*Sfîntul Macarie Egipteanul
Macarie cel Mare sau Macarie Egipteanul era de origine egiptean, dintr-un sat numit Ptinapar. Provenea dintr-o familie creștină foarte evlavioasă. A fost unul dintre Părinții pustiei egiptene cu cea mai mare autoritate, fiind ucenic al sfîntului Antonie cel Mare. S-a retras în pustie pentru a urma viață ascetică, refuzînd să se căsătorească.
– Minuni ale Sfîntului Duh realizate prin Sf. Macarie. Din fragedă copilărie îndeletnicindu-se cu fapta bună și iubind viața virtuoasă, a ajuns locaș dumnezeiesc al Sfîntului Duhului. Mîntuitorul Iisus Hristos asculta rugăciunile Sf. Macarie și gonea duhurile necurate. Primise și Darul ~nțelegerii: spunea mai dinainte ce avea să se întîmple și era Făcător de Minuni. A primit taina preoției la insistențele arhiereului de atunci, care a văzut în Macarie un slujitor de Hristos.
– Învierea morților. Sf. Macarie s-a rugat o oră la Mîntuitorul Iisus Hristos, iar Acesta a înviat un om care fusese îngropat de foarte mult timp. Cel înviat a fost botezat de Sf. Macarie și a devenit ucenicul lui.
Toate acestea le-a realizat sfîntul Macarie în Numele și pentru Slava Sfintei Treimi, pentru a combate ereziile vremii, și nu pentru faima sa personală.
Sf. Macarie Egipteanul nu trebuie confundat cu Sf. Macarie al Alexandriei sau cu Sf. Sfințit Mucenic Macarie, episcop de Edkao (lîngă Assiut, în Egiptul de Sus). Moaștele celor trei Sfinți Macarie se păstrează la Mînăstirea Coptă Ortodoxă a Sf. Macarie cel Mare din Schetia (Wadi Natrun).
† Sfîntul Eftimie cel Mare (post) – 20 ianuarie
Sf. Eftimie cel Mare a trăit în secolul al IV lea, pe vremea împăratului Grațian. Numele său înseamnă în limba greacă “voie bună”. La vîrsta de 29 de ani ajunge la Ierusalim. Aici începe viețuirea cu Hristos, îndeplinindu-și canoanele într-o peșteră.
– Minuni ale Sfîntului Duh prin Sf. Eftimie. A hrănit 400 de călători, el neavînd pîine nici pentru zece persoane – vezi pilda cu înmulțirea pîinilor din Sfînta Scriptură. La rugăciunile sale adresate Sfintei Treimi, Aceasta a deschis porțile cerului, dăruind ploaie și tămăduire pămîntului neroditor. Mîntuitorul Iisus Hristos i-a ascultat rugăciunile și multe femei sterpe au născut prunci.
Sf. Eftimie a fost și un mare apărător al dogmelor bisericești. Chiril al Alexandriei l-a numit “luptător și învățător al dreptei credințe”.
Prin viața și faptele sale, Sf. Eftimie cel Mare confirmă promisiunea Mîntuitorului Iisus Hristos: “cine va crede în Mine, va urma Calea și Adevărurile pentru a ajunge la Dumnezeu Tatăl, Duhul Sfînt va face prin el ce am făcut Eu pe pămînt și chiar mai multe”.
Sf. Eftimie cel Mare a trecut la cele veșnice la vîrsta de 97 de ani.
Sfîntul Maxim Mărturisitorul – 21 ianuarie
Sf. Maxim Mărturisitorul s-a născut în anul 580, în Constantinopol, într-o familie nobilă. A intrat în monahism în mînăstirea Chrysopolis. Misiunea principala a Sf. Maxim Mărturisitorul a fost apărarea dreptei credințe împotriva monotelismului. Sf. Maxim Mărturisitorul reușește să condamne monotelismul, împreună cu papa Martin. Papa Martin moare în urma chinurilor la care a fost supus în temniță.
Sf. Maxim, adus în Constantinopol în anul 662, după exilul petrecut în anul 655, primește pedeapsa de a i se tăia limba și mîna dreaptă. Trece la cele veșnice în cursul aceluiași an și va fi îngropat în Mînăstirea “Sf. Arsenie”.
Sfîntul Apostol Timotei. Sfîntul Anastasie Persul – 22 ianuarie
Din Faptele Apostolilor aflăm că Sf. Apostol Pavel ajunge împreună cu Barnaba în Listra, unde va tămădui un șchiop din pîntecele maicii sale. Drept răsplată, mama lui Timotei îl găzduiește în casa sa și-l dăruiește pe fiul ei lui Pavel, ca dar pentru binecuvîntarea adusă în cetatea ei. Astfel, Sf. Timotei devine ucenic al Sf. Apostol Pavel.
Sf. Apostol Pavel îl va hirotoni episcop Sf. Timotei în locul Sf. Evanghelist Ioan, care fusese exilat.
