Părinții din România, care trăiesc drama de a-și vedea copiii consumând etnobotanice, sunt lăsați, practic, să se descurce singuri. Legea 194/2011, modificată de mai multe ori, în ultimii 9 ani, a devenit din ce în ce mai permisivă și sancționează inclusiv cu amendă comercializarea acestor substanțe, care au efecte devastatoare asupra adolescenților. Iar prevederea care incrimina comercializarea acestor substanțe, dacă rezultatul consumului aduce atingere vieții, sănătății și integrității unei persoane, a fost eliminată. Au rămas pedepsele derizorii, cu limite minime de 3 luni, 6 luni sau un an. Și, în timp ce unii fac bani, aproape sub protecția legii – care incriminează doar anumite tipuri de substanțe -, în tabăra consumatorilor se frâng destine, iar părinții sunt disperați. Vă prezentăm discuția cu mama unui tânăr consumator de etnobotanice, care ne-a abordat ca pe o ultimă speranță.
Doamnă, nu mai știu unde să mă duc și ce să fac. Eu sunt din Suceava, sunt căsătorită în Neamț, nu am pe nimeni aici. Am băiatul cu drogurile. Puteți să faceți un reportaj, poate-i găsește poliția pe ăștia din Dărmănești și din Mărăței care vând droguri. Sursă sigură am avut în Mărăței – un prieten de familie care locuia pe lângă Alimentara 28 -, dar a murit, pe 16 aprilie, de COVID. Sunt într-o stare de disperare de nedescris, nu mai am cuvinte, nu știu ce să mai fac.
– Să înțeleg că fiul dv. este consumator. De droguri sau de etnobotanice?
Da, și el, și prietena lui. De etnobotanice. La sfârșitul lui iulie face 23 de ani și consumă de mult. El nu fumează cannabis de obicei, că e scump, ia etnobotanice, cu 10-15 lei plicul.
– Și dv. de unde știți că se aprovizionează?
Mie îmi spunea prietenul ăsta care a decedat de COVID că-l vedea pe lângă magazinul non-stop de vizavi de Alimentara 28. Dar omului îi era frică de cei care vindeau, nu mi-a spus decât că era unul înalt pe care-l vedea că-i dă lui feciorul meu pliculețe. Acum treaba s-a agravat și mai tare. Mi-a spart geamul la casă și i-am dat afară și pe ea, și pe el, că i-am găsit drogați în casă. Ea a vomitat pe lenjeria mea, pe pilotă, peste tot numai ciocolată și ce-a mâncat după ce-a fumat. E o situație… Bărbatul meu nici nu știe că v-am sunat, nu este acasă. Este negru și el de supărare. El are diabet, eu sunt cardiacă. Eu pe 11 mai am fost la spital, la Roman, mi s-a făcut rău, aveam tensiunea 20.
– Și acum fiul dv. unde este? Unde stă?
Este în oraș, frecventează barul de la Aurora. Amândoi de fapt se duc acolo, unde se întîlnesc toți drogații din oraș. M-am pus și în genunchi în fața lor, dacă mă credeți. M-am pus în genunchi și m-am plâns.
– Dar el lucrează undeva?
El nu lucrează doamnă, nu se ține de serviciu. Nu-i intră nimic în cap. Stă numai pe gânduri. Eu am vrut să-l duc la București, la Sfântul Stelian. N-a vrut să stea acolo. I-a zis și paznicul ”Mă băiete, mă, stai la tratament! Mamă-ta a făcut sacrificii și ți-a plătit asigurarea. Sunt alții care dau bani să stea aici să se salveze și tu, care ai totul gratis, de ce nu stai?”. N-a vrut să stea, ne-am întors înapoi acasă.
– Dar la Sfântul Stelian putea să facă dezintoxicare? Și n-a vrut? Asta ar fi fost șansa lui.
Am plătit la Casa de Asigurări 19 milioane de lei din ăștia vechi, după aia am mai plătit încă 2,3 milioane pentru o lună în plus, și n-a vrut. M-a întrebat unde dorm eu. I-am spus că eu dorm în mașină, că nu e frig afară, numai ca să stau cu el. Când a văzut gratiile la geam, gata, n-a mai vrut. Nu mai știu ce să fac. Eu asta am zis că poate dv. aveți oportunitate să colaborați cu poliția să se ducă să controleze în Mărăței, la bar la Aurora, pe la Cireșica, prin Dărmănești, pe la blocul 40, peste tot sunt nenorociți din ăștia care vând droguri la copii. Eu am fost plecată mult timp, dar am făcut în așa fel că lucram 6 luni de zile și 6 luni stăteam acasă, ca să nu simtă lipsa mea. Luam șomaj din Italia, m-am descurcat. Am vândut garsoniera, am venit la țară și mi-am făcut casă, toți banii i-am băgat în casă, eu nu mai am un ban. Acum îmi caut și eu serviciu și nu găsesc nicăieri. Bărbatul meu lucrează și el pe unde apucă, pe unde poate, ca să aducă și el un ban acasă. Și avem de toate, nu ducea băiatul lipsă de nimica. Eu am chemat poliția acum doi ani, în iarnă, pentru că el nu venise acasă de vreo 3 zile. Și doamna polițistă mi-a spus ”Doamnă, dar uite ce casă aveți, ce condiții aveți, ce mai vrea copilul ăsta?”
