Adriana Juravle este una dintre absolventele de excepție ale Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț. Originară din Vicovu de Sus, județul Suceava, tânăra a încheiat cei 4 ani de liceu cu rezultate remarcabile, încununate de nota 10 la examenul de Bacalaureat. În interviul acordat ziarului nostru vorbește despre alegerea Seminarului, pasiunea pentru pictură, oamenii care i-au marcat parcursul și visurile pe care le poartă mai departe.
– Adriana, spune-ne câteva lucruri despre tine.
Am 18 ani și sunt din orașul Vicovu de Sus, județul Suceava. Provin dintr-o familie numeroasă, cu 5 copii, în care am învățat ce înseamnă iubirea, responsabilitatea și sprijinul reciproc. Părinții mei sunt oameni modești și muncitori, care ne-au crescut în credință și ne-au insuflat respectul față de muncă și față de oameni. Tot ceea ce am realizat până acum se datorează, în mare măsură, educației și susținerii pe care le-am primit acasă.
– Când ai simțit că Seminarul Teologic este drumul pe care trebuie să mergi?
După ce am vizitat mai multe licee, am ajuns la Mănăstirea Neamț și am simțit o liniște pe care nu o pot descrie în cuvinte. Am rămas o zi întreagă în Seminar, am urmărit programul elevilor și atunci am înțeles că acela este locul în care vreau să cresc. Nu doar ca elev, ci și ca om. Am simțit că acolo voi primi o educație care îmi va forma atât mintea, cât și sufletul.
– De ce ai ales specializarea Patrimoniu cultural?
Pentru că iubesc pictura. Este felul meu de a mă exprima și, în același timp, de a-I aduce slavă lui Dumnezeu. Specializarea aceasta mi-a oferit posibilitatea de a descoperi frumusețea picturii bisericești și a restaurării, dar și responsabilitatea pe care o avem față de patrimoniul spiritual și cultural. O icoană nu este doar o lucrare artistică, ci o mărturisire de credință.
– Cum au primit părinții tăi această alegere?
Cu bucurie și încredere. La început, mama își imagina că voi urma un profil real, însă am ales împreună, după multă rugăciune și după sfatul părintelui duhovnic, că acesta este drumul potrivit pentru mine. M-au susținut permanent și le sunt profund recunoscătoare.
– Cum au fost anii petrecuți la Seminar?
Au fost cei mai frumoși ani ai formării mele. Profesorii nu ne-au oferit doar informații, ci și exemple de viață. Am învățat ce înseamnă disciplina, responsabilitatea și respectul. Colegii mi-au devenit prieteni adevărați, iar relațiile construite aici sunt unele pe care le voi păstra toată viața.
– L-ai menționat adesea pe părintele director Viorel Laiu. Ce a însemnat pentru dv?
Cred că sufletul unei școli seamănă foarte mult cu omul care o conduce. Părintele director Viorel Laiu este un dascăl și un părinte de excepție. A știut să creeze o atmosferă în care exigența merge mână în mână cu respectul și apropierea față de elevi. Sprijinul și încrederea pe care mi le-a oferit au însemnat foarte mult pentru mine.
– Rezultatele foarte bune nu vin fără muncă. Cum arăta programul tău de studiu?
Era un program intens. În perioadele de pregătire pentru olimpiade și pentru Bacalaureat, zilele deveneau foarte lungi. Au existat multe renunțări și puțin timp liber, dar niciodată nu am privit studiul ca pe o povară. Știam că fiecare oră de muncă mă apropie de obiectivul meu.
– Ai obținut nota 10 la Limba și literatura română. Care este secretul unei asemenea performanțe?
Nu există un secret. Există doar muncă, disciplină și perseverență. Literatura trebuie înțeleasă și iubită, nu învățată mecanic. Cred că un rezultat foarte bun vine atunci când citești, gândești, argumentezi și îți dorești permanent să te perfecționezi.
– Cui îi datorezi aceste rezultate?
În primul rând, Bunului Dumnezeu. Apoi părinților mei, care au fost mereu alături de mine. Le sunt recunoscătoare tuturor profesorilor care m-au format și, în mod special, domnului profesor Dan Țârdea. El a fost omul care mi-a pus pensula în mână și m-a învățat să descopăr frumusețea icoanei și a picturii bisericești. Îi sunt recunoscătoare și părintelui director Viorel Laiu pentru încrederea și sprijinul pe care mi le-a oferit în toți acești ani.
– Cum îți petreci timpul liber?
Îmi place să fac sport, dar cea mai mare pasiune a mea rămâne pictura. Atunci când pictez găsesc liniște și simt că mă apropii mai mult de Dumnezeu. Pictura m-a învățat răbdarea și atenția pentru fiecare detaliu.
– Unde te vezi peste 10 ani?
Îmi doresc să am o familie creștină frumoasă și să lucrez în învățământ, unde să pot transmite mai departe ceea ce am primit. Mi-aș dori ca peste zece ani să pot spune că am rămas fidelă valorilor dobândite în Seminar și că am reușit să fiu de folos oamenilor.
Ciprian-Traian Sturzu
