Ion Vodă este un personaj care atrage atenția prin tot ceea ce face. De ani buni este implicat în tot felul de ”aventuri” la limita legii, majoritatea în strânsă legătură cu activitatea pe care o desfășoară: paznic de vânătoare și pescuit, antreprenor implicat în creșterea și comercializarea păstrăvului. La multitudinea de acuze care i se aduc, multe dintre ele vizibile chiar dacă oamenii legii se ascund bine după biblioteci cu coduri penale actualizate și machiate, nu ai cum să nu te gândești că îngerii păzitori nu sunt doar cei din rugăciuni, ei sunt materializați în anchetatori sau în autorități locale, așa cum este în cazul prezentat astăzi. Reamintim cititorilor noștri că personajul Vodă a făcut obiectul mai multor anchete jurnalistice legate de braconajul de pe lacul Bicaz ( amănunte aici,aici, aici) , legate de AJVPS, cuibușorul de nebunii cu un director executiv care și-a ocupat funcția pe baza unei diplome falsificate, de braconaj prin munții Neamțului, totul sub oblăduirea șefilor instituției amintite. Cum de fiecare dată a scăpat basma curată, din afara dosarelor imaginea este aceea a unor procurori și polițiști care fie l-au protejat, fie n-au știut să citească documentele din dosare.

Cazul pe care vi-l prezentăm astăzi este în curtea Primăriei Bicaz, unde ticăloșia funcționărească – sau neștiința – și-au dat mână când a fost vorba despre Vodă și încălcarea legii. Culmea este că și acum, la aproape 10 ani de la comiterea faptelor, funcționarii se străduiesc să ascundă fapte, inducând în eroare un primar nou pe funcție, punându-i sub pix să semneze documente care frizează ridicolul.

De aproape un deceniu, Primăria Bicaz tolerează, cu bună știință, existența unor construcții nelegale pe un teren al lui Vodă Ion, în punctul Cheița. Documentele emise chiar de instituție arată negru pe alb: legea nu a fost aplicată atunci când trebuia, termenele au fost ignorate, iar măsurile obligatorii au fost amânate sistematic. În tot acest timp, administrația a preferat să protejeze faptele împlinite și să lase construcțiile în afara legii, având de încasat impozite pentru ele, dar refuzând să spună exact câți bani datorează proprietarul, de când și ce a făcut pentru a-i recupera.

2015: Primăria constată nelegalitatea și apoi se ascunde după o formulă „convenabilă” 

Punctul de plecare este anul 2015. Funcționarii Primăriei Bicaz încheie două procese-verbale de contravenție, în baza Legii 50/1991, pentru o construcție situată la Cheița, pe un teren al lui Vodă Ion. Se constată nerespectarea a două autorizații de construire: una pentru „Amenajare parcare auto – construcție provizorie”, alta pentru „Construire fermă salmonicolă”.

Măsurile dispuse sunt, formal, corecte: oprirea lucrărilor și începerea procedurilor de intrare în legalitate.

Numai că, într-un răspuns oficial transmis unui petent în 2025, un personaj care are un conflict mai vechi cu Vodă,  primăria introduce o formulare-cheie, care va funcționa ani întregi ca scut:

„Menționăm că nu s-a constatat că dl. Vodă Ion a continuat lucrările după emiterea acestor procese-verbale, dar nici nu a intrat în legalitate cu aceste construcții, astfel încât nu mai este posibilă aplicarea unei alte sancțiuni pentru aceeași faptă.”

Pentru un cetățean obișnuit, mesajul e limpede: „ne-am făcut treaba, legea nu ne mai lasă să intervenim”. Ce nu spune primăria este că tocmai legea pe care o invocă îi impune, în mod expres, să acționeze mai departe: dacă termenul pentru intrarea în legalitate nu este respectat, autoritatea trebuie să meargă în instanță, nu să ridice din umeri.

Acea frază – „nu mai este posibilă aplicarea unei alte sancțiuni” – este, în acest context, mai mult decât ambiguă. Este convenabilă. Folosită așa, maschează pasivitatea instituției și creează impresia falsă că primăria are mâinile legate. Ce spune, de fapt, Legea 50/1991: primăria trebuia să meargă în instanță după 30.08.2016.

