În toate statele cu apă caldă permanentă, Poliția este una din instituțiile cele mai importante pentru că orice civilizație se bazează pe ordine și pe respectarea legii. În România, Poliția și-a pierdut și bruma de respect (a se citi “frică”), pe care o mai avea fosta Miliție, din partea populației. Într-o țară în care cei puternici trec cu mașina peste oameni pe stradă și stau liniștiți în fotoliul din Parlament fără nicio problemă, ce respect să mai impună forțele de ordine? Vedem circuri televizate în care o judecătoare “afumată” la volan își bate joc de întreg aparatul polițienesc, în care hoții și prostituatele ajung să dea ora exactă în afaceri și investiții și toate duc spre concluzia că instituția asta și-a pierdut orice urmă de obiect de activitate. La noi, polițiștii au ajuns să păzească infractorii în libertate, și nu după gratii, cum ar fi normal. Un banc mai vechi spunea că un calorifer este un dispozitiv care ia căldura din casele oamenilor ca să o ducă la centralele termice. Pe aceeași logică, Poliția Română a devenit un mijloc de scos banii din buzunarele populației pentru bugetul de stat: suntem singura țară din lume în care polițiștii nu veghează ci stau la pândă, poate poate și-or face norma de amenzi. Și nu-i ciumă pentru toată lumea, ci doar pentru cei care nu-și permit să-și cumpere liniștea. Ești oprit și amendat mult mai des dacă n-ai bani de cine știe ce limuzină, pe când alții cu mulți cai putere fac crime pe străzi și nu pățesc nimic; faci pușcărie pentru un ou furat dar dacă reușești să furi câteva miliarde nu te mai condamnă nici dracu’ și nu numai că nu te condamnă nimeni, dar cercetarea se face mult mai lejer. În urmă cu vreo 10 ani speram că schimbul de generații în Poliție va aduce un suflu nou însă nimic nu se schimbă: cei noi învață de la cei vechi să-și facă viața mai ușoară sau, dacă reușesc să rămână verticali, nu sânt lăsați de șefii lor să-și facă meseria. Dacă în vremuri trecute unii se uitau cu pizmă la salariile și avantajele polițiștilor, acum au ajuns și ei în aceeași oală cu restul bugetarilor: subfinanțați, disponibilizați, umiliți și reformați până la desființare, în unele cazuri. Nu pot spune că îmi este milă de situația în care au ajuns polițiștii, pentru că părerea mea este că au meritat-o: aplicând legea discreționar, au pus serios umărul la prosperarea jigodiilor. Îmi pare rău pentru noi, ceilalți, pentru că decredibilizarea și decimarea acestei instituții nu poate să aducă nimic bun. Tinerii polițiști în care-mi puneam speranța vor căuta un viitor mai bun pentru ei și pentru familiile lor, așa cum o fac deja multe alte categorii profesionale. Pe salariile actuale vor rămâne incompetenții care nu își vor găsi altceva de făcut, cei deja obișnuiți cu mica “ciupeală” și șefii eterni pe principiul “la vremuri noi, tot noi” și atunci să vezi “stat de drept”. Mă uit la militarii României cum își fac meseria și cum își apără drepturile și-mi dau seama că demilitarizarea poliției a fost, cel mai probabil, cea mai tâmpită reformă a acestui sistem. După aceasta, piesele de domino s-au prăbușit rând pe rând… Poate totuși își va aduce cineva aminte și de Jandarmerie, singura instituție pe care o văd capabilă să mai aibă grija cetățenilor de rând. Polițiștii decimați din Loganuri de 70.000 de euro și amatorii semianalfabeți din polițiile locale nu mai sânt de mult în slujba populației.
(Radu NASTASĂ)