Când o cunoști pe Bianca vezi, mai întâi, un copil fragil, un copil frumos cu un chip suav ca o poezie sau o sonată a lui Chopin. Fragilitatea ei se transformă însă în altceva, mult mai puternic decât frumusețea ei, atunci când începe să vorbească, cu pasiune și profunzime despre ceea ce o fascinează și o animă în viața ei de liceeană de zi cu zi.

”Sunt Bianca și, pe lângă faptul că m-am calificat la etapa națională a Olimpiadei de Istorie, care a fost un obiectiv poate dus chiar înspre vis, sunt mai mult de atât”, își începe ea autoportretul. ”Sunt, pe lângă cea din viața personală, un membru al echipei de robotică a Colegiului Național Petru Rareș, o echipă de care m-am atașat foarte mult și cu care am mers foarte îndeaproape, și am ajuns chiar și la Naționala de anul acesta. Sunt o persoană implicată în viața Rareșului, în voluntariate, cum a fost Olimpiada Internațională de Astronomie, unde am fost voluntară, Olimpiada Națională de Istorie de anul trecut, pe care am ajutat să fie organizată, toată în calitate de voluntară. Și multe alte activități pe care le fac. Sunt membră din sesiunea Teatrului Tineretului, de doi ani de zile, unde ajut cu publicul, cu logistica, de cele mai multe ori. Cam asta sunt eu”.

Părinții – prima influență

Tatăl ei lucrează în telecomunicații, mama este pasionată de matematică-informatică. Fiica îmbină pasiunea pentru științele sociale a tatălui cu cea de matematician a mamei.

”Am fost dintotdeauna pasionată de istorie și geografie. Asta a pornit de la tata. El, când eram mică, stătea cu mine, mă învăța, îmi explica totul în cuvinte frumoase, ca să înțeleg. Iar, ulterior, am început să caut singură. Tata a reușit să-mi transmită această pasiune și chiar sunt foarte mândră de acest lucru. Ceea ce a fost curios la mine, și asta vorbeam cu persoanele din jurul meu, faptul că eu m-am calificat la Olimpiada Naționale de Istorie pe primul loc, chiar dacă sunt la profil de matematică-informatică, unde avem o oră pe săptămână. Eu am reușit acest lucru, deși cei de la sociale au patru ore, prin faptul că am depus mult efort și pot să zic că a fost și un dram de noroc, și multă pasiune, foarte multă pasiune”.

În gimnaziu, a participat la Olimpiada de Geografie și, la fiecare participare, a obținut locul II pe județ.

Prima iubire, din gimnaziu spre liceu – Istoria

A participat la Olimpiada de Istorie, an de an, încă din clasa a IX-a, iar anul acesta s-a calificat la etapa națională, la clasa ei, a XI-a, cu punctajul 97,2.

”Am avut norocul să o am, la gimnaziu, la Școala nr. 5 din Piatra- Neamț, pe doamna mea dirigintă, doamna profesoară Cristina Bălănescu, profesoară de istorie. Și, faptul că preda într-un mod foarte amplu, m-a ajutat să mă apropii și mai mult de istorie. Atunci nu am mers la olimpiadă, abia în clasa a IX-a am decis să merg, însă atunci s-au creat baza cunoștințelor mele și premizele pentru participările din liceu”, povestește cu seriozitate, cu vocea ei de violină, Bianca.

Chiar dacă, în primul an de liceu, la Olimpiada de Istorie nu a obținut un rezultat spectaculos, a învățat mult mai mult și a observat cu rigurozitate ce presupune participarea la o astfel de competiție. În anul doi de liceu, a descoperit că și Geografia este o disciplină la fel de fascinantă ca Istoria, așa că, în acel an, s-a axat pe Geografie, iar când a organizat, ca voluntar, Olimpiada Națională de Istorie, primăvara trecută, în 2025, a întâlnit un alt profesor plin de pasiune pentru trecut, profesorul Silviu Pompaș.

”Era participant la olimpiadă și m-a ajutat să mă pregătesc. Sunt foarte multe ore de muncă depuse, începând cu luna mai a anului 2025. Sunt, cum ar spune profesorul meu actual, domnul Pompaș, de la Colegiul Național Petru Rareș, foarte minuțioasă cu informațiile. Mă axez foarte mult pe profunzimea subiectelor, nu doar să știu anii sau doar anumite lucruri. De aceea, și în lucrarea pe care am dat-o acum, la olimpiada de istorie de anul acesta, am reușit să intru foarte în detaliu cu subiectul și cred că asta m-a calificat de fapt. Faptul că nu am dat informații vagi”, ține ea să precizeze cât de mulți oameni i-au fost alături și cum rezultatele ei sunt un cumul fericit al întâlnirilor cu dascăli pasionați.

