Muntele nu iartă și nu așteaptă să derulezi filmul înainte sau înapoi pentru a-ți revedea deciziile. În unele zone ale Ceahlăului, un pas greșit poate face diferența dintre viață și moarte, motiv pentru care, în fiecare an, autoritățile decid închiderea anumitor trasee mai periculoase. Traseele marcate există tocmai pentru a le oferi turiștilor o excursie cât mai plăcută, dar, mai ales, în siguranță. Unii însă, odată ajunși la munte, se lasă îmbătați de măreția acestuia și uită frecvent acest lucru. Se îndepărtează de traseu, pierd cărarea, ajung în sălbăticie și se trezesc în situații-limită: obosiți, dezorientați și cuprinși de panică. Atunci apelează la profesioniști.

Două operațiuni la limita dintre viață și moarte

Luna august este, pentru salvatorii montani, cea mai grea perioadă din an, când fluxul de turiști este cel mai mare – peste 100.000 în acest an. Două dintre cele mai dificile operațiuni, cu un grad mare de risc nu numai pentru victime, ci și pentru echipajele Salvamont Neamț, au fost finalizate într-o singură zi, pe 22 august. Fiecare a durat peste 5 ore. Din perspectiva salvatorilor montani, Raul Papalicef, directorul Serviciului Public Salvamont Neamț, consideră că 2026 a fost unul dintre cei mai dificili din ultimii ani, prin complexitatea operațiunilor de salvare.

„La ora 16:00, salvatorii montani au fost alertați, prin numărul unic de urgență 112, despre o femeie din Iași care suferise un traumatism grav la picior, după ce o bucată de rocă desprinsă din abrupt o lovise. Incidentul a fost localizat undeva după podul suspendat din Cheile Bicăjelului, o zonă extrem de dificilă, cu risc de cădere în gol. Din Baza Durău au plecat două autospeciale, dar, la aproximativ 20 de minute de la primul apel, a venit al doilea, care descria o situație mult mai gravă. Undeva între Polița cu Ariniș și Cascada Duruitoarea – Masivul Ceahlău -, un turist se prăbușise în gol aproximativ 30 de metri și, aproape incredibil, prezenta semne vitale. A fost trimisă o echipă de prim-răspuns din Baza Salvamont Dochia, cu echipament medical și de transport. S-a dispus retragerea unei echipe de la intervenția din Bicaz Chei și s-a solicitat sprijinul Salvamont Harghita, din Baza Lacul Roșu, pentru suplinirea echipei retrase. Între timp, echipa de prim-răspuns din Baza Dochia, care a ajuns la locul accidentului, sub Polița cu Ariniș, comunica starea victimei: politraumatism cu fracturi multiple și traumatism cranio-cerebral acut deschis. Victima era incoerentă și se afla într-o zonă expusă, dificilă pentru extracție. În timp ce echipa de sprijin urca spre locul accidentului, a fost solicitat un elicopter SMURD de la Punctul de Operare Aeromedicală Iași. Timp de mai bine de două ore, echipele au executat mai multe lansări în coardă, până când au depășit sectorul de deasupra cascadei. Apoi, victima a fost transportată până la baza avansată de lângă cascadă, singurul loc din acea zonă unde putea ateriza o aeronavă. Aproape de ora 19:00, elicopterul SMURD EC 335 Iași a aterizat în fața Bazei Salvamont de la Poiana Prințului, iar echipajul medical a început stabilizarea victimei. Aceasta a durat mai bine de o oră. La 20:10, aeronava a decolat cu destinația Târgu Mureș”, povestesc salvamontiștii.

Între timp, echipele mixte Neamț-Harghita au reușit evacuarea victimei din zona Cheile Bicăjelului și au predat-o echipajului Serviciului de Ambulanță Județean Neamț, în zona carierei din Cheile Șugăului. La ora 21:50, autospecialele s-au întors în Baza Salvamont Durău, operațiunile fiind declarate finalizate.

Ultimii „dinozauri” din breaslă?

Serviciul Public Salvamont Neamț lucrează, în ultima perioadă, cu doar 10 oameni, cei mai mulți având peste 50 de ani. Sunt salvatori care au dedicat o viață muntelui și au participat la acțiuni desfășurate la limită: oameni rămași blocați între crevase, pe marginea unor prăpăstii, în timpul furtunilor sau al viscolelor, indiferent de condițiile meteorologice. Poartă pe trup cicatricile numeroaselor răni suferite în timpul intervențiilor periculoase, iar în suflet, alte feluri de cicatrici. Sunt pe munte aproape zi de zi, indiferent dacă este week-end sau sărbătoare, departe de familii. Nu își văd copiii crescând și nu se bucură prea des de mesele în familie. Merg însă mai departe, din pasiune pentru munte și conștienți că cineva trebuie să-și asume această responsabilitate, chiar dacă ea presupune numeroase sacrificii. Directorul Salvamont Neamț, Raul Papalicef, își exprimă temerea că echipa sa va îmbătrâni, va obosi și nu va avea cine să-i ia locul după ieșirea din sistem. Dincolo de aparența de supereroi și de imaginea muncii în aer liber, înconjurați de peisajul spectaculos al Ceahlăului, există și cealaltă față a meseriei, pe care autoritățile centrale par să o ignore.

