Piatra-Neamț, Italia, Torino, Monaco, Anglia, Londra, Spania, Barcelona, Madrid, Bilbao, San Sebastian, Germania, Dortmund, Franța… Acestea sunt câteva dintre „etapele” din viața și parcursul educațional al unui tânăr pietrean de 29 de ani. Este vorba despre Sebastian Ungureanu, cu siguranță unul dintre puținii români, dacă nu unicul, care și-a trecut în CV licența într-o disciplină aparte – managementul sportiv și afaceri în fotbalul de înalt nivel, obținută la o instituție spaniolă. În luna iunie a acestui an, el a absolvit cursurile Johan Cruyff Institute de la celebra grupare catalană FC Barcelona. Nu știe ce-i va rezerva viitorul, dar speră ca, la un moment dat, să pună în practică cunoștințele asimilate și-n fotbalul românesc, care nu trece printr-o perioadă fastă. Este fan Ceahlăul Piatra-Neamț, deplânge situația în care a ajuns la clubul,  retrogradarea în Liga 3, dar crede că lucrurile vor evolua în bine cândva, poate și cu ajutorul lui. Printre pasiunile lui se numără, oarecum firesc, fotbalul, călătoriile și, mai nou, colecționarea de tricouri ale unor jucători. Mai multe detalii despre proaspătul absolvent al cursurilor de master la Johan Cruyff Institute puteți citi în cele ce urmează. 

– Cine este Sebastian Ungureanu?

M-am născut pe 20 martie 1997 și am plecat din Piatra-Neamț de la vârsta de 4 ani. Mi-am urmat părinții, care s-au stabilit în Italia, într-o localitate situată între marile orașe Torino și Milano. Apoi, am absolvit un liceu din Principatul Monaco, facultatea în capitala Angliei și a urmat masterul de la Institutul Cruyff din Barcelona.

– De unde ideea unui master într-un domeniu atât de inedit?

Am avut o pasiune deosebită pentru fotbal, jucând vreo 10-12 ani. Am început în Italia, la Juventus Torino, categoria Amator, la juniori. Nu prea le aveam eu cu fotbalul când eram mic, apoi când m-am mutat cu părinții în principatul învecinat. Acolo am activat la un club de lângă Monaco, Cap d’Ail, în Franța, chiar la graniță. La un moment dat, am mers la o selecție, la Monaco, acolo cunoscând o vedetă incontestabilă a fotbalului francez și mondial. La respectivul trial a fost și Kilian Mbape (acum joacă la Real Madrid – n.r.), că suntem aproape de aceeași vârstă. O să mă laud mereu (râde) că am jucat cu el cât am dat proba, vreo săptămână. N-am fost selectat atunci, era un nivel foarte, foarte mare și m-am întors să joc tot pentru echipa franceză. Am terminat, la Monaco, cu diplomă de Bacalaureat, Liceul Prințul Albert I, după care, împreună cu un bun prieten, am făcut pasul către Marea Britanie, la Londra.

– Ce a urmat în evoluția ta?

Studiile superioare le-am făcut la Westminster (universitate publică fondată în 1838 sub numele de Royal Polytechnic Institution – n.r.), urmând Limbi străine și literatură, traducere franceză-engleză. Aici am am învățat și spaniola, care acum mă ajută foarte mult, dezvoltând partea de literatură, pe franceză, spaniolă, engleză și italiană. Acum vorbesc cinci limbi străine. În capitala britanică am stat patru ani, a urmat nebunia cu Brexit-ul, epidemia de Covid și am venit în România. Ulterior, m-am decis să-mi definitivez studiile. Pe diploma recent obținută scrie „Master in Football Business” în parteneriat cu FC Barcelona, la Johan Cruyff Institute.

– Ce au presupus cursurile?

Am urmat cursuri din septembrie 2025, până la final de iunie 2026. O săptămână aveam cursuri la Barcelona, iar în celelalte trei dintr-o lună trebuia să întocmim proiecte. În fiecare lună mergeam în diferite orașe din Europa, la diferite cluburi. Spre exemplu, am fost la Atletico Madrid în octombrie, în noiembrie, la Bilbao, la Real Sociedad, la Dortmund și tot așa.

