ANALIZĂ PSDan și lepădarea de Satana

Încercați să vă imaginați scena următoare: Nicușor Dan, la Cotroceni, îmbrăcat în costum specific de preot, oficiind ritualic botezul unui PSD prooccidental și prezidențial, cu un Grindeanu, pregătit în fața cristelniței, spunând „Tatăl Nostru”, cu un ochi la președinte și unul urmărind pe furiș ultima declarație pe Truth a lui Trump și verificând sfios cu un deget apa din cristelniță, să nu-i apară imaginea lui Georgescu la arest. Președintele ajunge la momentul de apogeu: „Te lepezi de Satana și de toate păcatele făcute cu el?” Grindeanu, cu degetele încrucișate la spate, zice că se leapădă. Ca să nu fie dubii, Nicușor devine mai explicit: „Te lepezi de Satana, te lepezi de PNL și de toți anii de guvernare cu el?”. Grindeanu zice că da și adaugă, în cel mai ascuns gând al său, de teamă să nu-l citească vreo mașinărie de-a lui Coldea: „Și de USR, și de USR”, că și ei au fost la împărțeală pe vremea când erau proeuropeni. Președintele insistă: „Te lepezi de Satana, tu și tot partidul tău?”. „Mă lepăd”, spune Grindeanu și privește recunoscător spre o cameră unde urmăresc botezul nașii săi spirituali. La final, după ce mirul a pecetluit ceremonia, Nicușor îi spune cu căldură și empatie: „Du-te acum și spune în filiale ce au de făcut, ca să nu avem vorbe sau moțiuni”.

Problema este, pentru românii care încă sunt un popor credincios la necaz și la sărbători, că nu prea pot uita detaliul stingheritor: în tot acest timp, Satana a stat la masă cu PSD-ul reciclat acum cu apropiați de-ai lui Ciolacu, plasați lângă noul premier, exact acolo unde sunt banii de împărțit. Pentru că PSD a intrat la guvernare la sfârșitul lui 2021, n-a mai plecat și a semnat alături de PNL bugete, rectificări, PNDL, Anghel Saligny, PNRR. Și au tocat fondul de rezervă braț la braț, pe nevoi de multe ori nepresante sau inexistente.

Acum, după învestirea din 20 octombrie – cu 280 de voturi, inclusiv de la PNL, satanizat public pentru toate relele, și cu 12 portofolii din 17 la PSD -, ni se spune că începe curățenia. PNL a votat guvernul. PSD strigă „terminus” pentru liberali, deși liberalii tocmai i-au pus ștampila de instalare. Fiecare joacă rolul care îi convine, iar ipocrizia e la vedere și la ea acasă. Când era de luat ceva, erau buni și Orban, și Cîțu, și Ciucă, și Bolojan. Când e de dat vina, e bun doar programul de guvernare al premierului Niculescu, dependent de social-democrație, care aduce pe undeva, cine-și mai amintește, cu competentul Nicolae Văcăroiu. La polul opus, PSD era bun să asigure majorități și să joace împreună la alegeri, câteodată pe liste comune, dar cu înjurături de campanie la purtător pentru fiecare partid. Altfel spus, încurcă-i, Drace!

PNL, acum plecat în opoziție, se dă victimă după ce a stat 7 ani la masă și a mâncat pe săturate. A ocupat mult timp bucătăria, fără a avea diplomă de bucătar-șef validată în alegeri sau măcar într-un concurs tip MasterChef, în care Bolojan și ai lui se întreceau cu ai lui Ciolacu și Grindeanu să pregătească bugete fără pensii speciale, prime și sinecuri politice, și erau surclasați fără drept de apel de Georgică Simion, care gătea simplu doar minciunele populare.

Așa că, după ce mirul a pecetluit ceremonia și camerele s-au stins, rămâne întrebarea pe care nu o pune nimeni în cristelniță: cine a plătit lumânările?

Au plătit-o românii, ca de obicei. Cei care au văzut cum se taie panglici pe drumuri, spitale și școli, cu aceleași semnături și aceiași miniștri la braț, indiferent de culoarea cravatei. Cei care știu că Satana, dacă a existat, nu a stat niciodată la capătul mesei, ci la mijloc, între doi parteneri care își treceau reciproc solnița și, din când în când, bugetul.

De aceea, botezul PSD-ului nu mai convinge pe nimeni. Un păcat spălat cu apă din cristelniță rămâne tot păcat dacă dosarele au rămas în aceleași sertare. Iar un partid care se leapădă de Satana cu degetele încrucișate la spate n-a făcut un legământ de fidelitate, ci s-a poziționat doar ca să nu piardă locul la masa cu pomeni, de făcut și, mai ales, de primit. Liberalii, trecuți acum în opoziție cu o figură de călugări după post, nu sunt mai curați: au mâncat din aceeași oală și au ținut cheile cămării cât au apucat.

Până la urmă, România nu are nevoie de preot, naș sau cristelniță. Are nevoie de ceva mult mai neplăcut pentru toți cei implicați: un tabel cu banii, programele și semnăturile, pus pe masă în văzul tuturor. Atunci vom vedea cine se leapădă de ce și cine, de fapt, nu s-a ridicat niciodată de la masă. Până atunci, amin… și nota de plată rămâne la cetățeni.

Valentin BĂLĂNESCU

Parteneri

Mesagerul Bacău