Alexandru Constantin Lupu este unul dintre cei doi șefi ai promoției 2026 de la Liceul Teoretic “I.C. Parhon” din Alexandru cel Bun, care au absolvit cei 4 ani de liceu cu media generală 9,75. Alexandru este un tânăr cu un caracter foarte hotărât, educat și respectuos, la formarea sa ca om contribuind în primul rând familia, modelul tatălui său mai ales, școala prin deschiderea profesorilor de la ,”I.C. Parhon”, dar și activitatea sportivă intensă de pe parcursul a nu mai puțin de doisprezece ani. Chiar dacă, de-a lungul timpului, activitatea sportivă în principal, în paralel cu cea școlară, i-au adus numeroase satisfacții, traduse în deplasări la campionate naționale de arte marțiale Ju Jutsu, nenumărate premii obținute, tânărul absolvent ce tocmai a trecut prin examenul maturității -Bacalaureatul, are un loc aparte în sufletul său pentru anii de liceu. Și asta pentru că artele marțiale fac deja parte din ADN-ul său, în timp ce liceul a fost “cea mai frumoasă etapă” în formarea sa personală și pentru viitoarea profesie.

Următoarea ștafetă – Academia de Poliție – specializarea Jandarmi

Anii de liceu au fost pentru Alexandru “4 ani foarte frumoși, poate chiar cei mai frumoși din viața mea de până acum. Am învățat foarte multe lucruri, în aceștia patru ani. Am avut alături de mine oameni de calitate, profesori deosebiți de la care am învățat foarte multe inclusiv despre viață, nu doar cunoștințe despre disciplinele pe care le predau. Sunt foarte deschiși, oricând gata să-mi răspundă la orice întrebare, la orice nedumerire, nu numai despre ora de curs, despre orice aș fi întrebat”.

“N-am fost interesat doar să învăț foarte mult”, spune Alexandru. “Am avut timp să fac și activitățile mele, cum ar fi mers la sală, la antrenamente. Am avut timp și de școală. Fac Shime-waza (絞技) de 12 ani și recent m-am apucat și de pregătire pentru traseul sportiv la Academia de Poliție, la Jandarmi”.

Tatăl – modelul de urmat în viață și în carieră

Alexandru Lupu este fiul fostului comandant al Detașamentului Mobil de Jandarmi Piatra-Neamț, locotenent Ionuț Lupu, cel care i-a fost model în viață.

“Tatăl meu a fost întotdeauna un model pentru mine. Respectul pe care oamenii i-l arătau, modul în care se vorbea despre el, funcția pe care a îndeplinit-o la Jandarmeria Piatra-Neamț și rapiditatea cu care detașamentul mobil condus de el intervenea, la acțiuni în care erau acte de vandalism sau alte lucruri periculoase…Cum era restabilită ordinea și siguranța publică, toate aceste lucruri am convingerea că m-au determinat să-mi urmez tatăl în meserie, să merg către Academia de Poliție – Jandarmi! Nu tata a fost cel care mi-a impus sau m-a determinat altfel decât prin puterea exemplului. Îmi amintesc că, la un moment dat am avut acea discuție tată-fiu, în care m-a întrebat ce aș dori să fac în viață, ce meserie. Ai mei nu mi-au impus niciodată nimic, doar mi-au susținut alegerile și financiar și afectiv, din toate punctele de vedere. Tata a fost bucuros, vă dați seama, să afle că îmi doresc să devin jandarm ca și el! Pentru că propria lui carieră i-a adus multe satisfacții profesionale și personale. Și faptul că am acest simț al dreptății, nu știu… înnăscut, a contat foarte mult în alegerea mea. Artele marțiale care m-au ajutat foarte  mult să mă dezvolt și să mă descopăr, nu numai fizic și intelectual, ci și pentru dezvoltarea mea personală în general”, povestește cu admirație în glas Alexandru Lupu.

Profesorii – mentori și pentru viață!

Mentori i-au fost, pe parcursul celor 4 ani de liceu, nu numai părinții, ci și profesorii de la Liceul Teoretic “I.C. Parhon”, despre care Alexandru are numai vorbe frumoase și amintiri de pus la păstrare.

“Sincer să fiu eu, cam toți profesorii de la acest liceu au un mod aparte de a se apropia de elevi! Dar, sunt câțiva profesori care chiar m-au ajutat să mă dezvolt și de la care am învățat foarte multe lucruri, care mi-au fost un real sprijin permanent. A fost, în primul rând diriginta mea, doamna Monica Călin, profesorul meu de istorie, domnul Marian Jurgiu și cele două profesoare de Limba și literatura română pe care le-am avut, doamnele Luminița Vîrlan-Ciobanu și Claudia Barna. Toți acești profesori mi-au fost aproape, au fost foarte deschiși cu mine, cred că și cu ceilalți colegi, dar mie, sincer, mi-au fost de mare ajutor”, își amintește Alexandru.

