
Că dacă țara arde și baba merge la salon, în mod normal ne-ar face să râdem de năzdrăvana la senectute, contextul în care evoluăm, similar cu mobilul ce îndeamnă baba la make up, are menirea să ne facă să-l tragem de mânecă pe domnu` Werner, ceva mai tare, ca să priceapă și să-l facă conștient de Constituție și de misia cu care a fost investit. Acuma că statul eșuat se vede cu ochiul liber, cu nenea cârmaciul cum facem? Din câte știu, comandantul coboară ultimul de pe corabia care se scufundă, dar nu înainte de a fi făcut tot ce-i omenește posibil pentru salvarea acesteia. Să arăți șase ani cu degetul spre PE- SE – DE ca fiind ucigă-l toaca și acuma să-l curtezi, poate pune umărul să scoată căruța din mlaștină, e cam de porc. Păi, dacă nu ești în stare să-ți definești dușmanul cu subiect și predicat, ca să nu mai vorbim de coloana vertebrală, înseamnă că trebuie să pleci acasă, nicidecum la piramide, golf și schi. Culegerile cu probleme zac pe etajeră, cei ce așteaptă meditații suspină, pentru s-a dovedit că e tot mai multă nevoie de ingineri, prin urmare o retragere onestă ar fi unanim acceptată, scutind opinia publică de încă alte fracturi rezultate după proceduri de suspendare și alte moșmande parlamentare, încâlcite cu bună știință, ca să nu le dea nimeni de capăt.
Nu-i nici un secret, partea executivă a fișei postului domnului KWJ a ieșit prost la copiere și nu se vede bine, fapt evident încă din campania electorală a acestuia, când domnia sa a dovedit lacune cât Niagara când a venit vorba de a justifica, cum poate un cuplu să aibă nevoie de șase imobile în același areal pentru a locui, dar și despre impactul Rusiei în geopolitica zonei. De asemenea, primul ales ar trebui să ne explice pornirea absolut imatură de a sacrifica oameni ce se identifică cu partidul ce l-a propulsat în prima poziție din stat, preferând un pseudo tehnocrat cu fișetul de campanie plin de cadavre și derapaje comportamentale demne de un soldat scăpat la vatră cu trei zile mai devreme decât data eliberării. Vom primi răspunsurile mult mai târziu și până atunci, o resetare în Cotroceni și Dealul Mitropoliei, nu cred că ne-ar face mai fericiți, cu siguranță nu vom ști pe cine o să înjurăm la iarnă, cu robinete la nări și țurțuri la calorifere. Un lucru -i clar. Cei ce ne conduc nu sunt în stare nici să meargă pe bicicletă, cel mult pot scrie după dictare, Yes și OK, refuzând din obediență Oci ciornâie și ștrudelul cu mere, că doar suntem de gintă latină, ce … pana mea!
Pe mai încolo!
GD Patraucean
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 513, săptămâna 4 – 10 noiembrie.




