Asemeni contemporanilor de același gen, azi ne refacem după ziua de ieri, încercând să îndulcim tristețea din buget cu efectele benefice ale celor patruzeci de mucenici, bineînțeles cu origine controlată și cules la maturitate deplină, că nu se cade să eliberăm rachiul de dude păroase și smochini sfioase, pen’că dacă facem fapta asta … se schimbă polii magneticii, cu tot alaiul de neplăceri terestre. Contrar evenimentelor din Vaslui, unde numărul amintit de pahare se consumă înainte de micul dejun, la noi este un pic altfel, întâi se mănâncă ceva ș-apoi se face ordinea de bătaie pe aliniamentul stabilit, până la triumful deplin al misiunii.
Acuma că știm cum e la noi, în sânul altor formațiuni lucrurile stau un pic altfel, că, de exemplu, la liberali numărul finit de pahare nu se dau pe gât, ci de cap, mai cu seamă că cei care credeau că le-o pus Orban mâna-n freză s-o trezit că de fapt mnealui le-o pus altceva pe creștet, altceva ce nu putem să descriem din motive creștine. Mai rămâne partea cu primitul de pomană. Dar și aici e cu gâlme, că dacă află junele șăf firmituri din partida adversă (sanchi!) pe șorțurile colegilor de sub săgeată, imediat se activează codul maro de intervenție și-ndată auzim de excluderi strașnice de sus în jos, fără schimb de locuri. Deci nu-i bun. Dacă ar primi de la partidu’ cu măr, tot nu pică bine, că o să afle toată regiunea de nord est și dincolo de Bicaz, cum că liberalii nu face sfinți, și nici nu se înghesuie la pomană deși nivelul glicemiei le este ca acu’ benzinei la ăsta den dreapta, adecă tot pe roșu.
La partidoi, nici acolo nu-i vesel, că face gingașa doamnă senator niște mucenici de cinci stele Michelin, că mort să fii și tot iei o bucățică de poftă. Așa că ne dăm seama cam ce simte șăfu partidului, care fără voia lui este la dietă strașnică și post întunecat, până se face lumină în ceea ce-l privește. Restu din jur, însă, participă cu abnegație, mai cu seamă că vinul are culoarea partidului și, na, e vorba de marketing politic, nu te joci. Văzut de sus, în partidoi e o viață chiar domestică, că ce poate fi mai plăcut decât să stai la televizor și s-aștepți ca dom Chitic să tragă cu stângu-n dreptu, ca să-i ieie mingea și s-o dea la centru. Ei, și cei de acolo știu ce trebe făcut … uitați-vă la ce miniștri avem.
Dacă ne urcăm și mai sus cu observația, credem că ginta oamenilor cu bun simț preferă să păstreze șirul ordonat de pahare între cei cu aceeași simțiri și nu se gândesc să le arunce-n capul celor pomeniți zilnic cu fel de fel de moșmande, motiv pentru care vom vota să-i imităm.
Și uite așa am uitat de cheltuielile zilei de ieri! Corect?
