În condițiile în care peste 100.000 de români din 13 localități din județele Prahova și Dâmbovița au rămas fără apă, pentru mai bine de o săptămână, iar autoritățile s-au dovedit neputincioase, doi tineri de 18 ani din Piatra-Neamț, membri ai Clubului de robotică “Eu Codez”, au o invenție revoluționară, destul de simplă, care ar putea asigura apa potabilă pentru mulți români și pentru oameni de pe întreg cuprinsul planetei. O metodă de purificare a apei, care pe de o parte ar putea rezolva crize majore ale lumii, dar pe de altă parte ar putea fi considerată un advers de temut de către companiile de apă. Maria Iliescu (18 ani) și Matei Bozga (18 ani) – Echipa Dr. Inkable au realizat un roboțel care poate transforma orice tip de apă, oricât de murdară ar fi în apă potabilă, printr-un proces simplu de distilare și remineralizare.
Argint la World Robot Olympiad Singapore 2025

Un roboțel care obține apă potabilă din orice fel de apă!

“Această performanță le-a asigurat accesul în runda finală: un maraton de două ore, cu 14 echipe de jurați, desfășurat în ziua a treia. La finalul evaluării, echipa a urcat în top 10 mondial, primind medalia de argint – unul dintre cele mai bune rezultate obținute de România la finala de anul acesta. Proiectul DR. INKABLE reprezintă o soluție inovatoare la una dintre cele mai mari provocări globale: accesul la apă potabilă. Robotul lor este capabil să transforme orice tip de apă în apă potabilă, prin distilare și remineralizare”, spune Cristina Ciurezu, cea care i-a îndrumat în cadrul clubului “Eu Codez”.
Prin abordarea lor creativă și tehnologică, cei doi “seniori” ai clubului au demonstrat atât inovație, cât și un real spirit antreprenorial, găsind posibilități de distribuire a robotului lor atât în situații de criză, cât și în zonele fără acces la resurse de apă sigure.
Cum a apărut ideea și cum funcționează

”Roboțelul pe care l-am numit Dr. Inkable ia singur apa murdară de la sursă, fie că este o fântână, un râu sau chiar de la chiuvetă, este conectat la un tub. Apoi o fierbe, distilând-o și adaugă minerale folosind un senzor creat de noi care măsoară nivelul exact de minerale din acel moment. Adică când apa distilată ajunge la el, valoarea este 0. Dar apa distilată nu este sănătoasă pentru corpul uman și atunci adaugă minerale folosind acel senzor și A.I.-ul de pe robot, pentru a o face printr-o reacție chimică simplă, similară cu apa de zbor”, spune Matei.
Imaginați-vă o astfel de instalație, pornind de la roboțelul lor, la nivel macro, uriașă, cam câtă apă potabilă ar putea produce, rezolvând în România și în multe alte părți ale lumii, o problemă stringentă, de viață și de moarte.
Partea tehnică a roboțelului purificator
Dr. Inkable este confecționat din materiale care să fie rezistente la căldură și la interacțiunea cu apa, precum sticla securizată, care rezistă la șocuri termice, șocurile mecanice și este sigură pentru alimentație.
”Roboțelul este format dintr-un compartiment, un cilindru, cu o rezistență de 2 kW dedesubt pentru a fierbe apa, transformând-o în vapori de apă distilată. Acești vapori se condensează pe un condensator poziționat deasupra cilindrului de vaporizare, un condensator rece, și formează apă distilată, pe care apoi o transferă într-o sticlă normală. Utilizatorul o scoate la final cu apa potabilă, unde automat va intra senzorul creat de noi, senzorul electro-ink sensor, cum îi zicem noi, care măsoară nivelul exact de minerale. Se mișcă sus-jos, coboară, până când senzorul intră în contact cu apa, măsoară nivelul de minerale, adăugând cât trebuie pentru fiecare utilizator. În Dr Inkable se pun 3 fiole cu minerale, separate, adică magneziu, calciu și sodiu. Împreună cu AI-ul și senzorul creat de noi, adaugă pe rând fiecare substanță pentru a face proporțiile perfecte pentru fiecare utilizator în parte”, explică Maria.
Ar putea fi folosit pentru orice sursă de apă, indiferent cât de murdară este apa, impuritățile, noroiul, uleiul, vor rămâne în cilindrul de vaporizare, de unde utilizatorul poate să le îndepărteze. Tinerii își doresc să-și popularizeze ideea salvatoare, cât mai mult, pentru a oferi această oportunitate câtor mai multe persoane, ea putând fi folosită și pentru uz casnic și pentru uz industrial, în perspectiva în care cineva va investi în această invenție.
Până unde va ajunge Dr. Inkable?

”Noi la concursul acesta trebuie să ne gândim și la partea de business, adică la preț, public țintă și cum îl facem noi fezabil pentru o afacere. Și de aceea ne-am creat site-ul pentru a simula acest magazin online. Este doar un magazin, nu o prezentare a idei. Roboțelul este un dispozitiv complex. Prin intermediul site-ului, în curând, doritorii vor putea cumpăra dispozitivul și materia primă, precum fiolele cu electroliți, cu minerale. Și dacă vrea să controleze procesul sau dacă vrea să-și facă set-up-ul inițial, avem și o aplicație. Încă nu este publicată pe Google Play și After, dar urmează”, explică Matei, completat îndeaproape de Maria.
Cei doi formează o echipă de mai mult timp, inițial erau 3, dar de anul trecut au rămas în doi. La acest proiect, ca și la altele anterioare, și-au împărțit treaba, astfel încât fiecare să se ocupe de ceea ce stăpânește tehnic mai bine: proiectare, printare, asamblare, dar și programare.
Un proiect complex presupune foarte multă muncă și o organizare eficientă face diferența. La Singapore, ei au ajuns cu cea de-a treia variantă a proiectului, la care muncesc de mai bine de doi ani. Deplasarea în această țară insulară asiatică exotică a fost o adevărată provocare pentru ei și din punct de vedere cultural.
Povestea echipei Dr. Inkable
Matei este printre primii membri ai Clubului de robotică ”Eu Codez”, are 8 ani de când participă la aceste cursuri și obține an de an rezultate la competiții. Maria este de 4 ani la club, dar deja are avantajul de a-l avea alături pe experimentatul Matei, împreună cu care a înființat și Clubul de mecatronică de la Colegiul Național ”Petru Rareș”, unde învață. Maria a studiat clarinetul și pianul la gimnaziu, la Liceul de Arte ”Victor Brauner”, iar de la muzică a luat inspirația, deschiderea către tot ce e nou și originalitatea. Au participat împreună și la First Tech Challenge, unde se ocupau amândoi de mecanică, de robotul în sine. După acel prim concurs, au decis să facă echipă și la World Robot Olympiad. Între toți membrii clubului și mentorii lor, Cristina și Cornel Ciurezu, s-au format legături puternice de prietenie și… profesionale. Merg împreună și în tabere de robotică unde aceste legături devin mai puternice, prin socializare și schimb de informații. Anul viitor vor fi amândoi studenți la inginerie. Matei cu siguranță în Danemarca. Maria încă nu știe sigur dacă va alege Danemarca sau Olanda.
Angela CROITORU




