Ținutul Neamţului a fost și este un punct de atracție pentru credincioșii din Moldova și de pe întreg teritoriul țării, dar și pentru simplul turist care, împreună cu familia sau în grupuri organizate, caută să descopere noi atracții de vacanță, altele decât tumultosul litoral al Mării Negre sau stațiunile de pe Valea Prahovei. Și așa se face că turismul ecumenic a căpătat amploare prin județul de la poalele Ceahlăului, destinații fiind mănăstiri seculare, multe dintre ele „ascunse” prin pădurile din Munții Stânișoarei. Unele adăpostesc icoane considerate făcătoare de minuni, fiecare cu povestea ei, iar din cele spuse și scrise de călugării ce s-au nevoit aici, plus experienţele şi trăirile credincioşilor care s-au închinat și rugat la ele s-au ţesut numeroase istorii și legende. În urmă cu ceva ani, portalul jurnalspiritual.eu a publicat o listă cu locurile considerate sfinte din România și cu icoane făcătoare de minuni (circa 200 în total) din județe, Neamțul fiind pe primele poziții. Astfel de odoare sunt la mănăstirile Neamţ, Secu, Sihăstria, Văratec, Agapia, Durău, Horaița sau Bistrița, care-s căutate de pelerini ce-și pun speranţa în puterea lor tămăduitoare, cerând ajutor în momentele grele, aşteptând ca în viaţa lor să se producă un miracol.

„Unele sunt vindecătoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele aducătoare de ploi şi protectoare ale mănăstirilor şi familiilor credincioase. Fără îndoială, toate icoanele sunt făcătoare de minuni şi ajutătoare credincioşilor. Dar unele poartă o charismă specială, pe care o simte numai cel ce se roagă mult şi cu lacrimi în faţa sfintelor icoane“, scrie arhimandritul Ioanichie Bălan, ucenicul duhovnicului Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria, în cartea „Sfintele icoane făcătoare de minuni din România“.

Că tot este vară, rute de turism ecumenic pentru pelerini sau turiști, care pot fi lesne străbătute (funcție de traseu) într-o zi sunt Piatra-Neamț – Mănăstirea Horaiţa – Mănăstirea Agapia – Mănăstirea Văratec – Mănăstirea Sihla – Mănăstirea Sihăstria – Mănăstirea Secu; Mănăstirea Agapia – Mănăstirea Neamţ; Mănăstirea Neamţ – Mănăstirea Petru Vodă – Mănăstirea Durău; Mănăstirea Durău – Mănăstirea Bistriţa. Iar pentru cei care vor să stea și peste noapte la aceste așezăminte, toate oferă cazare la prețuri rezonabile.

Comoara Neamțului – Odighitria, Îndrumătoarea sau Lidianca

Cea mai veche şi mai valoroasă, nu doar dintre icoanele făcătoare de minuni din Moldova, ci din întreaga Românie, este considerată Maica Domnului Odighitria – Îndrumătoarea, sau Lidianca, de la Mănăstirea Neamţ. Se spune că puterea duhovnicească a acesteia izvorăște şi de la vechimea ei, fiind datată ca realizare în anul 665. Este o copie făcută după cea a icoanei Maicii Domnului pictată pe un stâlp al bisericii din Lida (Lodd sau Lydda), oraş din Israel unde a fost înmormântat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă. Pe la 665, părintele Gherman, înainte de a fi hirotonit patriarh al Constatinopolului, a ajuns la Ierusalim şi după ce a văzut pe peretele bisericii din Lida icoana Maicii Domnului, a pus meşteri să-i picteze una exact ca cea originală, iar pe verso să fie chipul Sfântului Gheorghe. De aici şi denumirea Lidianca. Conform unor vechi documente, ea a fost donată voievodului Alexandru cel Bun de împăratul bizantin Manuel Paleologu, în 1401, ajungând la Mănăstirea Neamţ, pe la 1415 sau câţiva ani mai târziu, spre sfârşitul vieții domnului moldovean.

„Numeroasele mărturii pe care Mănăstirea Neamţ le-a păstrat ca pe un tezaur nepreţuit vorbesc despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Odighitria, care ocroteşte ctitoria Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, dăruită lui Alexandru cel Bun de către împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleologul, împreună cu o altă icoană, care se află la Mănăstirea Bistriţa Neamţului“, scria Timotei Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, într-un studiu intitulat „Icoana Odighitria (Lidianca) de la Mănăstirea Neamţ“, publicat în ziarullumina.ro, în iulie 2018.