Abia în 2025, forțată de o cerere de informații pe Legea 544/2001 formulată de ”Mesagerul de Neamț”, Primăria Bicaz recunoaște explicit termenele și obligațiile pe care le-a ignorat ani la rând.

Din răspunsul transmis ziarului aflăm că în procesele-verbale din 2015 s-au dispus oprirea lucrărilor și „începerea procedurilor de intrare în legalitate, cu termen până la 30.08.2016”; lucrările au fost oprite, dar:

„dl. Vodă Ion nu s-a încadrat în termenul dispus pentru intrarea în legalitate, deși a demarat această procedură prin efectuarea unei expertize tehnice, demers insuficient pentru ca această procedură să fie finalizată.” Cu alte cuvinte, la 30 august 2016 situația era clară: construcțiile rămăseseră în afara legii, termenul expirase, iar obligația legală era una singură – sesizarea instanței.

Legea 50/1991 este fără echivoc 

– Art. 28 prevede că, odată cu amenda, se dispun oprirea lucrărilor și, după caz, desființarea acestora.

– Art. 32 prevede că, dacă persoanele sancționate nu se conformează în termen: „organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz, încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal.”

Nu „poate sesiza”, nu „ar fi bine să sesizeze”. Ci „va sesiza”. Obligație, nu opțiune.

 2016-2025: 9 ani de tăcere și sfidare a propriei legi invocate 

Cum a pus în practică Primăria Bicaz aceste obligații legale? Răspunsul este, la rândul său, grăitor – și vine chiar din documentele semnate de primar și de Serviciul de Urbanism.

În răspunsul către ”Mesagerul de Neamț”, din 17.11.2025, primăria simte nevoia să explice, în sfârșit, ce a vrut să spună cu celebra formulă „nu mai este posibilă aplicarea unei alte sancțiuni pentru aceeași faptă”. Spune așa: Formularea «nu mai este posibilă aplicarea unei alte sancțiuni pentru aceeași faptă» nu se referă la imposibilitatea autorității publice de a interveni (…), ci la imposibilitatea aplicării unei alte sancțiuni pentru construire fără autorizație, lucru solicitat în mod expres în sesizare.

Tradus din limbaj birocratic: primăria admite că, de fapt, nu era împiedicată de nicio lege să intervină pentru desființare sau intrare în legalitate. Singurul lucru pe care nu îl mai putea face era să dea încă o amendă pentru aceeași faptă. Restul obligațiilor – inclusiv sesizarea instanței – rămâneau perfect valabile.

Iar tot primăria scrie, în același răspuns: „În ceea ce privește desființarea construcțiilor pentru care nu a fost respectat termenul de intrare în legalitate, vă informăm că instituția noastră va sesiza instanța judecătorească (…).” Formularea la viitor este esențială. La data de 17 noiembrie 2025 – la 9 ani după expirarea termenului de intrare în legalitate – primăria nu poate spune „am sesizat instanța”, nu indică niciun număr de dosar, niciun demers concret. Doar promite că „va sesiza”.

********************

2015 – Se constată nelegalitatea, se dau amenzi, se opresc lucrările, se stabilește termen de intrare în legalitate.

30.08.2016 – Termenul expiră, fără ca proprietarul să intre în legalitate.

2016-2025 – Nicio mențiune despre vreo sesizare în instanță, nicio referire la desființarea construcțiilor, niciun act concret de punere în aplicare a art. 32 din Legea 50.

17.11.2025 – Sub presiunea unei cereri pe Legea 544, primăria anunță, în sfârșit, că „va sesiza instanța”.

Nu mai este vorba de o simplă „întârziere”. Este vorba de ani de zile în care instituția a ales să ignore o obligație legală clară, prevăzută în legea pe care ea însăși o citează. Aceasta nu mai este neglijență. Este o formă de sfidare a legii, prin inacțiune deliberată.

