Mesagerul de Neamț a adus în atenția opiniei publice un lucru cunoscut de toată lumea, dar nerecunoscut decât, poate, de părinți: dacă vrei să ai condiții cât de cât bune pentru desfășurarea orelor în sălile de clasă unde învață copiii tăi, trebuie să scoți bani din buzunar. Deloc puțini!
De aceea, am propus ca, în țara învățământului gratuit, toate sumele date de părinți pentru dotarea școlilor să fie scăzute din taxele și impozitele locale, din care ar trebui asigurate toate condițiile pentru copii.
Pentru că părinții dau bani pentru perdele la clasă, bănci funcționale, tablă, coș de gunoi, mături, hârtie pentru imprimantă, cretă, markere, manuale, caiete speciale, cursuri speciale, geamuri, uși, chiar parchet, etc. Ordinea este aleatorie și diferă în funcție de condiții.
Soluția, din punctul nostru de vedere, este foarte simplă și la îndemâna fiecărui consiliu local de municipiu, oraș sau comună. Consiliile sunt formate, teoretic, din cetățeni, aleși de locuitorii din zona respectivă să-i reprezinte și să le apere interesele. Pe cale de consecință, soluția este aici. Dacă se vor găsi oameni cu adevărat dedicați comunității și cu un dram de curaj în fața mai-marilor de la partid.
Dacă toți aleșii locali s-ar coaliza, o modificare de legislație ar fi foarte simplă. În felul acesta, toată lumea ar fi responsabilizată: autoritatea locală să facă un buget echilibrat pentru școli, directorii să prezinte necesitățile reale către autoritatea locală, iar părinții ar ști că au un avantaj fiscal dacă se implică. Degeaba se bat cu pumnii în piept primarii și spun că, la ei, nu se măresc taxele și impozitele locale, în vreme ce părinții dau la școală, la negru în proporție de 80-90%, sume care se ridică la sute de lei anual.
* Reacția celor care ar putea să facă ceva
Când au fost întrebați, toți cei care au o funcție aleasă sau numită, absolut toți, au fost de acord cu propunerea, dar au adăugat că… nu se poate! De ce? Că le spun juriștii că nu se poate!
În țara în care Codul Fiscal se modifică la orice sughiț al lui Vâlcov, iar legile justiției baleiază în funcție de evoluția dosarelor șefilor, nu se poate promova o inițiativă în sprijinul părinților, al elevilor și, nu în ultimul rând, chiar al autorităților! Nu se poate pentru că există… Codul Fiscal și boala de care suferă orice bun român ajuns pe o funcție publică, cu simptome bine diagnostigate de Caragiale: ”Ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele… esentiale…”.
Începem cu trei oficiali din Piatra Neamț, municipiu reședință de județ.

Rezultă că, pe lângă propunere, tot noi trebuie să facem demersurile, nu, Doamne-ferește!, să le preia un șef de organizație municipală a partidului de guvernământ, care știe toate lucrurile din sistem, dar și cât de mici sunt sumele primite de școli în acest scop. Noi, ca ziar, trebuie să mergem mai departe, nu cineva din sistem care are și norocul să fie la guvernare cu partidul pe care-l reprezintă și căruia i-ar mai trebui doar un dram de curaj, să-i ia la refec pe deputați, senatori, pe președintele filialei, să le explice că toată lumea ar câștiga, în special partidul care și-ar asuma o asemenea inițiativă. Mai ales când e vorba de un nume cunoscut și respectat inclusiv la Capitală, unde se dă ora exactă.

E corect ce spune dl. primar? Evident! Nu se poate altfel. Dar este adevărat că părinții dau bani la clase – bani necontabilizați -, pentru bunuri materiale în școlile din municipiu? Noi avem curajul să spunem că da și să pariem pe candidatura domnului primar că este așa.
Nu contestă nimeni că se dau bani. Cerem doar ca banii dați, acolo unde este nevoie și nu vin bani de la autoritatea locală, să fie considerați ca făcând parte din impozite și scăzuți de acolo. De ce? Pentru că ar dispărea banii negrii din sistem. Credem noi că este o măsură liberală, normală, pentru care un primar, șef de organizație municipală de partid, ar trebui să se ia de gât cu deputații și senatorii săi și să caute soluții. Nu să ne spună că nu există cadrul legal. Când ai juriști, când faci parte din Asociația Municipiilor, când dai bani grei acolo nu doar ca să promovezi creșterea salariilor, poți să propui și să cauți soluții. Asta dacă chiar ai grijă de comunitatea ta și vrei să-i fie mai bine.

Dl. viceprimar numește propunerea o poveste și vorbește despre bugetul pe anul acesta. Este o dovadă că nu a înțeles nimic. Nu era vorba despre buget, era vorba despre altceva. Iar dacă tot ați amintit de buget, dle vice, ar trebui să vă gândiți că e unul mincinos, dacă e nevoie să vină părinții cu bani, în locul autorității locale. Dle Gavrilescu, politician nou acum vreo doi ani, acum mai bătrân decât alții după 20 de ani de activitate, ideea era ca voi, politicienii, care nu dormiți de grija alegătorilor, să rezolvați o problemă reală, nu să căutați locuri de muncă pentru membrii de partid! Să faceți ceva constructiv pentru oameni.
Este clar că am cerut prea mult. Dacă un lucru nu funcționează, nu este de datoria ta, ca politician care vrei voturi, să încerci măcar să-l rezolvi? Dar, pentru asta, este nevoie de cultură politică, nu doar de cultura strânsului de cotizații și a organizării de petreceri ori a micilor șmecherii administrative.
* De ce nu ne oprim aici?

Săptămâna viitoare, vom prezenta păreri de aleși locali și, dacă avem loc, ale unor oameni din învățământ. Ne rezervăm dreptul ca părerile părinților, cu cazuri concrete din tot județul, să vină la final, ca să punem cu adevărat gaz pe foc. Pentru că ei vin cu exemple, dovezi care ar trebui să-i facă pe politicieni să intre în pământ de rușine.
Valentin BĂLĂNESCU