– De câți ani se droghează el?
De mult. Dinainte de a lua carnetul, de 4-5 ani. Și am fost cu el la o doamnă foarte drăguță, la Liceul de chimie, la consiliere, la Antidrog. Nu s-a ținut nici acolo de consiliere. M-am dus cu el de mânuță. Tot îmi spunea că-l râde lumea. I-am spus să meargă înainte și eu în urma lui, ca să nu-l fac de râs. Astea două luni de zile, cât a fost cu epidemia asta, au fost niște copii exemplu. Ea se ducea la serviciu, venea înapoi, făceau grătare, își făceau mâncare, făceau dulciuri, făceau de toate, deci nu am avut probleme astea două luni de zile. Mi-erau chiar dragi.
– Și cum s-a încheiat starea de urgență, a înviat comerțul cu droguri?
Da, și iar a luat-o razna. Și i-am spus în toate felurile, ”Mă băiete, dar gândește-te mă, că drogurile astea îți mănâncă creierul, nu mai judeci!”. De câte ori nu i-am spus, și eu și taică-su. Încă taică-su și-a luat acum mâinile de pe el, nu-l mai întreabă absolut nimic, nimic, nimic. Taică-su a fost plecat să bată niște lambriu, și el mi-a spart geamul la casă. Intră într-o stare de aceea nebunească. Bărbatul meu mi-a spus ”Dacă eu mor, ăsta te omoară!”. Eu am muncit atâta pentru el, că fiică-mea nu are nevoie, ea are apartament, are casă în Italia, ei nu-i trebuie absolut nimic. Pentru el am făcut sacrificii. Și a avut absolut totul la picioare. Taică-su i-a ținut loc și de mama și de tata cât am fost eu plecată, ca să nu-i lipsească nimica. Dar anturajul l-a stricat, n-am mai putut să-l controlez.
– Dacă el nu înțelege să facă un tratament pentru dezintoxicare și să-și rezolve dependența, o să fie foarte greu.
Doamna polițist mi-a spus să sun la 112 în momentul când face scandal în casă și vine un echipaj cu Salvarea și-l ia forțat. Problema este că, după ce ne-am întors de la București, l-am convins să meargă la noi la spital, la psihiatrie. A vrut să-l interneze doamna doctor și mi-a cerut mie să semnez pentru el. El a început să facă vraiște pe acolo, mi-a spus că dacă-i fac așa ceva, el înnebunește. Până la urmă a făcut tratament acasă. După prima perfuzie, am zis că-mi dă în cap. I-a făcut o vecină de-a mea perfuziile, dar nu i-am spus pentru ce, i-am spus că e depresiv și atâta tot. A făcut vreo 6 perfuzii. Dar pe urmă iar s-a apucat de consumat. Eu aș fi chemat poliția acasă, dar mi-era rușine de vecini.
– Până la urmă, lăsați rușinea deoparte și faceți ce trebuie făcut ca să-l ajutați, pentru că este păcat de viața lui. Dacă este așa la 23 de ani, gândiți-vă cum va fi la 30 sau la 40 de ani.
Dar mai ajunge doamnă? Că mi-e teamă să nu ia o doză prea mare și… Nu știu unde să mă duc și cum să fac. L-aș salva, l-aș duce în brațe, peste puterile mele, mă credeți? Numai să știu unde să-l duc. Sunt mamă și nu vreau să-mi pierd copilul. Dar și fata aia e cum e. Am găsit plicul de la droguri aruncat la gunoi, învelit în hârtia de la salam. El nu avea nevoie de așa ceva, îi trebuia o fată care să-l susțină, nu să se drogheze cu el. Eu nu pot să țin doi drogați în casă. El acuma a zis că vine să-și ia hainele și câinele și se rupe de tot de acasă.
– Eu zic să vorbiți cu soțul înainte și să încercați să aveți o discuție cu el, cu iubire și cu blândețe, să-i explicați că sunteți părinți, că-i vreți binele și că nu sunt în regulă deciziile pe care le ia.