– Cine erau profesorii?

Persoane cu studii, care activau în diverse domenii. Când eram la Barcelona ne predau oameni din cadrul clubului, dar și psihologi, avocați, directori de academii, președinți, fizioterapeuți. La fiecare club erau persoane din staff, cu atribuții pe partea sportivă, administrativă și pe partea de business.

– În ce a constat proiectul tău?

Pe ultimul l-am prezentat în fața unui juriu format din profesori de la Barcelona și unul din CEO-ul de la Girona (formație din Catalonia, care evoluează în Primera Division – n.r.). Eram patru colegi și am făcut un proiect trebuind să alegem un club de Liga 3, Liga 4, Liga 5, o grupare mică. Practic, teza presupunea întocmirea unui plan pe următorii 5 ani al acestui club despre cum îl vezi, cum crezi că poate progresa din mai multe puncte de vedere, inclusiv social-media.  Am ales o grupare din apropierea Barcelonei, Badalona, care acum este în Liga 5. Au fost discuții cu directorul în privința proiectului, abordând teme din sfera de business, pe partea sportivă, academia, despre jucători, despre potențialul lor, despre cei care pot progresa și multe altele.

– Planuri pentru un viitor apropiat?

Momentan vreau să vin acasă, la Piatra Neamț, mi-e foarte dor, dar asta se va petrece spre finalul acestei luni. La Piatra este bunica mea, cea cu care am crescut până la vârsta de 3-4 ani. De altfel, o vizitam la câteva luni, când îmi permitea timpul. Apoi, am aici mulți veri, mătuși, unchi, prieteni de familie, o parte din lumea mea e în orașul de sub culmile Pietricica și Cozla.

– Se întrevede o carieră în fotbal… Ai vreo preferință din campionatul românesc sau din străinătate?

De mic am fost fan Juventus, pentru că aici a fost primul meu contact cu fotbalul. Apreciez mult FC Barcelona, pentru că aici mi-am definitivat studiile, văzând ceea ce înseamnă fotbalul din interior la o grupare din elita mondială, lucru care-i cu totul altceva decât din perspectiva de simplu spectator. Țin cu Ceahlăul Piatra-Neamț, am mers când am avut ocazia la destule meciuri. Sper ca actuala situație să fie depășită și clubul, unul cu o istorie de peste 100 de ani, să evolueze, de ce nu, în prima ligă.

– Dincolo de fotbal, alte pasiuni?

Îmi place foarte mult să călătoresc, pentru că astfel pot ajunge pe diferite stadioane în Europa, la meciuri. Cum am un pic de timp, un weekend liber, îmi iau un bilet spre Portugalia, de exemplu și mă duc la Benfica. Îmi place foarte mult să trăiesc fotbalul din interior, să văd din pasiunea oamenilor de acolo. Asta m-a ajutat foarte mult și în experiența mea de la Barcelona. O pasiune, dar mai recentă, este colecționarea de tricouri. Sunt la început. Unul special este cel cu Gică Hagi, semnat de el, de Ilie Dumitrescu și jucători actuali, Radu Drăgușin, Ionuț Radu. L-am întâlnit pe actualul selecționer acum două luni, la Arena Națională din București, la o conferință despre academiile de fotbal, el susținând, împreună cu Ilie Dumitrescu, o prelegere. I-am spus că studiez la Johan Cruyff Institute de la FC Barcelona și a fost de acord să-mi dea un autograf, un tricou și să facem o fotografie. A fost o mare onoare pentru mine. De altfel, când Gică Hagi evolua la clubul catalan a  fost antrenat chiar de Cruyff. 

– Vreun alt nume cunoscut între tricourile pe care le ai?

