Da, întrebarea este legitimă: ce ar trebui să fie prioritar pentru un guvern – apa pentru zeci de mii de oameni, condiții decente pentru bolnavii de cancer sau investiții în stadioane? Răspunsul pare evident. La fel de evident este și faptul că problemele semnalate nu au apărut odată cu actualul guvern și nu pot fi explicate exclusiv prin deciziile acestuia.
Daniel Vasilică Harpa vorbește despre o conductă de apă pentru care se fac demersuri din 2020 și despre un Pavilion Oncologic blocat din 2019. Numai că, în cea mai mare parte a acestei perioade, PSD a fost la guvernare sau a avut o influență decisivă asupra guvernării. A avut miniștri, parlamentari, pârghii politice și acces la instituții precum Compania Națională de Investiții. A avut, cu alte cuvinte, exact instrumentele pe care astăzi le invocă pentru a critica Guvernul.
De ce nu au fost rezolvate atunci aceste investiții? De ce proiectele au rămas blocate în birocrație, deși PSD a avut miniștri importanți și oameni cu influență în administrația centrală? Inclusiv ministru din Neamț! De ce nu ni se spune ce demersuri concrete au fost făcute, cine le-a întârziat și cine poartă răspunderea pentru fiecare etapă ratată?
Un comunicat politic nu poate înlocui bilanțul administrativ. Mai ales atunci când este transmis într-un moment în care criticile la adresa administrației județene devin tot mai numeroase. Oamenii din Neamț nu cer doar explicații despre București. Ei vor să știe ce a făcut Consiliul Județean, în ce stadiu sunt proiectele și de ce unele investiții nu au fost apărate cu aceeași energie atunci când PSD deținea puterea. Și vor să afle asta de la o persoană responsabilă, nu de la un funcționar care transmite papagalicește ce primește de la alți funcționari atenți ca nu cumva să spună ceva ”de rău”.
În cazul Pavilionului Oncologic, președintele CJ vorbește despre șapte ani de blocaje, deblocări și noi blocaje. Este o formulare care descrie eșecul unui sistem, dar nu identifică responsabilități. În tot acest timp s-au schimbat guverne, miniștri și conduceri de instituții. Consiliul Județean însă a rămas principalul beneficiar și, în același timp, principalul responsabil local pentru proiect.
Dacă proiectul a fost blocat, cine a constatat blocajul? Cine a cerut termene? Cine a sesizat public întârzierile? Cine a pus presiune asupra CNI? Și, mai ales, de ce aflăm abia acum despre această revoltă, când discursul are o evidentă încărcătură electorală?
Aceleași întrebări sunt valabile și pentru aducțiunea de apă Preutești-Târgu-Neamț. Faptul că proiectul a primit finanțare parțială prin amendamente parlamentare nu este suficient pentru a explica de ce investiția nu este funcțională. Oamenii nu beau amendamente și nu se tratează cu promisiuni bugetare. Ei au nevoie de apă la robinet, nu de o nouă rundă de declarații politice.
Și despre banii pierduți de județ cine vorbește?
În comunicatul președintelui CJ nu apare nimic despre imobilismul administrației județene. Nu se amintește despre proiectele finanțate care au fost lăsate în afara ordinii de zi sau despre fondurile pierdute din cauza unor întârzieri administrative. Nu se explică de ce, în anumite situații, Consiliul Județean nu a făcut la timp pașii necesari pentru păstrarea finanțărilor. POIM – apă, managementul deșeurilor, proiecte pierdute (cu jertfe omenești la spital), vreo 8, la spital și câte or mai fi fost.
Este convenabil să vorbești despre birocrația de la București și despre prioritățile Guvernului, dar mai greu să explici propriile întârzieri. Este simplu să spui că un guvern a găsit bani pentru stadioane și nu pentru spitale, dar mai dificil să prezinți publicului un tabel cu proiectele județului, termenele ratate și sumele pierdute.
Administrația județeană ar trebui să ofere exact acest lucru: un bilanț transparent al investițiilor. Ce bani au fost alocați, ce bani au fost cheltuiți, ce proiecte au fost întârziate și cine a fost responsabil. Fără acest bilanț, discursul despre „prioritățile oamenilor” rămâne doar o formulă de campanie.
Probleme reale, exploatate politic
Apa și sănătatea nu sunt teme de partid. Nici suferința bolnavilor de cancer nu poate fi folosită ca decor pentru atacuri politice. Problemele sunt reale, iar oamenii le resimt de ani de zile. Tocmai de aceea, ele merită mai mult decât un comunicat care mută întreaga vină asupra adversarilor.
PSD nu poate pretinde că descoperă astăzi criza apei și lipsa Pavilionului Oncologic. A fost parte a guvernărilor care au avut posibilitatea să intervină. A avut miniștri și influență. Dacă nu a reușit să rezolve problemele atunci, trebuie să explice de ce.
Iar Consiliul Județean Neamț nu poate cere responsabilitate de la București fără să dea socoteală pentru propria administrație. Un guvern poate fi criticat pentru că finanțează stadioane, dar administrația județeană trebuie să explice de ce pierde bani, de ce întârzie proiecte și de ce informează populația doar atunci când are nevoie de o nouă țintă politică.
Un stadion poate aștepta. Un bolnav de cancer nu poate. O familie fără apă nu poate. Dar nici adevărul nu poate fi amânat la nesfârșit.