”Încerc să descoper anumite lucruri, chiar și despre mine!”

”Când am ieșit de la etapa județeană la Istorie, eram puțin panicată și mă gândeam că o să iau un punctaj mai mic decât ce am luat. Dar, când s-au calmat toate emoțiile, am realizat că am o șansă. Iar acum sper ca, la națională, să fac o figură frumoasă. Nu o să-mi impun să iau premiul XYZ sau mențiune, dar o figură cât mai frumoasă. Și pentru asta depun efortul acum”, spune Bianca cu seriozitate.

La facultate, opțiunea de bază, pe care o ia în calcul acum, este arhitectura. Dar, dacă rezultatul de la naționala la Istorie, va fi unul suficient de bun, se gândește și la facultatea de drept.

”Încerc să descoper anumite lucruri, chiar și despre mine. Pentru că vin dintr-o perioadă în care eu din clasa a V-a am participat la Olimpiada de Geografie, în fiecare an și în fiecare an am luat locul 2 pe județ. Și ambiția m-a dus mai departe, pentru că eu dădeam concurs, după concurs, mă demoralizam, dar după aceea mă ambiționam. Și așa s-au făcut șapte ani de Olimpiade la Geografie, deși nu am luat nimic. Apoi am descoperit și cealaltă parte a mea, istoria. Pentru că aceasta chiar a fost o surpriză pentru mine. Și de-asta cred că mai am, mai trebuie să mă mai cunosc pe mine ca să aleg ceva și să fiu sigură de asta!”.

Pasiunea pentru roboți

Elevă la matematică-informatică, la sfârșitul anului 2024, a intrat în echipa Snake Tech.

”Abia pe 30 decembrie 2024, am reușit să intru în echipă. Știu data exact, pentru că este un lucru care chiar mă pasionează. Inițial pe partea de PR și marketing, adică promovare, social media și toate lucrurile din acest domeniu. Am ajuns, ulterior, pentru o perioadă, driver, să pot să lucrez la robot. Asta îmi place de fapt la robotică. Anul acesta România are 20 de echipe care merg la campionate mondiale sau europeane. Cred că asta ar trebui să înțeleagă oamenii. că robotica nu se rezumă doar la a șurubării, ci la multe alte chestii, cum este să știi să promovezi, să știi să te prezinți în fața unui potențial sponsor, să știi să faci multe lucruri”, spune Bianca cu mândrie în voce. ”De asta îmi place, pentru că este o activitate în mai multe domenii. Și faptul că, în echipa de robotică, mă simt ca într-o familie. Echipa de robotică se numește SnakeTech, cu toți șerpii din jur ca și plușuri și cu toate lucrurile de acolo, am reușit să creăm ca o mini-familie. Am stabilit conexiuni mai profunde”.

Prietenii, studiile de caz și vocația scrisului

Când nu învață sau citește îi place să petreacă timpul cu prieteni, și să scrie.

”Am început, la un moment dat, să scriu tot felul de studii de caz, povestiri. Chiar sper, la un moment dat, să pot să public ceva. Am momente în care îmi place să stau cu oameni și momente în care îmi place să mă retrag în viața mea și să mă simt eu bine cu mine. Îmi place să scriu în zona, oarecum clasică, dar spre introspecție, subiectivism, psihologie. Nu îmi place să spun direct. Îmi place să sugerez”.

În clasa a VII-a a descoperit cărțile istorice, despre Holocaust, în liceu a descoperit scriitorii clasici, Kafka, Dostoevski, Tolstoi, Albert Camus, romanele psihologice. Iar acum a început să cocheteze cu romanele fiction.

Dorința secretă, cercetarea-arheologia

Dorința ei cea mai mare, de când abia putea înțelege ce înseamnă, a fost cercetarea care leagă Istoria de geografie.

”Arheologia mi-o doream foarte mult, dar am realizat că, din păcate, opțiunile sunt foarte limitate în România. Și mai am o regulă a mea, să nu plec din țară. Nu acuz pe nimeni care dorește să plece. Înțeleg ideea, înțeleg că poate sunt, în anumite domenii, oportunități mai bune, dar eu vreau să rămân acasă. Și, deși sunt conștientă că nu voi putea activa în acest domeniu, visul meu este măcar să-mi creez un hobby din asta și să mă implic într-o organizație guvernamentală care mi oferă șansa. Pentru că, spre exemplu, chiar aproape de noi, dacă nu mă înșel, la Vânători-Neamț, există un site de arheologie. Când voi merge la facultate, probabil la București, voi găsi și acolo, chiar mă interesează foarte mult”, conchide Bianca.

Angela CROITORU