Cum am spus, e o colecție mică, la început, am doar vreo 25 de tricouri. Acum două luni și ceva am fost la Celta Vigo, m-a invitat Radu, Ionuț Radu (portarul cu evoluții apreciate la gruparea spaniolă – n.r.) și după meci mi-a dat tricou. E un jucător pe care îl admir foarte mult. Mai am unul de la Dinamo, care-i semnat de toată echipa, fiind invitat la stadion de clubul „câinilor” acum o lună. Iar după meci, autografe mi-au dat toți jucătorii. Apoi, la master am fost 13 colegi, fiecare venind dintr-o altă țară. Cumva știau pasiunea pentru tricouri și mulți dintre ei mi-au adus unul cu naționala lor, între ele fiind și selecționate care au luat startul la actualul Campionat Mondial din SUA, Mexic și Canada. Au și ele un loc special în colecția mea.

– Pe ce stadioane celebre ai ajuns?

Am fost doar pe arene europene, încă neavând ocazia să ajung în alte colțuri ale lumii. Când eram la Monaco, pentru că un văr e fan Milan mergeam pe San Siro. Am vizionat dueluri între Milan și Juve, Inter-Juve sau Inter-Milan. La Monaco, abonat fiind, duminica eram prezent la meciuri. Pe Wembley, la Londra, am mers la două meciuri ale Angliei. În capitala Cataloniei am fost la câteva meciuri și după ce s-a deschis noua arenă Camp Nou, fiind spectator la întâlnirea cu Paris Saint Germain, din Champions League (noul stadion Camp Nou a fost inaugurat parțial pe 22 noiembrie 2025, la un meci cu Athletic Bilbao. Capacitatea a crescut la 62.000 de locuri, dar lucrările continuă. După finalizarea totală din acest an, arena va avea 105.000 de locuri, devenind cel mai mare și mai modern stadion din Europa, investiția însemnând 1,5 miliarde de euro – n.r.).

– Revenind în Italia, ce părere ai despre Cristi Chivu după reușitele ca antrenor din acest sezon?

Sunt foarte mândru de el, chit că e rivalul celor de la Juventus. N-ai cum să nu recunoști merite când un român a ajuns să câștige un campionat de top în Europa și Cupa Italiei. Cei de la Inter nu erau favoriți la debutul întrecerii, iar lui Chivu i s-a reproșat că n-a învins în meciurile cu marile rivale, fiind câteva egaluri. A bătut-o pe Juventus, fiind atunci un duel contestat. Dar, până la urmă, a câștigat meciurile care contau, concluzia fiind că a fost mai constant. Partea mai puțin bună a fost ieșirea din Champions League. El, cum nu a avut experiență în cupele europene, cumva s-a văzut lucrul ăsta. Primele patru dispute le-a câștigat și apoi când a întâlnit echipe mai bune, cum ar fi Dortmund, Arsenal Liverpool, le-a pierdut pe toate. Este de urmărit parcursul european din viitorul sezon.

– În contextul master-ului obținut, cum vezi viitorul fotbalului românesc la nivel de națională? La nivel de cluburi știm, din păcate, unde ne situăm

La națională, un pas bun că a fost numit un antrenor cu experiență și cu „nume” în România și în Europa. Cât despre jucătorii, ăștia sunt, unii foarte buni, unii mai puțin. Mi se pare că avem o națională cu talent, cu care, sincer, eu credeam că puteam ajunge la mondiale. Și cu Turcia, la baraj, se putea face un efort mai mare. Păcat! Mare păcat! Sperăm că vom fi la următorul EURO. Ar trebui să se investească mult mai mult în tineret. Aceasta e baza unui fotbal performant – investiția în cei care promit de la o vârstă fragedă și formarea lor. Asta se face la marile cluburi, despre asta am învățat și am văzut la cursurile de la academie. Mi se pare că la noi nu mai este interes pe latura de juniori, de academii, că talente ar fi, dar nu se pune accent. Trebuie să le dăm credit tinerilor care sunt înregimentați la diverse cluburi, să joace cât mai multe minute și în cât mai multe meciuri. Dacă se va face asta, vom avea un viitor bun în fotbal.