Episcopul explică şi cum icoana a fost dăruită domnului moldovean. Împăratul Manuel Paleologul dorea ca fiul, Andronic, să îi urmeze la conducerea imperiului. În drum spre Constatinopol, Andronic a trecut prin Moldova şi a fost întâmpinat cu cinste de domn şi mitropolitul Iosif, iar ca răsplată, printre alte daruri, au fost icoanele Maicii Domnului şi a Sfântului Gheorghe, împreună cu o mitră şi un sacoș (veşmânt arhieresc din mătase).

Trihiruşa de la Mănăstirea Neamț și Axioniţele de la Agapia și Sihăstria

Alt odor preţuit la Mănăstirea Neamț este şi icoana Maicii Domnului cu trei mâini, căreia i se mai spune Trihiruşa. E o copie după una aflată la Mănăstirea Hilandar de la Muntele Athos, fiind la aşezământul monahal nemțean de aproape două secole şi jumătate. A fost adusă la mănăstire în 1788, de către Sfântul Cuvios Paisie, stareţ în perioada 1776-1794. Apariţia celei de-a treia mâini pe icoană este legată de o minune petrecută în viaţa Sfântului Ioan Damaschinul, care a trăit în secolul al VIII-lea. Legendele spun că acesta a fost pedepsit de împăratul Leon Isaurul al Damascului prin tăierea mâinii, pentru că ar fi fost apărător al celor „sfinte“. Sfântul s-a rugat Maicii Domnului să îl vindece, legendele create despre acest episod spunând că s-ar fi petrecut această minune. Alte două aşezăminte monahale din Neamţ, la fel de căutate de pelerini, sunt cunoscutele Agapia şi Sihăstria. Şi aici sunt la mare preţ icoane ale Maicii Domnului, cărora li se mai spune Axioniţele. Denumirea provine de la expresia Axion Estin, care din greacă se traduce „Cuvine-se cu adevărat“. Despre cea de la Agapia se spune că a fost dăruită Schitului Boiştea de către ctitor, ieromonahul Macarie Bou, în secolul al XIV-lea, iar când acesta a fost desfiinţat, a ajuns la Mănăstirea Topoliţa, apoi la Mănăstirea Gârcina, în timpul domniei lui Ieremia Movilă (1595 – 1606). În 1803, când călugăriţele de Gârcina au plecat la Agapia, au luat cu ele şi icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Avea să fie repictată în secolul al XVI-lea, dar după 1970 a fost restaurată, scoţându-se la lumină vechea lucrătură, de o frumuseţe deosebită. Cât despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Sihăstria, ea se află în naosul bisericii vechi. Se ştie că a fost pictată la începutul secolului al XIX-lea, la Muntele Athos, de către un călugăr român, care a viețuit acolo mulți ani în post şi rugăciune. În 1909, ieroschimonahul Ioanichie Moroi, egumen al schitului din Munții Stânișoarei, a „îmbrăcat-o“ în argint.

Cipriota de la Mănăstirea Secu, de ce se numește astfel

La Mănăstirea Secu, lăcaș ce dăinuie din prima parte a secolului al XV-lea, este icoana Maicii Domnului, căreia i se mai spune şi Cipriota. A fost oferită de domnitorul Vasile Lupu, în 1647, mitropolitului Varlaam al Moldovei, ca semn de preţuire faţă de marele cărturar şi sfătuitorul său. I se zice Cipriota după locul de unde provine, insula Cipru, fiind pictată în stil bizantin, între 1541 şi 1546.

Despre această icoană, Hristotom Filipescu, fost ierodiacon al așezământului de cult, scria: „Fiecare mănăstire şi biserică are în interiorul ei o icoană de suflet, o icoană încărcată de istorie şi sfinţită cu rugăciunile cuvioşilor, căutată de paşii pelerinilor ce mereu a cercetat-o cu evlavia cuvenită. Chipurile răsărite din icoane, luminate de candele nestinse şi îndreptate mereu spre noi au îmblânzit timpuri apăsătoare şi au întărit nădejdea în inimi încercate de valurile vieţii. Câte ar putea povesti o astfel de icoană!? Câte rugăciuni fierbinţi au fost aşezate în faţa ei, câte lacrimi au udat-o şi câte suflete i-au îngenuncheat înainte ca la o ultimă scăpare, numai Dumnezeu ştie, căci El le-a primit. A ascultat nenumărate şoapte, a văzut credinţa arzătoare a închinătorilor şi ar putea depăna întâmplări ce le ştim, poate, doar din paginile istoriei sau din experienţa vieţii fiecăruia. E drept că ea vorbeşte, însă doar inimile smerite îi pricep graiul, restul doar se mulţumesc cu prezenţa ei ce aduce peste noi clipe de veșnicie”.