********************

Construcții nelegale, dar bune de impozitat. Sumele – secretizate prin omisiune 

În cererea adresată primăriei, ”Mesagerul de Neamț” a întrebat explicit și ce se întâmplă cu taxele și impozitele pentru terenul și construcțiile de la Cheița: S-au încasat taxe și impozite locale Care sunt sumele achitate și data plăților? Dacă există restanțe, care este cuantumul lor?

Ce demersuri au fost făcute pentru recuperarea acestor datorii?

Răspunsul primăriei este revelator nu doar prin ceea ce spune, ci mai ales prin ceea ce nu spune: „Construcțiile la care faceți referire sunt supuse impozitării, sumele datorate nefiind recuperate integral, debitorul fiind somat periodic să achite sumele restante.” Atât.

Primăria: nu indică nici o sumă concretă – nici total datorat, nici achitat, nici restanțe; nu precizează perioada pentru care se datorează aceste sume; nu descrie nicio măsură efectivă de executare (poprire, executare silită, măsuri asigurătorii) – doar formula comodă „somat periodic”.

Întrebările au fost clare și punctuale. Răspunsul refuză, pur și simplu, să ofere cifre. Este o omisiune deliberată, care încalcă spiritul – și foarte probabil și litera – Legii 544/2001, ce obligă instituțiile să furnizeze informații de interes public în mod complet, nu prin fraze vagi.

Rezultatul este absurd și grăitor, din punct de vedere urbanistic construcțiile sunt nelegale, iar termenul de intrare în legalitate a fost ratat din 2016. Din punct de vedere fiscal aceleași construcții sunt tratate ca perfect impozabile, iar primăria pretinde bani pentru ele an de an.

Când este întrebată „câți bani” și „ce ați făcut ca să-i recuperați?”, instituția ascunde cifrele după o formulă generală.

Autoritatea locală nu se grăbește să aplice legea pentru demolarea sau punerea în legalitate a construcțiilor, mai mult ar fi putut obține venituri fiscale generate de ele. Iar când vine vorba să explice situația financiară, tace exact acolo unde contează: la sume și la măsuri reale de executare.

O frază „înșelătoare” și o complicitate întinsă pe aproape un deceniu 

Sub presiunea întrebărilor publice, primăria ajunge, în 2025, să recunoască ceea ce ar fi trebuit să fie clar din prima zi: celebra formulă „nu mai este posibilă aplicarea unei alte sancțiuni pentru aceeași faptă” nu înseamnă că instituția nu poate face nimic, ci doar că nu poate da încă o amendă pentru aceleași lucrări. Tot ce ține de sesizarea instanței, decizia de desființare sau menținere a construcțiilor, punerea în aplicare a hotărârii instanței, rămâne, integral, în sarcina autorității locale, adică a Primăriei.

Cu toate acestea, între 2016 și 2025 nu există nici o dovadă de sesizare a instanței, nu există nici o explicație pentru această absență, nu există nici o asumare a faptului că legea a fost pur și simplu ignorată.

În loc să aplice texte legale clare, primăria preferă să se ascundă în spatele unei jumătăți de frază, folosită ca scut în fața cetățenilor.

În loc să răspundă cu cifre, răspunde cu formule generale.

În loc să facă din „intrarea în legalitate” o condiție, o transformă într-un termen decorativ, lăsat să expire fără consecințe.

Aceasta nu mai este doar „incoerență administrativă”. Este complicitate prin omisiune cu menținerea unei construcții nelegale. Complicitate dovedită chiar de propriile documente ale instituției.

Când administrația locală devine parte a problemei, nu a soluției 

Cazul Cheița, din Bicaz, nu este doar o chestiune locală între un proprietar, o fermă salmonicolă și o parcare „provizorie”. Este o radiografie a felului în care poate funcționa o administrație atunci când legea devine opțională, termenii legali sunt tratați ca simple recomandări, iar transparența este negociată după bunul plac.

În orice stat de drept funcțional, un asemenea șir de fapte cum sunt cele prezentate în ancheta nostră ar ridica întrebări serioase despre responsabilitatea celor aflați la conducere. La Bicaz, el ridică, deocamdată, o singură certitudine: administrația locală nu este doar martor la menținerea unei construcții în afara legii. Prin tăcere, întârziere și omisiuni, devine parte a problemei.