Consideră că istoria, științele sociale studiate în clasa a X-a, dar și Limba și literatura români și Limba engleză au contat foarte mult, nu doar la școală., ci și în situații reale de viață.

“Să vă dau un exemplu. Am avut un proiect Erasmus la școală, recent,  cred că acum două luni, iar cu copiii veniți din Turcia, trebuia să comunicăm într-o limbă de circulație internațională. Eu zic că m-am descurcat foarte bine, pentru că mi-a plăcut engleza, știu engleză de mic și m-a ajutat să discut cu oaspeții veniți din sud. Dar nu numai acum! Am fost în diferite vacanțe, cu familia, cu cantonamente, prin alte țări și trebuie să știi o limbă de circulație internațională ca să te descurci și să poți comunica. Întotdeauna omul trebuie să știe mai mult de o limbă, măcar două, nu doar limba țării lui! …cum spunea și bunica mea”, punctează Alexandru cu entuziasm în glas la amintirea vacanțelor pe alte tărâmuri.

Ju Jitsu – un stil de viață și un sport pentru carieră!

“În cei 4 ani de liceu, familia m-a sprijinit să fiu ca orice alt copil de liceu. M-au mai dus la școală, mi-au dat bani, m-au lăsat să merg în activitățile extrașcolare, m-au ajutat când le-am pus diferite întrebări despre viața de liceu, despre materii. Pentru că, atunci când am intrat în clasa a IX-a, chiar n-am știut la ce să mă aștept. Și eram cu ei, i-am întrebat și ei chiar m-au susținut, m-au încurajat”, rememorează Alexandru Lupu.

Alexandru a crescut într-o atmosferă de demnitate, de respect și asta a contat foarte mult în formarea caracterului său. Dar sportul pe care îl practică, încă de la o vârstă foarte fragedă, de la 4-5 ani, de peste 12 ani, a fost temelia de bază pe care s-a clădit Alex ca om, ca viitor profesionist.

Participând în fiecare săptămână la antrenamentele de arte marțiale, respectând indicațiile primite de la Senseiul său, Gabriel Mareș de la ACS Musashi Ju Jitsu Piatra-Neamț, și sedimentându-și cunoștințele prin participări la tot felul de competiții, Alexandru Lupu a învățat răbdarea, persuasiunea, a devenit mai sănătos fizic și mental, deschis către energiile lumii, pregătindu-se pentru a deveni un om bine clădit, pe dinăuntru în primul rând, în viitor.

“Mi-a plăcut la primul antrenament. Și, bineînțeles, antrenorul este un om foarte bun, Sensei Gabriel Mareș, cunoscut de foarte multă lume, tocmai pentru că este bun în ceea ce face!”, punctează Alexandru.

“De-a lungul timpului am participat la mai multe campionate naționale și pe regiuni, pe finalul liceului, în clasa a XII-a, a fost Bacalaureatul, a trebuit să învăț și să mai răresc antrenamentele. Dar, în timpul liceului, din clasa a IX-a până în clasa XI, am fost mereu la antrenamente și am fost la campionate naționale la Brașov, la MNA și, la noi, în Piatra-Neamț. Și am obținut rezultate bune, adică noi eram pe podium pe locurile 1, 2, și 3 mai mereu. Atmosfera în dojo mi-a plăcut întotdeauna foarte mult, spiritul de competiție, dar și de echipă! Eu am fost învățat că orice aș face în viață, să fiu cel mai bun în ceea ce fac. E important să fiu cel mai bun în ceea ce fac și atunci voi avea și rezultate! Nu mi s-a spus exact asta, dar știu ce am văzut la părinți și la profesori, la prieteni”.

Nostalgii la final de liceu

Anii de liceu la ”Parhon” au fost pentru Alexandru de un real folos și în cizelarea lui, de la un copil care avea mari șanse să devină o persoană tăcută și introvertită, în acești patru ani a devenit tânărul sociabil de acum. Mult mai pregătit să comunice cu cei din jur, mai plin de încredere în forțele proprii! Și cu credința că, orice s-ar întâmpla, va avea mereu alături familia, dar și oamenii care l-au format aici, gata să-i dea un sfat, să-l consoleze în momentele de cumpănă și să-l încurajeze și mai mult la fiecare pas spre reușită.

“Eu chiar le-aș recomanda liceul meu, mai ales copiilor care sunt mai timizi, mai nesiguri pe ei, în special, dintre cei care termină acum gimnaziul. Vor găsi aici profesori bine pregătiți și apropiați de elevi, gata să le fie alături, să-i ajute! Niște oameni de nota zece! Și nu pentru că au fost profesorii mei, dar, chiar așa sunt acești oameni!”, spune Alexandru Lupu cu convingere.

Pentru Alexandru viitorul sună bine. Va merge pe urmele tatălui său, la Jandarmi, dar își va croi propriul său drum în viață, cu propriile sale vise și cu jaloanele personale.

Angela Croitoru