Mănăstirea a fost construită în anul 1602, ctitori fiind vornicii Ioan Mogâldea și Nestor Ureche, tatăl cunoscutului cronicar Grigore Ureche, pe locul unui așezământ denumit Schitul lui Zosim, fondat în anul 1564. Se spune că starețul Zosima a înființat aici o școală în care se studiau gramatica, muzica, pictura, sculptura, monahii copiști, cântăreți și meșteri artizani. În 1821, zona schitului a fost locul unde eteriștii au fost uciși de trupele otomane trimise pentru a înăbuși revoluția, turcii jefuind și incendiind mănăstirea.

Icoana care scoate diavolii din oameni și vindecă bolnavii

La Mănăstirea Bistriţa, seculară ctitorie succesivă a patru domni moldoveni, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu, este icoana Sfintei Ana, cunoscută ca fiind cea mai vestită icoană procesională din ţară în vremuri de secetă şi întristare, care scoate diavolii din oameni, vindecătoare de bolnavi și care dă rod pântecelor sterpe. Este o pictură în stil bizantin primită de Alexandru cel Bun și doamna sa, Ana, în 1401, de la împăratul Manuel al II-lea Paleologul, soţia acestuia, Irina (i se mai spunea Ana), și patriarhul Matei al Constantinopolului. Istoricii susţin că ea a fost la „pachet” cu Icoana Maicii Domnului – Lidianca, care-i de secole la Mănăstirea Neamţ.

Un manuscris din secolul al XVIII-lea, atribuit mitropolitului Gheorghe al Moldovei şi Sucevei între 1723 și 1729, conţine o informaţie privind donaţia icoanei: „Iar maica lui Andronic Paleolog îi mera numele Anna, împărăteasa lui Mănăil (Paleolog) şi Măria sa încă au trimis dar Doamnei Annei fericitului Alexandru Vodă o sfântă icoană, Sfânta Ana, maica Maicii Preacuratei, făcătoare de minuni, ferecată şi împodobită cu cheltuială împărăteasă. Iar Măria sa, Doamna Ana, o au trimis dar Mănăstirii Bistriţa, fiind făcută sfânta mănăstire de fericitul Alexandru V(oie)v(od) şi Doamna Ana. Şi acestă istorie am scris eu cu condeiul meu, Mitropolitul Gheorghe, la anul 7231, februarie 19“.

De-a lungul timpurilor, despre icoana ce a fost pictată pe la 1200, la Ierusalim, s-a spus că avea „puterea“ de a face minuni. Arhimandritul Ioanichie Bălan a consacrat acesteia o atenţie deosebită, în lucrarea „Sfintele Icoane făcătoare de minuni din România“, apărută la Editura Episcopiei Romanului în 1999, numind-o „a doua între icoanele făcătoare de minuni din România, după cea de la Neamţ“. Se mai poveşteşte că la icoana Sfintei Ana s-au rugat pentru a avea copii Maria Enescu, mama lui George Enescu şi Emilia Porumbescu, mama lui Ciprian Porumbescu.

