Imaginează-ți că urci o stâncă abruptă, iar sub tine se cască un gol de câteva zeci de metri. În mod normal, doar alpiniștii cu ani de experiență și echipament complex ar putea să se aventureze pe un asemenea teren. Și totuși, pe munții din România – inclusiv în Cheile Bicazului, la câteva zeci de kilometri de Piatra Neamț – există trasee unde oricine, cu o condiție fizică obișnuită și echipamentul potrivit, poate trăi această experiență. Se numesc via ferrata, „drumuri de fier” în italiană, și sunt trasee montane amenajate cu cabluri, trepte și scări metalice, care permit parcurgerea în siguranță a pasajelor stâncoase și a muchiilor de munte.

În ultimii ani, aceste rute sunt tot mai populare în România. De la Cheile Turzii până la Bihor și din Gorj până în Harghita, au apărut zeci de trasee omologate, unele ușoare și prietenoase pentru începători, altele solicitante chiar și pentru cei antrenați. În Neamț, două zone sunt deja recunoscute la nivel național: „Astragalus” din Cheile Șugăului-Munticelu și „Wild Ferenc” de la Lacu Roșu, frecventate de turiști români și străini.

Via ferrata nu este însă un simplu „parc de aventură” mutat pe munte. Traseele cer echipament special – ham, cască, lonjă cu absorbitor de șocuri – care poate fi închiriat de la centrele din apropiere, iar parcurgerea lor presupune respectarea unor reguli stricte de siguranță. Senzația de expunere și adrenalină este autentică: ești pe stâncă, ancorat de un cablu, cu golul sub tine. Iar această combinație între accesibilitate și aventura la înălțime explică popularitatea tot mai mare a fenomenului.

Scurt istoric

Deși astăzi sunt asociate cu turismul montan și aventura în aer liber, via ferrata au apărut dintr-o nevoie practică. Primele trasee de acest tip au fost amenajate în Alpi la mijlocul secolului al XIX-lea, când alpiniștii și ghizii montani au început să instaleze cabluri și scări pentru a facilita accesul pe creste greu de atins.

Un rol important l-au avut în timpul Primului Război Mondial. În Dolomiți, pe frontul italo-austriac, trupele italiene și cele austro-ungare au amenajat rețele de cabluri, scări și poteci fortificate pentru a transporta provizii și pentru a menține poziții militare la altitudini mari. După război, multe dintre aceste trasee au fost întreținute de comunitățile locale și transformate treptat în atracții turistice.

De-a lungul secolului al XX-lea, traseele de via ferrata s-au răspândit din Italia și Austria în restul Alpilor, iar după 1990 au început să fie amenajate și în alte regiuni ale Europei. În Franța și Elveția au apărut trasee mai scurte, cu caracter sportiv, uneori construite lângă localități pentru a atrage vizitatori. În prezent există peste o mie de rute în întreaga Europă, de la variante accesibile familiilor până la itinerarii alpine solicitante, care cer rezistență și experiență montană.

În România, traseele de via ferrata au început să fie amenajate după anul 2000, în zone montane frecventate de turiști, printre care Cheile Turzii, Munții Apuseni și Valea Jiului. Astăzi, în țară există 18 zone de via ferrata, care însumează câteva zeci de trasee omologate, acoperind toate gradele de dificultate, de la rute accesibile pentru începători până la variante alpine solicitante. În județul Neamț, „Astragalus” și „Wild Ferenc” au devenit puncte de atracție pentru cei care vizitează Cheile Bicazului și Lacu Roșu, adăugând o dimensiune de aventură unei zone recunoscute pentru peisajele spectaculoase.

Cum se parcurge un traseu de via ferrata

Primul pas pentru cei care vor să pornească pe un astfel de traseu este echipamentul. Setul de bază include hamul, casca și lonja cu absorbitor de șocuri, care se prind de cablul de siguranță. La acestea se adaugă, de regulă, mănuși speciale, utile pentru a proteja mâinile la contactul cu metalul. Nu este nevoie de achiziții costisitoare: aproape toate traseele au centre de închiriere în apropiere. Mănușile nu sunt incluse, dar sunt foarte recomandate, iar un vizitator aflat la munte pentru o singură zi își poate procura echipamentul pe loc.

