Vărăritul este unul dintre meșteșugurile tradiționale care au susținut, timp de generații, familii întregi din zona Bicazu Ardelean-Bicaz-Chei. Acesta se practica, potrivit unor atestări în jurul anului 1800 dar originile sale sunt mult mai vechi. În cătunul Țepeșeni, această îndeletnicire încă se mai practica anul trecut, în ciuda muncii grele și a faptului că varul produs artizanal nu mai are aceeași căutare ca în trecut. Deși este considerat mult mai sănătos decât produsul industrial aflat în comerț.
Pe vremuri, oamenii făceau troc în Neamț, Bacău, Vaslui, dar și în ținuturile Ardealului și ale Iașului. Acolo se deplasau în căruțe și schimbau lemnele și varul nestins pe alimente care nu creșteau în zona Ceahlăului, precum: grâu, porumb sau alte cereale.
Pentru localnici, cuptoarele de var fac parte din identitatea locului. Pentru autorități, însă, arderea pietrei de calcar este o activitate economică ce trebuie desfășurată cu respectarea legislației de mediu. La nivel foarte strict, exact așa cum nu este cazul cu cei care ard cauciucuri, cei care aruncă instituțional gunoaie în gropi neautorizate, dar cunoscute de toată lumea. Pentru că în cazurile acestea cei care o fac cotizează sau au cunoștințe la nivel politic.
Două controale în 2025
Garda Națională de Mediu-Comisariatul Județean Neamț a transmis, la solicitarea de informații publice, că în 2025 au fost efectuate două acțiuni de control în zona Bicazu Ardelean-Bicaz-Chei, având ca obiectiv verificarea unor aspecte privind poluarea aerului și abandonarea deșeurilor. A se citi fum, lemn și pietre, elemente care ”poluează” de sute de ani zona.
În urma primului control, comisarii de mediu au constatat că un cuptor de var funcționa fără autorizație de mediu. Lucru considerat extrem de grav, așa că o amendă de 5.000 de lei pică bine la raportări, iar năpăstuitul care polua mai mult decât toată industria nemțeană a fost bun la plată și i s-a suspendat activitatea până la obținerea documentului necesar. Adică, definitiv.
La cel de-al doilea control, cuptorul verificat nu era în funcțiune. Chiar și în aceste condiții, proprietarului i s-a interzis desfășurarea activității până la intrarea în legalitate. Să se învețe minte, chiar dacă nu funcționa i s-a interzis să funcționeze până la autorizare.
Un meșteșug pe cale de dispariție
Procesul de obținere a varului presupune extragerea și spargerea bolovanilor de calcar, așezarea lor în cuptor și arderea continuă, timp de trei zile și trei nopți, 72 de ore fără întrerupere. Focul este alimentat permanent, iar cuptorul trebuie supravegheat până când piatra se transformă în var nestins.
Este o muncă grea, care necesită forță, răbdare și experiență. În trecut, vărarii din Țepeșeni mergeau prin sate cu căruțele încărcate cu saci și își strigau marfa: „Hai la var!”. Astăzi, numărul celor care mai practică acest meșteșug a scăzut considerabil, iar rentabilitatea este tot mai redusă.
Cei care continuă să lucreze la cuptoare spun că varul pastă rămâne preferat de unii oameni pentru zugrăvirea și igienizarea gospodăriilor.
Între tradiție și o legislație de mediu restrictivă
Oficial, funcționarea unui cuptor de var tradițional presupune obținerea unei autorizații de mediu, deoarece activitatea implică procese termice (arderea lemnului sau a altor combustibili) și decarbonatarea pietrei de var (calcar), ambele generând emisii în atmosferă. Deși vorbim despre un meșteșug tradițional, legiuitorul a zis că musai trebuie un cod CAEN (Fabricarea varului și a ipsosului) și pentru această categorie, obținerea actului de reglementare de la Agenția pentru Protecția Mediului (APM) este obligatorie înainte de începerea activității.
Ce presupune asta:
- Documentația inițială și depunerea dosarului pentru a porni procedura la APM, operatorul (care trebuie să fie organizat sub o formă juridică: SRL, PFA, Întreprindere Individuală sau Asociație) trebuie să depună un dosar care conține:) Cererea de eliberare a autorizației de mediu; Fișa tehnică și Memoriul tehnic (în care se descrie fluxul tehnologic tradițional: modul de așezare a pietrei, cantitatea de calcar folosită, cantitatea de lemn ars per șarjă, durata arderii); Dovada deținerii terenului și a cuptorului (contract de proprietate, închiriere sau comodat); Certificatul constatator emis de ONRC (cu codul CAEN activat pentru punctul de lucru respectiv); Planurile de situație și încadrare în zonă; Condițiile de mediu specifice cuptoarelor tradiționale.
- În timpul analizei dosarului și a vizitei pe teren efectuate de inspectorii APM, se vor evalua trei aspecte critice: Emisiile în atmosferă (Fumul și gazele); Fiind vorba despre cuptoare cu ardere periodică (pe loturi/șarje), emisiile de CO, CO₂ și pulberi (funingine) sunt inevitabile. APM va impune condiții privind calitatea combustibilului (de regulă, lemn uscat, fiind interzisă arderea deșeurilor, plasticului sau cauciucurilor). În funcție de mărimea cuptorului, se pot solicita determinări periodice de noxe (analize de fum); Proveniența lemnului de foc: Trebuie demonstrată legalitatea combustibilului utilizat pentru ardere (avize de însoțire a materialului lemnos, facturi). Dacă cuptorul este amplasat în interiorul sau în vecinătatea unei arii protejate, procedura poate fi mai riguroasă și poate necesita acorduri suplimentare din partea Administrației Parcului, pentru a demonstra că fumul sau exploatarea calcarului nu afectează flora și fauna protejată; Gestiunea deșeurilor: Se va urmări modul în care sunt gestionate resturile de cărbune/cenușă rezultate din vatra cuptorului, precum și deșeurile de calcar sortat (sterilul).
Este foarte clar că nici un vărar din zonă nu va parcurge acest proces care se potrivește la o fabrică, un atelier industrial, dar care pare special făcut să pună capăt unei asemenea meserii. În loc ca toată partea de avizare să fie la nivelul primăriei, simplă și accesibilă, cu condiții clare, cu controale periodice, cei care vor să continue activitate sunt la mâna unor funcționari care judecă din birou o activitate pe care o asimilează unui cod CAEN.
O asemenea locație ar putea constitui chiar o atracție pentru un anume gen de turiști, pentru profesori și elevi, ar putea atrage chiar fonduri, dacă ar exista un proiect axat pe valorificare tradițiilor și a meseriilor încă păstrate din vechime. Și dacă oamenii care o practică ar fi ajutați, chiar școliți, în acest sens.
Ioana Mărcuțianu
Mesagerul Bacău Transportul metropolitan din Bacău se extinde: Guvernul a deblocat angajările de șoferi pentru Transport Public SA 
ZCH O dronă a explodat la impactul cu solul într-o localitate din județul Suceava 
NewsEdge Giganții AI cer încetinirea dezvoltării tehnologiei. Planul în trei etape propus de Dario Amodei 
BusinessEdge Statul pune 500 milioane euro în energie solară. Instituțiile publice pot primi până la 10 milioane 