Rămâne de văzut dacă sesizarea promisă „va” fi într-adevăr făcută și dacă, după aproape 9 ani, instanța va mai putea repara ceea ce primăria a ales, cu bună știință, să ignore.

Până atunci, documentele vorbesc singure: la Bicaz, legea a fost aplicată selectiv, cifrele au fost ascunse, iar interesul public a fost pus, ani la rând, sub preș.

ULTIMA ORĂ: O nouă adresă incompletă de la Primăria Bicaz și justificări penibile

În urma discuțiilor cu primarul Iulian-Traian Matasă, referitoare la datele incomplete oferite în răspunsurile anterioare, am primit asigurarea că ele vor fi completate. „Completarea” a venit în ultimul moment, cu puțin timp înainte ca ziarul să intre în procesul care duce spre tipar.

Și ce am primit? O singură cifră și un mănunchi de scuze prin care ni se explică de ce, timp de aproape 10 ani, niște funcționari ai Primăriei Bicaz nu și-au făcut treaba. Una dintre justificări este antologică și merită reținută: „datorită numărului redus al personalului primăriei raportat la organigrama aprobată și la volumul de muncă, nu se pot urmări în totalitate aspectele legate de disciplina în construcții pe raza orașului.”

Tradus pe românește, asta înseamnă așa: la Bicaz poți construi aproape orice, oriunde și oricum, atâta timp cât nu te reclamă cineva și atâta timp cât funcționarii aleg – din comoditate sau la ordin – să se uite în altă parte.

Iată întregul răspuns primit de la Primăria Bicaz:

„În completarea răspunsului la adresa dumneavoastră, formulată în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, înregistrată la Primăria Orașului Bicaz cu nr. 35/10.11.2025, prin care solicitați să vi se comunice anumite informații referitoare la construcția edificată de către dl. Vodă Ion, în punctul «Cheița», oraș Bicaz, jud. Neamț, vă comunicăm informațiile transmise de către Biroul Impozite și Taxe Locale:

Impozitul datorat pe clădirile la care faceți referire este de 69.035 lei, sumă pentru care a fost emisă decizie de impunere și înștiințare de plată, urmând a se demara procedura de executare silită.

Totodată, vă transmitem că, datorită numărului redus al personalului primăriei raportat la organigrama aprobată și la volumul de muncă, nu se pot urmări în totalitate aspectele legate de disciplina în construcții pe raza orașului. Menționăm că numărul de posturi aferent Serviciului Urbanism și Amenajarea Teritoriului, aprobat prin HCL Bicaz nr. 73/29.05.2025, anexa nr. 2 – Stat de funcții, este de 10 posturi + 1 post șef serviciu, în prezent fiind ocupate doar 4 (dintre care un post responsabil protecția mediului, cu activitate desfășurată în alt birou), cele 2 posturi repartizate pentru disciplina în construcții fiind vacante.

Mai mult decât atât, la Compartimentul Management Proiecte, toate cele 3 posturi alocate sunt vacante, cea mai mare parte a atribuțiilor acestui compartiment fiind transferate către Serviciul Urbanism și Amenajarea Teritoriului. Totuși, aceste aspecte nu ne-au împiedicat niciodată să luăm măsurile legale atunci când ni s-au adus la cunoștință încălcări ale legislației în construcții.”

Toate observațiile făcute anterior rămân perfect valabile. Primăria ne comunică, cu mare greutate, o singură cifră – 69.035 lei, datoria lui Ion Vodă – dar evită cu grijă să spună de când datează această sumă și ce demersuri concrete s-au făcut, an de an, pentru recuperarea ei. În schimb, reapare aceeași formulă obosită: urmează „să se demareze” procedura de executare silită.

În rest, nu ne rămâne decât să le plângem de milă funcționarilor de la Bicaz, atât de „copleșiți” de muncă încât reușesc performanța să ignore, ani la rând, încălcări ale legii despre care știau foarte bine. Victime ale propriului volum de muncă, nu-i așa?

Valentin BĂLĂNESCU