într-o nouă abordare a decidentului politic față de activitatea sistemului cameral românesc, sistem care trebuie ajutat și sprijinit mai mult în viitor dacă ne dorim ca cei 160 de ani de activitate neîntreruptă să continue. Vom rămâne același partener de încredere al mediului de afaceri românesc și același partener de dialog pentru mediul politic”.

După 160 de ani de activitate neîntreruptă a Camerelor de Comerț în slujba mediului de afaceri și a economiei o concluzie se impune, Camerele de Comerț rămân un reper al excelenței și al spiritului de pionierat. Și o instituție esențială de care toți guvernanții trebuie să țină seama, dacă își doresc o dezvoltare durabilă pentru țară.

Valentin BĂLĂNESCU