EDITORIAL / Trebuie s-o recunoaștem...

…este un vălmășag informațional cum rar mi-a fost dat să văd, puzderia de vești fiind de a dreptul copleșitoare, din domenii la fel de variate. Aproape că nu mai contează că motorina se duce vitejește spre 10 lei litru și nici faptul că piața făcută cu o sută de lei ajunge pentru o zi, hai două, dacă vreun participant are probleme digestive. E cumva ca-ntr-o piesă veche tare, ce conținea în refren sintagma „ce frumos știi tu să minți“. În peisajul mediatic de la noi se propagă poveștile din două laboratoare aparent antagonice, ce-i drept separate geografic de un ocean, dar înlănțuite în eter, cu misiunea clară de a sminti și bruma de conștiință, de a eroda încrederea în ceea ce reprezintă statul de drept și de a forma idei nepotrivite despre acțiunile vădit ostile ale marilor actori mondiali în efortul lor unanim de a aduce pacea globală.

Trump a ajuns să dețină prima afișare a mediei mioritice mai mult decât în America lui, de parcă el ar fi fost ales la Cotroceni. Mai mult, există deja etichete atașate mai multor vocali de pe ogorul mediatic, termenii de putinist sau trumpist fiind deja de notorietate, ba chiar cu consecințe în audiențe sau în publicul spectator/comentator. Nu-ți trebuie magna cum laudae să realizezi că treaba băieților deștepți s-a făcut cum trebuie și își merită cu prisosință vacanțele exotice la cinci luceferi, la asta adăugându-se și realitatea de zi cu zi care ne dovedește că suntem ca o carte deschisă sau un teren arabil bine fertilizat pentru orice gogoașă cu iz de credibilitate, dar cu substrat sulfuros și greu de mirosit. Ca să vă faceți idee, orice emisie a lui Trump este tratată românește ca un veritabil eveniment istoric, cu poze ample și comentarii la cald din creierii oamenilor la modă, în vreme ce în Franța este un festival de caricaturi, care-l au ca erou predilect pe numărul unu de la Casa Albă, la mica diferență fiind prezenți și liderii iranieni, ba chiar și Putin, pentru un peisaj echilibrat. Presa din Hexagon își respectă blazonul și rămâne consecventă politicii deservite și asumate, publicul de stânga sau de dreapta fiind adăpați cu mesajele adecvate crezului. Ceea ce la noi nu e cazul.

Mă îndoiesc că cineva din instituțiile alimentate din bugetul care se votează de parcă ar urma să fie euthanasiat, face vreun efort de a răspândi vreun narativ, a se citi poveste, prin care să se ofere câteva crâmpeie logice, raționale referitoare la realitatea regională. Rar, aproape de foarte rar, mai scapă câte o voce care spune pe șleau, că nu ne așteaptă zile drăguțe, dar și aceste apariții sunt iute îngropate de vreun rătăcit prin Dubai plecat în dorul lelii, care vrea să fie adus acasă pe bani MAE, eventual la clasa business. Și aici mă gândesc la recentul episod cu fata lui Ponta, care a ajuns la impunerea demisiei lui madam Țoiu, care nu a rupt nici ea gura târgului cu adevărul, lăsându-l pe fostul doctor în drept să lămurească tărășenia, cu subiect și predicat, consecutiv intervenției, toată cohorta de justițiari și experți în drept internațional fiind redusă la tăcere. Cu toate acestea, prin efortul răstălmăcirii unui fapt aproape banal și de un firesc normal (în alte părți) s-a reușit aducerea în prim plan a unui personaj nu tocmai plăcut, nici ca interfață, nici anormal de integru, cu destule schelete în dulap răvășite peste ceea ce înseamnă credibilitate.

Și dacă vedem cam ce-i prin jur, o privire înspre ograda autohtonă ridică destule întrebări, cele mai multe vizându-l pe onestul nostru președinte, care nici la ora asta nu a numit șefii de la instituții de forță, și SRI și SIE funcționând fără comandant de oști. Adăugăm la asta autismul referitor la numirea șefimii din magistratură și avem, parcă un déjà vu de tristă amintire, cu un ins bine făcut, care și-a completat portofoliul regiunilor vizitate și o groază de fițe. Actul de curaj de a da piept cu un grup de contestatari, nu ne-a relevat mare lucru. I-a asigurat pe cei prezenți că este informat de o sută de ori mai mult decât sunt ei și că… se lucrează. Și restul? Așteptăm o strategie, care indiferent de gradul discreției tot are capitol informativ general, menit să elimine suspiciuni ori neliniști. Pentru că-i de râsul curcilor ca la granițe să zburde drone ca la nuntă și ministrul de la oaste să ia la puricat magaziile, înzestrările și numărul de efecte trecute pe liste discrete, dar nu neapărat sincere. Mai are un pic și poate concura serios pentru un post de procuror, că despre a milităriei este departe rău. A și să nu uităm. Printr-o emisie recentă suntem liniștiți că suntem sub „umbrela nucleară“ a Franței, care, chipurile ține la respect Moscova cu toate focoasele ei. Așa că, vrem nu vrem, statutul de cetățean turmentat capătă întindere națională, numai că întrebarea diferă de cea a eroului creat de Caragiale – noi pe cine am votat?

GD PATRAUCEAN