Eugen Spătaru, 20 de ani în slujba comunității din Pipirig: ”Pun mare preț pe cinste, pe credință și pe valorile simple, dar esențiale”

Timp de două decenii, Eugen Spătaru a condus Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență (SVSU) Pipirig, punându-și experiența, curajul și devotamentul în slujba comunității. Dincolo de funcție, a fost omul care a înțeles că o situație de urgență nu ține cont de program, sărbători sau momentele petrecute alături de familie. Din 2006, a contribuit la modernizarea și dotarea serviciului, participând la intervenții dificile și construind o colaborare solidă cu pompierii profesioniști din județ. Pensionat la sfârșitul lunii august 2026, Eugen Spătaru a fost omagiat pe 12 octombrie de colegi și reprezentanții ISU Neamț, în semn de apreciere pentru întreaga activitate. În interviul acordat pentru Mesagerul de Neamț, vorbește despre provocările acestei profesii, sacrificiile personale, intervențiile care i-au rămas în memorie și valorile care l-au ghidat: cinstea, credința și respectul față de oameni.

– Cine este Eugen Spătaru dincolo de uniformă și de funcția pe care a ocupat-o timp de 20 de ani? Ce valori ați primit în familie și v-au ghidat de-a lungul vieții?

Sunt un om care, de-a lungul vieții, a încercat să îmbine munca și responsabilitățile cu viața de familie, străduindu-mă să le ofer celor dragi tot ce am putut mai bun. Pun mare preț pe cinste, pe credință și pe valorile simple, dar esențiale și încerc să-i ajut cu tot ce pot pe ceilalți. Consider că adevărata valoare a unui om stă în sufletul său și în binele pe care putem să-l facem.

– Cum ați ajuns să conduceți SVSU Pipirig? Ce v-a atras către acest domeniu și ce v-a motivat să continuați timp de două decenii?

Am lucrat în Germania, într-o zonă asemănătoare cu cea a comunei Pipirig. Într-una din zile, a avut loc un exercițiu de stingere a unui incendiu, au sunat sirenele și imediat, au apărut forțele de intervenție. Autospeciala respectivă, un Mercedes Benz, mi-a atras atenția și după exercițiu am mers să iau informații despre mașină, gândindu-mă că și la Pipirig ar fi necesar un astfel de vehicul: o mașină cu tracțiune integrală (4×4), dotată cu lanțuri antiderapante cu acționare automată, cu o capacitate de 5.000 litri de apă, 500 litri spumă, dar care să nu fie prea voluminoasă. Bineînțeles, la momentul respectiv nu m-am gândit la ceea ce avea să urmeze. La sfârșitul anului 2005, la Primăria Pipirig a fost scos la concurs postul de șef serviciu, m-am înscris și în urma concursului, din data de 02.02.2006, am obținut postul respectiv. La acel moment, în dotarea serviciului era o autospecială de stins incendii marca Saviem, mașină care își pierduse fiabilitatea și era nepotrivită pentru zona noastră. Am rugat conducerea să mă susțină pentru achiziționarea unei autospeciale din Germania și s-a implementat repede un proiect ”MODERNIZAREA ȘI DOTAREA SERVICIULUI VOLUNTAR PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ PIPIRIG”. Am depus toate eforturile pentru a ajunge să pot achiziționa acea autospecială pe care o văzusem și care, de fapt, mi-a intrat în minte și la suflet. Cu ajutorul lui Dumnezeu această autospecială a ajuns la Pipirig, și din acel moment, mi-am făcut activitatea cu mai mare drag, obligându-mă să mă implic mai mult în buna funcționare a serviciului. Am fost susținut de conducerea primăriei și de întregul colectiv, i-am respectat și îi respect pe toți.

– Care a fost cea mai dificilă intervenție din cariera dv?

În noaptea de Înviere, la o casă. Din cauza suprasolicitării centralei de încălzire pe lemne, coşul de evacuare a aprins grinda din zona de trecere prin tavan, după care focul s-a extins la acoperiș și, ulterior, a cuprins și acoperișul casei vecine. Proprietarul şi musafirii, care erau în locuinţă, dormeau. O persoană din apropiere a observat incendiul și a sunat la 112. Eu mă aflam în biserică, la slujba de înviere, și am fost anunțat la ora 4:15. Când am ieșit în pridvorul bisericii, focul se vedea ca fiind ”până la nori” și în cel mai scurt timp am plecat în misiune, remiza fiind în imediata apropiere a bisericii. Nu am apucat să mă echipez, deoarece timpul nu îmi permitea, așa că am fost nevoit să-mi asum riscul. Ajunşi la locul intervenţiei am montat două dispozitive cu cinci ţevi de refulare tip C, iar până la sosirea forţelor profesioniste am reușit să stabilizăm incendiul. În urma acestuia, au ars ambele acoperişuri şi mansardele. Consider că a fost una din cele mai dificile intervenții, deoarece locuințele erau foarte aproape una de cealaltă și focul cuprinsese ambele acoperișuri și mansarda. Accesul era foarte dificil, pe un drum îngust și greu accesibil. Cu toate acestea, datorită experienței și curajului de moment, am reușit să ajung cât mai aproape de focar și să încep intervenția propriu-zisă.

