În seara de 10 aprilie 1926, sala Hotelului „Regal” din Piatra-Neamț a adunat, la ora opt, profesori, învățători și directori de școli din județul Neamț. Invitația vorbea despre sărbătorirea „colegului nostru Leon Mrejeriu” pentru „marile servicii aduse școlii”, cu mențiunea că momentul lăsa la o parte considerațiile politice. Mrejeriu era liberal, deputat, fost vicepreședinte al Camerei și prefect al județului Neamț, dar colegii din școală îl revendicau mai întâi ca pe unul dintre ei. Volumul Omagiul unei energii: Leon Mrejeriu, păstrat în colecțiile Bibliotecii Județene „G. T. Kirileanu” Neamț, reunește texte, discursuri și documente despre traseul unui învățător ajuns în Parlament și la Prefectura Neamț.

Din Cotârgași la Școala Normală din Iași

Leon Mrejeriu s-a născut în 1879, în satul Cotârgași, comuna Broșteni, într-o familie de gospodari. A urmat cursul primar de șase clase cu învățătorul Mihai Lupescu – un nume care revine mai târziu în biografia sa. După cursul primar, a intrat la Școala Normală de Învățători „Vasile Lupu” din Iași, instituție care pregătea cadrele didactice pentru învățământul primar.

Prima catedră: Crucea, 1899-1904

În 1899, la 20 de ani, a primit prima numire în județul Neamț: învățător în comuna Crucea. Școala pe care a construit-o acolo depășea sala de clasă: în jurul ei au fost amenajate o grădină de zarzavaturi, o livadă de pomi roditori, un atelier de dogărie, o bibliotecă populară pusă la dispoziția sătenilor și un cor școlar pe una, două și trei voci. Copiii învățau, lucrau cu pământul și cu lemnul, cântau la serbări și intrau în contact cu cartea, într-un spațiu rural unde volumul tipărit ajungea mai greu. Prefectul Leon Mrejeriu de mai târziu poate fi înțeles mai bine dacă îl privim mai întâi ca învățător la Crucea: înaintea discursurilor politice și a mandatelor au existat elevii dintr-o comună de munte și o școală care încerca să dea satului deprinderi practice, lectură și viață culturală locală.

Zorleni și N. Gane, Spiru Haret

În 1904, Mrejeriu a fost transferat la școala de la Mănăstirea Bistrița, apoi detașat la Orfelinatul Agricol „Ferdinand” din Zorleni, județul Tutova. Director era Mihai Lupescu, același om sub care învățase la Cotârgași. Pentru Mrejeriu, Zorleni a adus o întoarcere spre începuturile propriei formări, într-un loc în care școala era legată de gospodărie și atelier. În vara anului 1905, N. Gane a vizitat orfelinatul, unde a fost primit de Mrejeriu împreună cu elevii. Mai târziu, i-a trimis traducerea sa din Infernul lui Dante, cu o dedicație care îl numea „vlăstar al munților Sucevei”. Tot din această perioadă datează lucrarea O călătorie în Transilvania, ajunsă la Spiru Haret. Răspunsul ministrului, datat 2 ianuarie 1906, reține excursia făcută la Sibiu împreună cu orfanii și arată interesul lui Haret pentru felul în care un învățător folosea călătoria ca exercițiu de învățare.

Revizorat, Cadrilater și război

În 1908, după un examen de înaintare, Mrejeriu s-a transferat la Călugăreni-Neamț și a fost numit revizor școlar de clasa a II-a. Trecerea de la catedră la revizorat i-a schimbat aria de lucru: inspecta localurile de școală, îndruma corpul didactic și comunica administrației starea învățământului primar. În 1914, a fost transferat la Târgu-Neamț și numit revizor școlar de clasa I la Durostor, în Cadrilater, unde administrația românească organiza școala într-un mediu etnic și lingvistic diferit de cel al județelor din Moldova. Volumul îi atribuie predarea limbii române pentru elevii bulgari din regiune, care ar fi ajuns, după un an și jumătate, să dea examenul de absolvire în română.

În 1916, Leon Mrejeriu s-a transferat la Piatra-Neamț, iar războiul i-a schimbat traseul. A luptat ca ofițer în Regimentul 55 Piatra-Neamț, cu episodul de la Schitul Tarnița – Cota 1001 -, unde compania sa a primit o misiune specială. A fost rănit la Nămoloasa și a primit ordine militare pentru serviciul său. După ianuarie 1918 și până în 1919, și-a desfășurat activitatea în Basarabia.

Deputat și constructor de școli

În 1919 a fost ales deputat, cu mandate și în perioada 1922-1928, ajungând vicepreședinte al Camerei. Intrarea în politică a păstrat legătura cu învățământul – tocmai de aceea, în 1926, oamenii din școală au organizat masa colegială de la „Regal”. Mărturiile din volum îi atribuie un rol în dezvoltarea infrastructurii școlare din Neamț: localuri de școli primare, cele două școli normale de băieți și de fete, școala secundară de fete, școala comercială, etajul adăugat Liceului „Petru Rareș” din Piatra-Neamț și școala de meserii din Târgu-Neamț. Directorul V. A. Trifu al liceului vorbea despre sprijinul dat internatului și bursele obținute pentru fii de învățători. Directoarea Eugenia P. Popovici lega numele lui de înființarea școlii secundare de stat pentru fete și de fondurile pentru localul propriu.

Mrejeriu a avut funcții în Asociația Generală a Învățătorilor și în asociația județeană, pentru care a strâns un fond de 300.000 de lei destinat construirii unui cămin al învățătorilor. În 1924 este consemnată aprobarea Băncii Învățătorești – prezentată în volum drept prima instituție de acest fel din țară. Același profil public include activitatea în cooperația forestieră, prezența în structuri bisericești ale Moldovei și 18 lucrări publicate pe teme școlare, sociale și economice.

Înapoi la Cotârgași

Un document de la sfârșitul anilor ’20 aduce biografia lui Mrejeriu înapoi la satul natal. În 1928, Comitetul de construcție al Școlii Primare Mixte din Cotârgași îi trimitea o adresă de mulțumire, după ce școala primise sprijin de la Ministerul Instrucțiunii Publice și de la Casa Școalelor. Banii erau destinați celei de-a doua săli de clasă și locuinței directorului, iar documentul amintea că vechiul local fusese distrus în război și că noua clădire, începută cu câțiva ani înainte, avea nevoie de lucrări pentru a fi funcțională.

Prefect

În 1933, volumul îl plasează pe Leon Mrejeriu în postul de prefect al județului Neamț. Paginile de final schimbă registrul: după discursurile colegilor din învățământ apar documente ale administrației județene, semnate de omul care și-a început cariera la catedra din Crucea. Legătura se face prin adresa venită din Cotârgași în 1928, când școala satului natal îi cerea sprijin pentru lucrările rămase neterminate după distrugerile războiului. Leon Mrejeriu a pornit din Cotârgași ca elev, a lucrat la catedra din Crucea și a ajuns în administrația județeană cu experiența omului format în școala satului. Biografia lui păstrează, de la prima numire până la prefectură, legătura dintre învățământul primar, comunitățile rurale și instituțiile care le puteau susține.

Sandu MUNTEANU