În Calendarul popular, perioada 7-13 aprilie prezenta o serie de sărbători mai mici ca importanță, dar care aveau rolul de a integra oamenii de altădată în ritmurile naturii și ale vieții.
Tradiții, obiceiuri și superstiții vechi la construcția casei
Înainte de a se începe construcția propriu-zisă, locul era binecuvântat de preot și stropit cu apă sfințită. Pentru a testa curățenia locului de casă se aduceau un cal sau o oaie, care erau lăsate libere în zona unde se dorea ridicarea construcției. Acolo unde se așeza animalul, acolo se înălța construcția. Dacă animalul pleca, locul trebuia părăsit, schimbat sau purificat, prin stropire cu apă sfințită. Lemnul destinat construcției unei case noi era ales dintr-un copac care nu a fost trăsnit. De asemenea, era evitat și lemnul care provenea din copaci cu „două inimi”, adică lemn provenit din două trunchiuri răsărite dintr-o singură tulpină. Acesta era considerat a fi cel mai periculos, a cărui simplă atingere poate provoca accidente sau chiar moartea. Se recomanda lemnul tare, de culoare albă, care prezenta dungi argintii și adâncituri pe trunchiul copacului. În obiceiurile de construcție a caselor era amintit bradul drept „arborele nunții”. Acesta stătea la începutul unei noi vieți de familie, și din brad se realizau elemente care se puneau pe casă, ca semn al noii construcții. Prin multe zone din țară se credea că lemnul de carpen atrage dracii, adică tocmai pe aceia pe care Sfântul Ilie îi tună și îi fulgeră de ziua lui (20 iulie). Astfel, lemnul de carpen era evitat în construcția caselor. Astăzi, când vrei să cumperi lemn pentru construcții, ai o pungă de medicamente la tine pentru a rezista șocului prețurilor
Sărbătoarea dinților
Durerea de dinți nu este suportată ușor nici în zilele noastre, darămite în veacurile trecute când tehnica medicală se reducea la un clește. Serbarea unei zile dedicate dinților a apărut firesc în tradițiile populare. Ziua dedicată scăpării durerilor de dinți este 11 aprilie, când creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Mucenic Antipa. El este recunoscut și de către creștinii ortodocși și de către catolici drept grabnic ajutător pentru cei care suferă de boli ale dinților sau de dureri mari de dinți. Se spunea că cine trage plapuma cu dinții pentru a se înveli, acela îmbătrânește degrabă. Țăranii se fereau să aprindă cărbuni pentru alții, fiind superstițioși că le vor cădea dinții. Copiii care nu aveau un an împlinit nu erau lăsați să se vadă în oglindă, crezându-se că le vor crește mai greu dinții. Bătrânii spuneau că nu e bine să mănânci zahar, că ţi se fac dinții ca ciolanul din care-i făcut zaharul, știut fiind faptul că la fabricarea zahărului se utilizează făina de oase.
Obiceiuri vechi pentru sănătatea copiilor
Pe toată durata anului, există mai multe zile în Calendarul popular care se țineau pentru sănătate și în special pentru sănătatea copiilor. Începând cu 1 ianuarie când se Sorcovește pentru sănătate și viață lungă și până la 31 decembrie când se merge cu colindul și uratul, urările de sănătate la români sunt asociate cu foarte multe zile speciale. Ziua de 12 aprilie este mai puțin cunoscută, dar era ținută de către părinți și bunicii de altădată pentru sănătatea copiilor și a nepoților. În Calendarul creștin-ortodox este praznicul Sfântului Mucenic Sava de la Buzău. Supranumit Gotul, acesta a fost un martir creștin din Capadochia, care a fost martirizat prin înec în râul Buzău din ordinul regelui vizigot Atanaric, la 372 d. Ch. Bătrânii se altădată spuneau ca în această zi să nu se dea copiilor de mâncare supe, ciorbe sau orice alte preparate zemoase, ci numai mâncăruri seci, pentru ca bolile să se usuce.
Tradiții în Sâmbăta ursului
Cu o săptămână înainte de Moșii de Florii, în Calendarul popular este trecută Ziua Ursului. Este o sărbătoare care face parte din calendarul mobil, ea având ca reper sărbătorea Floriilor. Se spunea că în această zi urșii se puiesc. Pentru a avea animalele sănătoase în gospodărie, în special boii și vacii, gospodarii în cauză primeau în fiecare an de Ziua ursului un țigan ursar. Acesta avea un urs dresat care era pus să joace în curtea gospodarului. Câteodată, membri din familie se întindeau pe jos și se lăsau călcați de urs, crezând că în acest fel vor fi mai sănătoși. Călcarea ursului era plătită cu bani și cu mălai.
Sfântul care ne ajută să ne vindecăm de suferințele vechi
Prăznuit la 4 ianuarie împreună cu cei 70 de Sfinți Apostoli, la 28 martie, 8 aprilie și la 10 noiembrie, Sfântul Apostol Irodion poate fi considerat unul dintre sfinții importanți ai creștinătății. Unul dintre miracolele cunoscute ale acestui apostol se referă la imortalitate. El a fost bătut cu pietre, lovit în diferite moduri și înjunghiat. Considerat mort de către păgâni, Sfântul Apostol Irodion a mers alături de frații săi creștini și i-a ajutat în misiunea lor. Martiriul pentru Hristos l-a primit prin tăierea capului, la Roma, în aceeași zi cu răstignirea Sfântului Apostol Petru. Ziua Sfântului Apostol Irodion se ținea pentru ajutorul primit de la Dumnezeu în perioada Postului Paștelui. Prin mijlocirea sfântului, am ajuns sănătoși până în acest moment al postului și rugându-ne lui, postim în continuare. În tradiția creștină populară, oamenii țineau această zi pentru „oameni să se spele de bolile vechi”, ne-a transmis etnologul Th. Speranția.
Soarele în Taur
În data de 8 aprilie, Calendarul creștin-ortodox marchează praznicul Sfinților Apostoli Irodion, Agav, Ruf și Celestin. În Gromovnic, era menționat în dreptul datei de 8 aprilie, faptul că în această zi Soarele intră în Taur. Se menționa că „este bine să se înceapă construirea caselor, să se altoiască, să se sădească pomi, să se călătorească în interes comercial și să se hotărască destinația culturilor și pe ce suprafețe vor fi însămânțate”.
