„Călăul câinilor roşii” – Florea Voinea

Florea Voinea s-a născut pe 21 aprilie 1941, în satul Puchenii Mari, județul Prahova. O surpriză deosebită am avut în armată: am fost coleg cu nepotul lui Florea Voinea, care purta acelaşi nume, era din acelaşi sat. Jucase şi el pentru echipa locală şi dovedise talent şi la jocurile care le făceam între companii. El mi-a povestit despre unchiul său: un copil care a plecat dintr-un mic sat prahovean să cucerească lumea fotbalului. Şi a jucat la Steaua, la naţională, în Franţa şi a rămas în istoria Stelei ca cel mai bun marcator în derby-urile cu Dinamo: a înscris de 13 ori împotriva „câinilor-roşii” în toate competițiile, mai mult decât atacanți de legendă precum Gheorghe Constantin sau Lăcătuș. „Noaptea, înainte de meciurile cu Dinamo, mă tot gândeam cum să joc, cum să le păcălesc apărarea, îmi veneau în minte tot felul de idei. Atunci îmi făceam strategia cum să trec de Nelu Nunweiller, adversarul direct… Fiecare voia să cîştige, dar nu eram înverşunaţi. După jocuri, mă vedeam cu Dinu, Pârcălab sau Dumitrache la o bere. Însă nu făceam niciodată miştouri între noi, nu săream calul, era un respect reciproc”, povestea Florea Voinea.

A fost un copil de la ţară: „Plecam cu oile și vacile, și acolo am început să joc”. Talentul său a fost observat și a început să joace la echipele din Ploieşti, Prahova și Petrolul.

În 1961, la vârsta de 20 de ani, Florea Voinea a făcut pasul cel mare în cariera sa, transferându-se la C.C.A., numele de atunci al Stelei. În cei 9 ani petrecuți la Steaua, Voinea a câștigat un titlu și 5 Cupe ale României şi a reușit să marcheze 119 goluri în competițiile interne și în cupele europene pentru roș-albaștri.

Povestea cum a ajuns la Steaua: „Steaua și Dinamo aveau o înțelegere: într-un an lua o echipă fotbaliștii de soi, anul viitor cealaltă. Dinamo a încercat o manevră: să mă transfere la satelitul Dinamo Bacău, dar Steaua s-a prins. Țin minte că am prins un meci excepțional făcut de Petrolul. Am învins CCA-ul pe 23 August cu 6-2. Nea Ilie Oană (antrenorul de atunci al prahovenilor) m-a folosit în ultimele minute și am dat și eu un gol. Atunci m-au remarcat cei de la CCA. Mie îmi venise hârtia de încorporare, dar nu m-am dus. Într-o dimineață, mergeam cu un prieten prin Ploiești și în spatele nostru a oprit o motocicletă cu ataș. M-am trezit că mi-a pus unul mâna pe umăr și mi-a zis: Urcați în motocicletă! M-au dus la comisariat și de acolo cu mașina direct la București, pe strada Plevnei, unde m-au tuns zero. Așa am ajuns la Steaua”.

În 1970, în finala împotriva echipei Dinamo, a marcat ambele goluri ale roș-albaștrilor şi a primit învoire şi a fost a fost transferat, împreună cu Ion Pârcălab, în Franța, la formația Nîmes Olympique. Şi au făcut o figură foarte frumoasă, deşi au fost primiţi cu suspiciune la început. Au primit învoire chiar de la Ceauşescu, care l-a cunoscut pe patronul de la Nîmes.

După aventura din Franţa, Florea Voinea s-a întors la Steaua pentru încă un sezon şi apoi câte un sezon la CSM Reșița, Poli Timișoara și UM Timișoara. La echipa națională a României, Florea Voinea a jucat doar un meci, un amical împotriva Poloniei (scor 0-0) în 1967. A jucat și în victoria naționalei Olimpice a României împotriva Danemarcei cu 2-1 din preliminariile pentru Tokyo 1964, calificarea ţării noastre la turneul olimpic.

Să menţionăm că Florea Voinea a fost între cei care au contribuit la câștigarea campionatului european de tineret (U18) în 1962, una dintre cele mai prestigioase performanţe fotbalistice româneşti. (D. DIEACONU)