Actorul Claudiu Istodor, prezent la cea de a XXXVII-a ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra-Neamț, a primit o stea pe Aleea Personalităților din fața Teatrului Tineretului, duminică, 10 mai. Claudiu Istodor a debutat pe scena Teatrului Tineretului din Piatra-Neamț, în 1985, după absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) – actuala Universitate ”I.L. Cragiale” București, jucând în piese precum ”Fluturi de noapte”, de Dinu Grigorescu. A fost unul dintre actorii generației de aur a TT-ului, în perioada 1985-1988, alături de colegi precum Oana Pellea, Maia Morgenstern, Coca Blos. Spectacolul ”Piațeta”, de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete, care a avut premiera pe 29 martie 1986, i-a reunit pe toți patru. Distribuția acestui spectacol legendar a fost: Claudiu Istodor, în rolul Anzoletto, Oana Pellea, în rolul Gasparina, Maia Morgenstern, în rolul Lucietta și Coca Bloos – Catte.
– Tocmai ați primit o stea pe Aleea Personalităților din Piatra-Neamț. Ce mesaj le transmiteți celor care v-au văzut pe scenă, celor care vă așteaptă mai des aici, la Teatrul Tineretului?
Aș vrea să spun, în primul rând, mulțumim celor care au făcut posibil această intrare într-o nemurire parțială… Întotdeauna am încercat să nu fiu, să nu mă las călcat de picioare! Acum se pare că voi fi călcat de picioare. Am venit cu emoții, chiar m-a întrebat lumea dacă mai am emoții, că eu nu mai am emoții, nu știu, nu mai sunt, nu mai am nostalgie. Aiurea, am! Sigur că Piatra-Neamțul, orașul în întregimea lui și locurile de jur împrejurului său, și mai ales teatrul, care acum se află în spatele meu, mai ales scena care se află în interiorul său și amintirea oamenilor care au fost pe scenă și care au fost pe lângă scenă, în culise și în birouri, așa cum e la teatru, au însemnat foarte mult pentru mine! Și, sigur, amintirea mea vă va fi întotdeauna dedicată! A fost începutul carierei mele și a fost un început. Am început într- un loc, am început într-o comedie care a avut un mare succes, de public și de privit! Și, în patru ani, am plecat din Piatra-Neamț. Așa era tradiția pe vremea aceea, deci, ni se dădea peste câți ani o să plecăm. Așa a fost fondat Teatrul Tineretului, de directorul de atunci, Ion Coman. După aceea, din fericire, totuși oamenii au mai rămas, și, din nefericire, s-a deschis și cimitirul actorilor din Piatra-Neamț. Oameni de care mi-aduc încă aminte cu mare respect și pioasă amintire și mulțumire pentru ajutorul pe care mi l-au dat în carieră. M-au influențat foarte tare! Bine, că sunt oameni de aici care nu mai sunt și unii care, din fericire, mai sunt… Și merg mai departe, dar, întotdeauna voi avea o amintire minunată despre drumul de la gară, sfertul de oră până aici, încărcatul bagajului, aveam mereu și o saltea cu mine. Și a fost minunat ce mi s-a întâmplat aici!
– Claudiu Istodor, care ar fi întâmplarea cea mai profundă care vă leagă de Piatra-Neamț și de Teatrul Tineretului?
Doamne, Dumnezeule! Aștept o întâmplare ”cea mai profundă” pentru că, totuși, am meseria asta… Au fost primele aplauze pe care le-am primit pe această scenă. Și care au fost absolut emoționante și minunate. Se spunea că scena asta e o rampă de lansare. Am tot căutat rampa aia. Nu n-am găsit-o, dar, până la urmă, am profitat de alte trepte. Piatra-Neamț, scena de la Piatra-Neamț, e o scenă emoționantă pentru mine. O amintire emoționată și o experiență absolut necesară și minunată. Fără de care aș fi fost altfel.
– Ce vă mai doriți în cariera dv?
Mai departe, îmi doresc să îmi placă ceea ce fac. Și pentru asta chiar depun eforturile necesare. Adică am învățat să spun ”NU!”. Acesta-i răspunsul.
– Care ar fi personajul cel mai important din cariera dv?
N-aș vrea să numesc unul, pentru că e ca la prunci. E ca și cum ai alege copilul preferat. Nu vreau să fie unul preferat. Au fost multe interesante, unele mai plăcute, altele mai puțin plăcute. Dar toate au avut rolul lor și plăcerea de a fi…
– Există un rol pe care vi l-ați doriți și nu ați reușit încă să-l interpretați?
Nu, nu am problema aceasta. Lucrurile vin și dacă vreau să obțin ceva… Dar nu mor după! E o meserie în care, în general, suntem aleși.
– Câteva cuvinte pentru publicul din Piatra-Neamț?
Publicul din Piatra-Neamț a fost minunat! M-a primit frumos, cu mult drag, până la urmă. Ne-am plăcut unul pe altul și a fost o căsnicie minunată de patru ani.
A consemnat A. CROITORU