– Ce crezi că îi lipsește unui tânăr de 19-20 de ani, pentru a face pasul către cluburi celebre din Europa? Au plecat destui la grupări bune, dar au capotat, n-au făcut față cerințelor. Care ar fi cauzele?

Una dintre ele ar fi lipsa de competitivitate din campionatul românesc. Când treci de la o echipă de nivel mediu în România și te duci la un nivel mediu în Italia, deja ți se pare că e cu totul altceva. Pierzi ritmul. Sunt și excepții în cazul unor români. Spre exemplu, Radu Drăgușin. De mic a crescut în Italia, la Juventus și cumva are alt „ritm” în picioare. De asta a ajuns la Tottenham (se pare că va evolua în viitorul sezon la Fiorentina, suma de transfer fiind de circa 20-25 milioane de euro – n.r.). Mai e și Ionuț Radu, care a crescut la Academia lui Inter. 20 de ani e vârsta la care trebuie să dai totul în fotbal. Ar mai fi Denis Mann, care de la FCSB a trecut la Parma, a făcut o treabă foarte bună acolo în Serie B, doar când s-a ridicat nivelul în Serie A, a fost mai greu. Întrecerea italiană e una mai specială, se pune accent mare pe tactică, pe apărare. Dar acum, în Olanda, la PSV Eindhoven, face o treabă foarte bună. Depinde și de campionat, de spații, de partea ofensivă a fiecărei echipe, de creditul oferit de staff-ul tehnic și administrativ.

– O ultimă întrebare este despre carieră…

Ce să zic… (oftează interlocutorul nostru)? Doamne ajută să pot contribui și eu, mai mult sau mai puțin, la binele fotbalului românesc într-un viitor cât mai scurt. Și-mi doresc să se ridice din nou numele Ceahlăului acolo unde-i este locul, în elita fotbalului național. Că, până la urmă, vorbim de un club cu o istorie de peste un secol. În perioada master-ului mă întrebau colegii de unde sunt, dacă e vreun club în localitate. Și le spuneam că gruparea e una de tradiție în zonă, a evoluat în prima ligă, în cupele europene și că dispune de un stadion suberb, iar orașul e într-un ținut montan de un pitoresc aparte. 

A consemnat Dan Sofronia

Menirea academiei

Johan Cruyff Institute este o instituție fondată de celebrul fotbalist olandez cu același nume, având ca scop instruirea sportivilor și a profesioniștilor din domeniu în sfera managementului sportiv. Instituția a fost fondată în 1999 cu un program destinat unui grup de 35 de sportivi, în cadrul academiei din Amsterdam, transformându-se ulterior într-o rețea globală. În 2002, a fost inaugurat Johan Cruyff Institute Barcelona, ​​stabilit drept sediu internațional, expansiunea continuând în Mexic, Peru, etc. Acum sunt 4 centre Johan Cruyff cu programe postuniversitare și de formare pentru executivi, 3 pentru învățământ universitar și 4 colegii de formare profesională. Printre cursanți s-au numărat sportivi foarte cunoscuți la nivel internațional: Keylor Navas, fotbalist costarican care a evoluat pe postul de portar la Paris Saint-Germain, Eduarda Amorim, fostă handbalistă braziliană (a evoluat și la CSM București), campioană mondială și desemnată Jucătoarea Anului de către IHF în 2014, Koen de Kort, fost ciclist olandez sau Bojan Krkic, fost fotbalist spaniol. Ar mai fi celebrul portar Edwin van der Sar, acum CEO al AFC Ajax Amsterdam, Guillermo Ochoa, portar de fotbal mexican și Gretar Steinsson, director tehnic la Leeds United. Mai pot fi enumerați Sergio Lozano, jucător la FC Barcelona, Alfreo Finnbogason, fotbalist la FC Augsburg, Bibian Mentel, medaliată cu aur la snowboard la Jocurile Paralimpice de Iarnă, Akwasi Frimpong, sprinter, bobist și sportiv de skeleton – proprietar al Golden Events Management (GEM USA), Jose Antonio Quintero, vicepreședinte al Federației Venezuelene de Fotbal, și lista ar putea continua.