Și-a stricat toată dantura doamnă. I-am dat bani să meargă la medic, să facă radiografii, și de câte ori i-am dat bani pentru dentist niciodată nu s-a dus. A cheltuit banii pe droguri. I-am spus că, dacă o să am bani și-o să am posibilitate, mă duc și vorbesc cu un medic stomatolog, iar dacă nu se prezintă el, mă duc eu, că și eu am nevoie de tratament la stomatolog. Eu bani pe mâna lui nu mai dau. Am încercat să-l duc la Suceava, am vorbit acolo, îi făcea o evaluare, era și medic psihiatru, dar n-a vrut nici acolo. Tot repetă că el se poate redresa singur. Se redresează cât se redresează și după aceea, când îl apucă, se duce în jos cu totul. Acum doi ani de zile, veneam din Mărăței și am trecut prin fața Școlii nr. 2, unde este un bloc care are bănci în față. Erau doi copii, cred că de16-17 ani, drogați, dormeau pe bănci și lumea se uita pe geam, dădea perdeaua la o parte, și se uita la ei. Am ajuns în piața mare erau jandarmii și le-am spus să se ducă acolo, în fața școlii să vadă copiii ăia drogați. Ei căutau țigări pe la ruși, și mi-au spus că asta e educația pe care au primit-o de la părinți, să vină părinții să-i ducă la spital. N-am mai zis nimic, știind în ce situație mă aflu și eu, am tăcut din gură. Dar nu se face așa, până la urmă sunt niște copii nevinovați și asta este o boală. Cred că ar fi trebuit să intervină. Băiatul meu a crescut în cartier, în Lenin, acolo erau fel și fel de copii, s-a luat după ei. Nu știu ce este în drogurile astea, că are o privire care nu-mi place deloc și uneori doarme în picioare. Și nimeni nu mă ajută și nu știu ce să fac. Doamne ce am ajuns!
4 comentarii
Nimeni nu-i întinde acestei femei o mâna de ajutor, autoritățile dorm liniștite – pacat de ea dar și de copii !!
Bună seara sa zicem ca sunt un X fost consumator de etnobotanice din piatra eu am reușit sa ma las de asa ceva cu ajutorul specialiștilor de la centru de permanenta izvorul tamaduirii Bacău sunt foarte buni.. Cu ajutorul lor și cu unpic de ajutor din partea mea am reușit sa ma las de șobolan….in piatra chiar dacaa le pui pe tava pe dolari autoritățile nu fac nimic.. Și acest fapt ma duce la gându ca și autoritățile sunt mana în mana cu iei.. Am ajuns pana la Bacău la tribunal și nau făcut nimic păcat de acești tineri ca vor vedea prea târziu ce au pierdut din cauza lor…. E foarte trist ce se întâmplă în piatra dar doamna zice bine asa erau și părinți mei pana am ajuns la acest centru… Am zis ca o sa merg într-o buna zi la TV Neamț și sub anonimat am sa povestesc totul dar frica de acești indivizi ma urmărește deoarece sunt niște persoane foarte agresive și periculoase…
Dacă milițienii ar face ce trebuie sa facă poate nu ar fi așa de multe cazuri , de distrus in totalitate acest flagel este foarte greu, el trebuie combătut prin educație , prin prezența și acțiuni de combatere al lui la nivelul fiecărui milițian , tinerii și părinții lor aflați sub influența acestui flagel nu au nevoie de milițieni care sa facă comentarii tampe ca cei din articol .
Într-adevăr vina este la părinți , la cei ce ar trebui să combată comerțul cu astfel de substanțe in virtutea sarcinilor de serviciu, la societatea in care trăim prin neimplicare, toți suntem vinovați pentru că drogurile au ajuns sa distrugă destinele tinerilor noștri .
Fără implicarea tuturor nu tinerii României nu au nici o șansa .
Greșiți domnule, și greșiți grav! Milițienii de care vorbiți au prins sute de persoane care vând etnobotanice însă nu le poți face nimic atâta timp cât la o simpla analiza a “mărfii” (care durează vreo doua luni) substanta găsită nu apare pe lista celor interzise. Ce poți sa faci ca polițist dacă cei care vând “droguri legale” nu comit o fapta care sa fie prevazuta în vreo lege??? Cel mult poți sa ii acuzi de evaziune fiscala, sau de o vătămare corporala, iar asta numai dacă un consumator de otravă “legala” face o plângere. Mulți vorbiți aiurea însă fără sa cunoașteți lege, mulți acuzați politia ca nu își face treaba, însă în realitate nu va pasa de vreun semen de-al vostru ci doar căutați motive sa comentati. De câte ori ați trecut pe lângă vreun om căzut și nu v-ați uitat sau pe lângă vreun dealer de droguri și ați întors privirea? Va pricepuți numai la aruncat cu noroi și vorbe goale. Atâta timp cât cei pe care ii votați nu vor da legi clare nu se va schimba nimic…..