Dar, după lupte, dispute, contre plus șuturi avem o împărțeală făcută după criterii… greu de identificat, care respectă inegalitățile istorice, preferințele politice, influențele personale sau de grup și generează orgolii mii și supărări făclii (ca să meargă rima). Adică un buget politic. Ceea ce în mod normal ar fi trebuit să facă obiectul unei echipe de specialiști a intrat în malaxorul politic de-o calitate îndoielnică, și ca nivel de expertiză. Această echipă, denumită generic „fără mamă, fără tată“ ar fi luat purcoiul de bani, adică baza de pornire și ar fi urnit o muncă de grup care să drămuiască cum trebuie, după criterii clare și obiective. Probabil că acea echipă ar fi identificat prioritățile momentului, nevoile momentului, oportunitățile și alte condiționări care să determine o alocare din bugetul mioritic.
Sigur, nu poți cuprinde toate cele, pentru țara-i lată, dar oferea o bază de pornire. După ce era feliat gogoloiul, trebuiau să curgă amendamentele și susținute cum trebuie de cei care-i reprezintă în Parlament. Pentru că de ani buni, chestiunea bugetului a devenit foarte greoaie și nesuferită pentru că e făcută pe criterii… politice. Adică, de ce să-i dau ăluia de la nu știu care și să nu-i dau nașului care, vorba aia. Cum să dai bani unui județ care a adus voturi insuficiente? Nimic. Zero. Să se învețe minte. Așa că lipsa unei baze obiective de evaluare a stării națiunii duce la haos. Pe de altă parte, din materialele difuzate de la lucrările comisiilor, este altceva clar. Nu am scăpat de metehnele trecutului. Mai ceva ca angajamentele de partid din epoca apusă. Niște motivații puerile și multe copy/paste-uri puse pe niște A4, care conform obiceiului iau calea arhivelor fără a face obiectul unei analize sau a uneia superficiale. Dar și dacă riști să citești așa ceva, îți dai seama că-s făcute… ca să fie făcute, pentru că-n realitate bani ajung unde trebuie s-ajungă. Sau asta e impresia unanimă. Ai reprezentare politică, ai bani. Ai parlamentari impotenți, sufli-n vânt. Nu dau exemple din motive lesne de priceput.
Revenind la comisii, a fost un bun prilej de plătit polițe politice, exemplul disputelor doamnei Buzoianu cu diverși membri din comisie fiind destul de elocvent. Plus prestațiile ministrului oștirii și altele asemenea, care dovedesc incapacitatea clasei politice actuale de a face saltul calitativ de la politica instinctuală la cea care solicită creieri capului. După ani și ani în care mergem cu roți pătrate nu ne învățăm minte. Păstrăm același „ba pe-a mă-tii!“ care nu duce nicăieri. Și atunci, toate emisiile din campanie cu duiumul de proiecte, edificii, laptele și mierea nu sunt decât vorbe goale. Vrăjeli de adormit copii. Atât și nimic mai mult. Iată de ce, poate ar fi momentul să realizați că ați stricat votul exprimat, semnătura de susținere și orele pierdute din fața televizorului. Nu ați schimbat nimic. Nu ați promovat nimic. A fost… ca să fie. Și dacă a fost un fel de… „ca să fie“, de ce am avea pretenția să fie un altfel de buget? Să fim serioși.
GD PATRAUCEAN