Regula de bază este simplă și obligatorie: carabinierele trebuie să fie în permanență conectate la cablul de siguranță. În acest fel, chiar și în cazul unui pas greșit sau al unei oboseli bruște, căderea este oprită de sistemul de prindere. Traseele sunt gândite să ofere atât siguranță, cât și senzația de expunere – un echilibru care face din via ferrata o experiență intensă, dar accesibilă.

Durata parcurgerii variază în funcție de traseu. Cele scurte pot fi parcurse în mai puțin de o oră, în timp ce rutele lungi, cu diferențe mari de nivel, pot necesita două sau chiar trei ore. Dificultatea este marcată prin grade, de la A (foarte ușor) la E sau F (foarte dificil), ceea ce permite fiecărui vizitator să își aleagă traseul potrivit nivelului său de pregătire.

Pentru cei aflați la prima experiență, recomandarea salvamontiștilor este să înceapă cu un traseu de dificultate mică și, dacă este posibil, să fie însoțiți de o persoană cu experiență sau de un ghid montan. Odată depășită emoția primilor pași pe cablu și stâncă, traseul devine o combinație de efort fizic și bucurie a priveliștii, cu panorame spectaculoase asupra munților și văilor.

Traseele din Neamț și împrejurimi

Via Ferrata „Astragalus” – Cheile Șugăului-Munticelu

Traseul „Astragalus” a fost inițiat de Clubul Montan Român și a fost amenajat între 2015 și 2016 de alpiniștii nemțeni Ticu Lăcătușu și Radu Apetroaia, cu sprijinul lui Claudiu Lungu din Bicaz Chei. Se află la intrarea în Cheile Bicazului, în zona rezervației naturale Șugău-Munticelu, și este considerat unul dintre cele mai spectaculoase trasee de via ferrata din România.

Traseul are șase variante omologate, de dificultate diferită, între A/B și D, ceea ce îl face potrivit atât pentru începători, cât și pentru cei cu experiență. Varianta principală are aproximativ 700 de metri lungime și o diferență de nivel de aproape 300 de metri, parcurgerea durând în medie două ore. Datorită acestor dimensiuni, este cel mai lung traseu de via ferrata din România.

De pe traseu se deschid priveliști impresionante asupra Cheilor Bicazului și a Pietrei Altarului, unul dintre simbolurile zonei. În apropiere se află și cabana Ecolog, unde turiștii pot închiria echipament și pot primi informații despre traseu.

Via Ferrata „Wild Ferenc” – zona Lacului Roșu

La granița dintre județele Neamț și Harghita, în zona Lacului Roșu, pe versantul Suhardului Mic, se află traseul „Wild Ferenc”. A fost inaugurat în 2016 de echipa Salvamont „Dancurás” din Gheorgheni și poartă numele alpinistului Wild Ferenc, pionier al alpinismului în Cheile Bicazului și autor al primei schițe tehnice a traseelor de escaladă din zonă.

Traseul are o lungime de aproximativ 200 de metri și o diferență de nivel de 173 de metri, cu grad de dificultate C/D, ceea ce îl face mai solicitant decât „Astragalus”. Parcurgerea durează în jur de două ore și include pasaje expuse și un pod suspendat.

Priveliștea de pe traseu cuprinde Lacu Roșu și pereții abrupți ai Cheilor Bicazului, ceea ce îl face o experiență memorabilă pentru turiștii care ajung în zonă. Și aici există centre de închiriere a echipamentului, astfel încât traseul este accesibil oricui dorește să îl încerce.

Traseele de via ferrata au adus un plus turismului montan din România. Ele atrag vizitatori care nu ar fi încercat altfel escalada și caută o formă activă de a petrece timpul în natură. În Cheile Bicazului și la Lacu Roșu, aceste rute completează oferta turistică: pe lângă drumeții și plimbări la lac, vizitatorii pot încerca o experiență de ascensiune sigură, accesibilă cu echipamentul potrivit. Pentru cei care aleg aceste trasee, drumul pe cablu devine o formă de mișcare în natură și o apropiere diferită de munte. Înainte de intrare, merită verificat gradul rutei, prognoza meteo și programul punctelor de închiriere.

Alexandru ANDRIEȘ