– Mucenicia Sf. Apostol Timotei. Exista obiceiul, în timpul anului, ca închinătorii la idoli să poarte măști și să omoare persoanele pe care le întîlneau pe străzi. ~n timpul acestui obicei, Timotei iese cu îndrăzneală în fața acestora și ~l mărturisește pe Hristos. Aceștia l-au bătut pînă cînd și-a dat duhul. La porunca împăratului Constantin (337-361), moaștele sale au fost duse în Constantinopol de Sf. Artemie mucenicul. Au fost așezate în biserica “Sfinții Apostoli”, alături de Apostolii Luca și Andrei.
Sfîntul Clement de Ancira. Sfîntul Paulin de Nolla (post) – 23 ianuarie
Sf. Clement de Ancira a viețuit în Galiția, în localitatea de la care și-a luat și numele – Ancira, în vremea domniei împăratului Valerian (253-259).
Sfîntul s-a născut într-o familie de rînd. Mama lui, pe nume Sofia, era o bună creștină și l-a învățat pe copil despre credința în Hristos. La vîrsta de numai 12 ani, Sf. Clement purta deja haina monahală. După doar opt ani de monahism, tînărul Clement este ales, prin rînduiala lui Dumnezeu, episcop. A fost un apărător al creștinismului, pătimind pentru aceasta. Suferințele sale au fost provocate de toți conducătorii păgîni, atei, primitivi ai vremii: împărații Dioclețian și Maximian, guvernatorii Domețian, Agripin, Cumvrichiu, Dometiu, Saverdot, Maxim, Afrodisiu, Lucius și Alexandru.
Precum Sf. Clement, există mulți sfinți cunoscuți doar de Dumnezeu, care, prin faptele lor bune, prin rugăciunile lor, prin jertfa de sine, prin curajul și îndrăzneala de a realiza Voia Domnului, au contribuit la aducerea Luminii, Iubirii, Adevărului, Păcii pe pămînt.
Sfînta Xenia – 24 ianuarie
Sf. Xenia era originară din Roma. În momentul în care părinții hotărîseră să o mărite, ea a ales să fugă împreună cu două slujitoare în Insula Cos. Face acest lucru din dragoste față de Hristos, căci pentru ea adevărata logodnă era unirea cu El. ~și schimbă numele: din Eusebia devine Xenia, care se tîlcuiește “străina”. ~n Milassa din Careia va ridica o bisericuță închinată Sf. Mc. {tefan. Va fi locul în care se va nevoi împreună cu cele două slujitoare și cu alte fecioare.
– Recunoașterea sfințeniei de către Dumnezeu. Atunci cînd cuvioasa Xenia a trecut la cele veșnice, pe la amiază, pe cer s-a arătat deasupra mînăstirii, o cununa de stele foarte luminoasă avînd în mijlocul ei o cruce. Aceasta cunună strălucea mai tare decît soarele. Prin acest semn, Dumnezeu a dorit să arate tuturor sfințenia cuvioasei Xenia.
† Sfîntul Grigorie de Nazianz. Sfîntul Bretanion (post) – 25 ianuarie
Sf. Grigorie de Nazianz s-a născut într-o familie aristocratică la Arianz, în partea de sud-vest a Capadociei. Tatăl sau este convertit la creștinism de soția sa Nona. Mai tîrziu ajunge episcop de Nazianz.
– Prietenul Sf. Vasile cel Mare. Sf. Grigorie a studiat în Cezareea Capadociei, în Cezareea Palestinei și în școala Alexandriei Egiptului. Apoi și-a completat studiile la Atena, unde a stat 10 ani. ~n timpul studiilor se împrietenește cu Sf. Vasile cel Mare.
Primește taina Sfîntului Botez după ce a reușit să înțeleagă corect o parte din Adevărurile Mîntuitorului Iisus Hristos.
În acele vremuri, pentru a deveni creștin era necesară o pregătire de la 3 pînă la 6 ani, timp în care se studiau învățăturile Mîntuitorului Iisus Hristos, Viețile Sfinților Apostoli, viețile sfinților.
– Lucrări ale Sf. Grigorie. împreună cu Sf. Vasile cel Mare, redactează Filocalia.
A scris “Apologeticus”, o lucrare în care ne descoperă greutățile preoției și motivele pentru care s-a ferit să o primească. ~n anul 374, preia scaunul episcopal de Nazianz, însă nu pentru multă vreme. Se retrage la Seleucia în Isauria, dedicîndu-se vieții contemplative. Va predica în biserică cinci omilii, cuvîntări teologice. Datorită acestora își capătă renumele de “Teologul”.
A trecut la cele veșnice în anii 389-390, data exactă nefiind cunoscută.
– Sfîntul Bretanion, episcopul Tomisului.
A fost numit episcop al Tomisului în jurul anului 360. A condus Biserica Tomisului pînă aproape de anul 381.
Sf. Bretanion a avut un rol important în redactarea și trimiterea documentelor cu privire la transferarea sfintelor moaște ale Sfantului Sava Gotul în Capadocia. Acest transfer s-a făcut la cererea Sfîntului Vasile cel Mare. Bretanion este cel care a redactat actul martiric al Sf. Sava Gotul.