Izbăvitoarea de secetă de la Mănăstirea Horaița

Continuând periplul la lăcaşurile de cult din Neamţ, o altă icoană considerată a fi făcătoare de minuni poate fi văzută la Horaiţa. O reprezintă pe Maica Domnului, a ajuns aici prin anul 1824 şi ar fi „salvarea” credincioşilor, a ogoarelor şi animalelor la vremuri de secetă. Provenienţa ei nu se cunoaşte, dar se presupune că a fost pictată în secolul al XVIII-lea şi a fi fost expusă în biserica de lemn ridicată de părintele Irinarh. Este cunoscută sub numele de Izbăvitoarea de secetă sau Aducătoarea ploii. Numele ei a fost dat de credincioşii din satele pe unde a fost scoasă în procesiune la vremuri de secetă, aducând, se spune, de îndată sau a doua zi ploaia. Legendele mai susțin că îi ajută nu numai pe cei năpăstuiţi de arșiță, ci pe toţi oamenii care vin şi se roagă cu credinţă la ea. În fiecare an, de Izvorul Tămăduirii, este scoasă din biserica așezământului și dusă în procesiune prin pădure, pe un traseu de peste un kilometru, la Mănăstirea Horăicioara, lângă care se află un izvor. Acesta vine de sub muntele Feriga, apa fiind considerată a avea puteri tămăduitoare. Mănăstirea Horaița se află pe teritoriul satului Poiana, comuna Dobreni, într-un loc pitoresc, înconjurat de păduri. Biserica de astăzi este o ctitorie a arhimandritului Ermoghen Buhuși din secolul al XIX-lea, construită între 1848-1867, într-o veche vatră monahală. Un prim lăcaș de lemn ar fi existat aici încă din secolul al XV-lea. Într-un document din iulie 1428, domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun menționa o biserică la Horaița într-un șir de 52 de lăcașuri, date în grija Mănăstirii Bistrița. Numele mănăstirii provine de la numele unei familii care a deținut numeroase proprități în zonă, Goraeti. Poate mai puțin știut este faptulcă, așezământul din Munții Stânișoarei a fost locul de detenție al prințul Carol al II-lea, timp de 75 de zile, acesta menționând în scrierile sale că era „un încântător colțișor, în fundul uneia dintre încântătoarele văi de munte”. În 1918, pe când se afla la Târgu Neamţ, comandând Regimentul Vânători de Munte, principele a fugit la Odessa pentru a se căsători în secret cu Zizi Lambrino, fiind declarat dezertor. La mănăstire mai există unele obiecte de mobilier aduse de la Bucureşti, pentru a-i face şederea mai confortabilă. Este vorba despre o canapea cu două fotolii, o masă cu şase scaune care se regăsesc astăzi în camera de oaspeţi.

Jurnalspiritual.eu, lista de la Neamț

Site-ul Jurnal Spiritual arată că în Ținutul Neamțului sunt multe odoare făcătoare de minuni, dar și locuri sfinte. Sunt enumerate Icoana Maicii Domnului Lidianca sau Închinătoarea și a Sfântului Gheorghe de
pe verso – Mănăstirea Neamț, Icoana Maicii Domnului cu 3 Mâini-Trihirușa – Biserica Sfântul Gheorghe din incinta Mănăstirii Neamț, Icoana Maicii Domnului – Mănăstirea Giurgeni.

manastirea bisericanilor - Turism ecumenic / Istorii și legende despre icoanele făcătoare de minuni de la mănăstirile din Munții Neamțului — Mănăstirea Bisericani

Mai sunt pe lista pomenită Icoana Maicii Domnului – Mănăstirea Pângărați, Icoana Sfintei Ana cu Maica Domnului – Mănăstirea Bistrița, Icoana Maicii Domnului Iconița – Mănăstirea Bisericani, Icoana Maicii Domnului (sec. XVI) – Mănăstirea Varatec, icoanele Maicii Domnului (cele două din biserica și Tânguirea de la fântână și Icoana Mântuitorului – Mănăstirea Agapia.

Urmează, conform jurnalspiritual.eu, Icoana Maicii Domnului Axionita – Mănăstirea Sihăstria, Icoana Maicii Domnului de la biserica din Trifești, Icoana Maicii Domnului – Mănăstirea Durău, Icoana Maicii Domnului – Mănăstirea Petru Vodă, Icoana Maicii Domnului Cipriota – Mănăstirea Secu, Icoana Maicii Domnului – Mănăstirea Horaița și Icoana Maicii Domnului – Schitul Horăicioara.

Căutate de credincioși pentru închinare mai sunt Icoana Maicii Domnului – Schitul Icoana din Vânători-Neamț, Icoana Maicii Domnului – copie realizată după Portărița de la Muntele Athos – Biserica Sfântul Spiridon din incinta Spitalului Judetean Neamt, Icoana Sfântului Nicolae – Mănăstirea Almaș.

manastirea neamt monument resize - Turism ecumenic / Istorii și legende despre icoanele făcătoare de minuni de la mănăstirile din Munții Neamțului — Mănăstirea Neamț

Mai este și Icoana Sfântului Zenovie – Mănăstirea Nechit, comuna Borlești. Ca locuri tămăduitoare sunt catalogate peștera Sfintei Teodora din imediata apropiere a Schitului Sihla, care-i situat pe teritoriul comunei Vânători-Neamț, peștera pustnicului Sfântului Chiriac de la Bisericani și cea a Sfântului Iosif, tot din apropierea Mănăstirii Bisericani.

Dan Sofronia

FOTO: wordpres.com, doxologia.ro, MMB.ro