„Lucrăm la 18% din capacitatea operațională. Suntem 10 oameni, în condițiile în care, pentru intervențiile mai complexe, este nevoie de o echipă de 6 profesioniști. Este un paradox pentru o meserie vitală în dezvoltarea turismului și pentru siguranța oamenilor. Salvamontiștii sunt oameni superspecializați, a căror pregătire fizică, practic, nu se încheie niciodată, iar nivelul de salarizare este atât de mic! Oamenii îmbătrânesc, au zile în care efortul lor fizic depășește 4.000 de metri diferență de nivel – urcare -, suferă, pe parcursul operațiunilor de salvare, tot felul de traumatisme. Toate aceste lucruri se adună în timp. Unii ies la pensie la 45–50 de ani, în alte domenii de activitate, iar noi trebuie să ieșim la pensie la 65 de ani. Vă puteți imagina să fii pe munte, să soliciți ajutor specializat și să vezi venind un grup de bătrânei care ajung, gâfâind, după o oră sau două? Noi urcăm pe munte și pe vreme frumoasă, și la 38 de grade Celsius, și la minus 20 de grade Celsius, iar toate acestea, cumulate, lasă urme. Tare mă tem că noi suntem ultimii dinozauri din breaslă și că, din urmă, nu mai vine nimeni”, spune Raul Papalicef.

„Încerc, de câțiva ani, să angajez 6 oameni pentru aceste posturi vacante. Vin tineri, stau două luni și renunță. Problema este salarizarea, raportată la nivelul de risc și la izolarea la vârful muntelui pe care o presupune această meserie. La nivel de debutant, clasa a treia, după ce și-a luat atestatul, primește un salariu de 3.000 de lei net. Înainte de a primi acest atestat, primește salariul minim pe economie, pentru o perioadă de un an și jumătate, doi ani. Cine să se angajeze pe acești bani?”, adaugă directorul Salvamont Neamț.

Echipament cu termoviziune pentru unitățile canine

Structurile Salvamont care au investit în pregătirea, brevetarea și menținerea operațională a unităților canine au beneficiat, în august 2026, de un nou proiect realizat în parteneriat cu Royal Canin. Proiectul s-a concretizat prin dotarea „salvatorilor cu patru labe” cu echipamente performante. Salvamont Neamț și celelalte 15 județe care au unități canine au primit câte un monocular cu termoviziune, „un echipament performant care aduce un plus important de eficiență și siguranță în misiunile de căutare și salvare”.

„Imaginați-vă o situație cât se poate de reală: este ceață, se lasă întunericul, iar câinele semnalizează că există un posibil stimul pe versantul opus. Merită să deplasezi echipa pentru a verifica zona? Până acum, răspunsul putea presupune timp, efort și resurse consumate pentru o verificare incertă. Acum, datorită termoviziunii, semnalul câinelui poate fi verificat aproape instantaneu, iar echipa poate lua mult mai rapid decizia corectă”, precizează Salvamont Neamț.

„Pentru noi, însă, acest proiect înseamnă mult mai mult decât un echipament performant. Înseamnă încredere, continuitate și respect pentru munca unităților canine Salvamont. Înseamnă recunoașterea faptului că, în spatele fiecărui câine brevetat, se află ani de pregătire, antrenamente zilnice, sacrificii și o echipă care își dedică timpul pentru ca, atunci când apare o situație critică, acest binom salvator–câine să fie pregătit să intervină”, explică salvamontiștii.

Unitățile canine beneficiază astfel de o dotare de excepție, adaptată unor misiuni dintre cele mai dificile și complexe. Pentru salvamontiștii nemțeni, performanța acestor dotări „înseamnă, în cele din urmă, șansa de a găsi mai repede un om aflat în nevoie și de a salva o viață. Este un parteneriat care demonstrează că, atunci când responsabilitatea, profesionalismul și implicarea se întâlnesc, tehnologia poate deveni un instrument în plus pentru salvare, iar sprijinul acordat Salvamont se poate transforma direct în vieți salvate”.

Angela Croitoru

Decalogul drumețului montan AICI.