– Ce au însemnat colegii și colaboratorii în toți acești ani? Cum ați primit gestul lor de apreciere și despărțirea organizată la încheierea activității?

În acești ani am avut o relație deosebită cu ISU Neamț, atât la nivel de conducere cât și la nivel de execuție. Cea mai mare satisfacție a mea a fost aceea că împreună cu personalul din Detașamentul Târgu Neamț, la toate intervențiile, exercițiile și misiunile la care am participat, ne-am comportat ca o adevărată echipă, am luat decizii împreună, raportam situația exactă de la fața locului în momentul sosirii lor și continuam cu mare încredere. Pot spune cu mâna pe inimă că gestul lor de apreciere la încheiera activității a fost o surpriză neașteptată. Conducerea ISU m-a înștiințat că în data de 12 octombrie are loc ședința semestrială a șefilor de serviciu și că le face plăcerea să fiu și eu prezent. Faptul că domnul General Mitrea, inspectorul șef, a invitat-o pe doamna prefect pentru a-mi înmâna diploma de apreciere, m-a emoționat. Am fost aplaudat de toți colegii din județ, am ținut un scurt cuvânt, iar la final de carieră am mulțumit tuturor pentru susținere și apreciere. Trebuie să subliniez că plec la pensie cu o satisfacție imensă, cu toate că am o pensie care nu reflectă munca depusă. Am fost angajatul primăriei, cu un salariu foarte, foarte mic, nu pe măsura funcției pe care am deținut-o cu responsabilitate, devotament, curaj, seriozitate și respect pentru toți cetățenii localității.

– Ce a însemnat această activitate pentru familia dv. și la ce a trebuit să renunțați de-a lungul anilor?

Am renunțat la multe momente pe care l-aș fi putut petrece cu familia sau la activități care mă bucurau la acel timp. Nu ascund faptul că stăteam în stres, mă așteptam să sune telefonul și, dacă nu eram în apropiere nu mă simțeam bine. În acea perioadă, eu evitam deplasările îndepărtate, verificam și pregăteam totul pentru o eventuală intervenție, am instruit colegii de la poliția locală, ca în cazul unei situații de urgență să pornească autospeciala, eu doar să mă urc și să plecăm împreună la intervenție. Menționez că eu stau foarte aproape de sediul SVSU, Poliție Locală și ambulanța SAJ, toți ne desfășuram activitatea în aceeași clădire și ne-am organizat ca o echipă.

– Cât de mult s-a schimbat SVSU Pipirig în perioada în care l-ați condus?

După venirea mea, SVSU Pipirig s-a schimbat foarte mult și încă de la început am insistat pe dotare: autospecială de stingere cu apă și spumă, toate accesoriile necesare bunei intervenții (motopompe, furtunuri profesionale, țevi de refulare, echipamente individuale de intervenții, aparate de respirat și multe altele). Țin să mulțumesc conducerii ISU Neamț, compartimentului Prevenire, personalului din dispecerat și tuturor celor cu care am colaborat în toți aceși ani.

– Privind în urmă, ce v-a oferit această profesie și ce v-a luat?

Această profesie mi-a oferit experiență și multe satisfacții. Nu consider că mi-ar fi luat ceva, atâta timp cât am profesat cu drag, responsabilitate și respect față de cetățeni. Cu siguranță, aș alege tot această meserie, am avut-o în sânge. Am o singură nemulțumire, aceea că legislația nu prevede ca vârsta maximă de pensionare să fie 60 de ani. Este de greu să iei parte la intervenții dificile la 65 de ani, să urci pe scară la înălțime, să te lupți cu focul.

Vasile Dorneanu, primarul comunei Pipirig: ”Domnul Eugen Spătariu a fost șeful SVSU timp de 20 de ani și aproape jumătate din această perioadă am lucrat împreună. A fost omul potrivit la locul potrivit. A intervenit, împreună cu ceilalți colegi ai mei, cu profesionalism și responsabilitate, de fiecare dată când a fost o situație de urgență, pentru că într-o situație de urgență timpul de răspuns și modul de intervenție sunt fundamentale. Indiferent de ziua și de ora la care s-a întâmplat și de tipul de eveniment, domnul Eugen a fost acolo. Il felicit pentru toată activitatea desfășurată în cadrul Primăriei Pipirig, îi doresc sănătate și să dea Dumnezeu să se bucure mulți, mulți ani de pensie”.