Acum vreo cîțiva ani buni, prin 1992, un ziarist de marcă din Piatra Neamț, pe numele său Corneliu Lamatic, scria un articol senzațional „Ficționar la Girostar”. Autorul demonstra, cu competență, despre conducătorii unei firme care își băteau joc de banii societății. Și care făcea orice pentru ca acționarii să nu poată ridica bani. Materialul era publicat în ziarul Ceahlăul, unde, de-a lungul anilor, subiecte de acest gen s-au bucurat de atenția cuvenită. Subiectul „acționari care trebuie respectați” fiind unul de interes la acest cotidian de tradiție.
Plecînd de la aceste adevăruri, vă prezentăm un alt model real de înșelat acționari. La o societate onorabilă din Neamț, an de an prezentă în topul firmelor. La care societate, prin mijloace specifice, acționarii sînt înșelați an de an, nu sînt cooptați în luarea deciziilor importante pentru firmă, iar conducerea trăiește pe picior mare, sifonînd veniturile obținute.
O firmă, două firme, acționari pe sprînceană
Firma în cauză are 22 de acționari, fiind printre primele privatizate prin metoda Mebo în județ. Să o numim simplu Societatea 1. Într-un exces de democrație, dar și din multă încredere reciprocă, au fost aleși 5 administratori, pe care îi vom numi simplu, A1, A2-director general, A3-director adjunct, A4, A5-director economic.
Dacă aruncăm o privire peste raportările oficiale ale firmei, avem imaginea unei societăți prospere, de unde acționarii pot spera la dividende.
Observații importante: în anii 2007 și 2008 au fost profituri aparent bune, de peste un miliard și un sfert. Apoi, brusc, în 2009, ele au scăzut la 230 milioane, pentru ca în 2010, la aceeași cifră de afaceri, să se înregistreze o pierdere de peste 1 miliard și 700 de milioane!
O să spuneți că i-a lovit criza. N-ar trebui să fie așa, dacă cifra de afaceri și numărul de angajați a rămas același. Cei 5 administratori au, în mod sigur, o explicație valabilă. Pe care o vor împărtăși și acționarilor, dacă îi vor convoca vreodată legal. O altă posibilă explicație o putem avea dacă analizăm cifrele la o altă firmă, Societatea 2.
Această a doua firmă îl are ca administrator pe unul dintre acționarii de la prima firmă, în același timp și administrator, aflat pe poziția A4. Printre ceilalți acționari, directorul general de la prima firmă (A2), directorul economic (A5), soția directorului adjunct și, normal, soția administratorului. Cifrele de la această a doua firmă sînt și ele semnificative.
Observați că din 2006 pînă în 2009, cifra de afaceri este foarte aproape de profitul societății, în condițiile în care există un singur angajat. Surpriza este că în 2010, tot cu un singur angajat, cu aproape aceeași cifră de afaceri, se înregistrează o pierdere de 11 milioane lei vechi. Păi, cum se poate asta, cu un singur angajat? Au crescut brusc cheltuielile? A adormit administratorul și nu și-a dat seama despre ce este vorba?
O analiză a surselor de venit de pe Societatea 2 arată că cel mai important client, dacă nu singurul, este Societatea 1, de unde se încasează periodic sume în numerar.
Practic, directorul economic de la Societatea 1 face jonglerii în acte și le transferă la Societatea 2. Pretextul îl reprezintă prestarea de servicii și consultanța. E interesant cum administratorul de la Societatea 2 dă consultață pentru propria persoană la cealaltă societate. Sau cum directorul general, seara, în intimitate, îi cere sfatul soției sau chiar lui, atunci cînd se privește în oglindă la baie. Și taie și factură! Vă propunem o mică schimbare a cifrelor, așa cum ar trebui ele să fie în realitate, fără jongleriile în banii primei societăți.
O simplă operație matematică, de adunare, arată că profitul primei societăți ar trebui să arate așa :
2006 331.956
2007 377.069
2008 403.490
2009 280.815
2010 70.846
Să trecem la calcule. Conform matematicilor simple, un acționar care are doar 1% din acțiuni , ar primi ca dividende pe cei 5 ani luați în calcul doar 1.773.08 lei la societatea mamă. Conform profiturilor declarate oficial. Dacă socotim fără jonglerii, atunci același acționar ar fi trebuit să primească 14.641,76. Diferența este enormă.
Orice justificări ar aduce cei din conducere, este vorba de furt din banii societății în folosul cîtorva, care ar fi trebuit să apere societatea. Practic, prin societatea a doua se scot bani din prima societate, se fac plăți pentru persoanele din conducere, pentru activitatea pe care oricum o prestează la prima societate.
Cum sînt furați acționarii?
Metoda este simplă. Se deturnează bani spre a doua societate. Odată pentru servicii fictive sau care nu sînt necesare. Sau se transferă activități de pe prima societate pe cea de-a doua, în folosul celor din conducere.
Un exemplu de servicii care nu sînt necesare: directorul economic, administrator la prima societate, prestează servicii de contabilitate la cea de-a doua, prin firma lui. Factura (foto) este de doar 4.366 de lei. Pe lună!
Pînă la urmă este normal să fie plătit bine, deoarece el este maestrul facturărilor încrucișate, al plățilorîn numerar. Interesant este către cine se fac plăți în numerar. Către soția administratorului de la cea de-a doua firmă, către directorul general și soția sa, către directorul adjunct din prima firmă (foto). Unii au societăți proprii, alții prestează servicii, pentru care sînt plătiți cu bani scoși din prima societate pe care ei ar trebui să o administreze în folosul tuturor acționarilor și al salariaților!
(Dana OSTAHIE)
Un comentariu
Eu-s mai greu cu capul, ma ajuta cineva? Cine-s fictionarii astia?
Dupa nr de salariati si cifre de afaceri (au aparut pe net si in alta parte de citeva zile) drumurile par a duce pe Aleea Tiparului.