
Provenit dintr-o familie numeroasă din Brătila, județul Bacău, unde munca și educația au fost singurele șanse reale, a urcat treptat toate treptele profesionale. A absolvit Facultatea de Chimie Industrială în 1958 și a ajuns, pas cu pas, de la inginer stagiar la conducerea Centralei Industriale de Fibre Sintetice, coordonând zeci de mii de angajați și un sistem industrial vital pentru economia României.
Sub conducerea sa, Săvinești-ul a devenit un reper. O platformă care alimenta industrii întregi – de la medicamente și textile, până la anvelope și aviație.
A fost un lider atent la oameni, dar și conectat la inovație. A susținut introducerea unor tehnologii noi în România, a încurajat colaborările internaționale și a fost implicat direct în apariția unor proiecte de pionierat, precum societatea mixtă româno-italiană Rifil – prima de acest tip din România postbelică.

În plan personal, a fost un om discret, departe de excese. A evitat relațiile care ar fi putut naște suspiciuni și a refuzat beneficiile facile ale funcției. A rămas fidel unor principii simple: muncă, echilibru și respect pentru ceilalți.
Valeriu Momanu a fost mai mult decât un inginer sau un director. A fost un constructor de sisteme și de destine profesionale, un om care a crezut în forța colectivului și în demnitatea fiecărei meserii.
Dispariția sa închide un capitol important din istoria industrială a Neamțului și a României. Despre cariera și realizările lui Valeriu Momanu puteți citi aici și aici.
V.B.




