Olguța Creangă-Caia este o femeie cu nădejde mare în Dumnezeu, soția preotului paroh de la ”Sfântul Haralambie”, autoare a cinci cărți și, poate cel mai important, urmaș direct al marelui povestitor Ion Creangă. Născută la Pipirig, la 13 august 1951, într-o familie cu unsprezece copii, Olguța a avut statutul de mezină. Crescând, greutatea numelui a devenit pentru ea nu o povară, ci o responsabilitate, o datorie de onoare față de ilustrul său înaintaș.
”Bunicii mei s-au născut în casa lui David Creangă, bunicul marelui povestitor. Pe această linie mă trag”, spune Olguța Creangă-Caia. Responsabilitatea venită odată cu numele a simțit-o mai de demult, dar, de când s-a implicat în propriile proiecte, cu propriile crezuri, mai ales în problematica Basarabiei, strănepoata lui Creangă resimte și mai mult datoria: ”Basarabenii sunt cei care m-au trezit și m-au responsabilizat. Noi nu avem ce să aducem în plus memoriei lui Creangă, pentru că suntem neputincioși, dar măcar să nu-i întinăm memoria. În povestea «Acul și barosul», Ion Creangă face referire la nepoții și strănepoții care-i vor urma, ca ei să-l întreacă, dar să aibă grijă la nicovală. Îmi e foarte frică de cuvintele lui geniale. În același timp, ca strănepoată a marelui povestitor, din dragoste și datorie față de memoria străbunilor, am încercat să-mi aduc și eu contribuția la zestrea românească, atât cât am putut. Am ctitorit Muzeul David Creangă, am publicat mai multe cărți, iar acum lucrez la un proiect – «Copilăria copilului creștin» -, care va însuma 12 volume. Primul este «Copilăria Sfintei Teodora de la Sihla»”
Copil fiind, Olguța a fost crescută în spiritul iubirii creștine de părinții ei, Maria și Dumitru Creangă. Era oarecum de așteptat să fie așa, pentru că legăturile sale cu biserica au apărut odată cu ea. De botezat, a botezat-o părintele Sofian Boghiu, pictorul bisericii ”Catedrala Munților” din Pipirig, ctitorie a patriarhului Nicodim Munteanu. El i-a pus numele Olga, spunându-le părinților că prunca va fi ajutată în viață de Sfânta Olga. Șapte ani mai târziu, Olguța l-a avut drept prim duhovnic pe Părintele Paisie Olaru. ”Apoi am fost fiică duhovnicească a Părintelui Ilie Cleopa. Rugăciunile acestora s-au auzit la ceruri și așa am devenit preoteasă”, spune femeia. Căsătoria cu Teoctist Caia, acum paroh al bisericii ”Sfântul Haralambie” din Târg, a venit cu un cumul de răspunderi: ”Este foarte greu. Pe umerii mei apasă o datorie creștină imensă. Citind și scriind despre viața Sfintei Teodora și a Sfintei Parascheva, câte rugăciuni au făcut ele în viață și câtă putere au avut, mă simt tare mică și neputincioasă. Eu sunt un om obișnuit, care poate nu a făcut multe în viață, dar sper să fac de acum înainte”.
Viața de familie îi este una bogată. Are trei fete, care s-au făcut cunoscute la nivel național. Ana-Maria este cea mai mare, are 33 de ani și este producător tv. A dat multe emisiuni unor posturi mari, precum Realitatea Tv, TVR1 și TVR2, dar emisiunea ”Bazar” este cea care a consacrat-o. Mijlocia, Claudia, are 28 de ani și este solistă de operă. Mezina, Olguța, în vârstă de 23 de ani, la fel. Ambele cântă pe scene mari ale lumii. Vocea este un dar de familie, din câte se pare, pentru că și nepoțica, fiica Ana-Mariei, deși are numai 8 ani, este deja în Corul Radio. Zestrea pare a fi venit nu dinspre partea Creangă, ci dinspre partea Caia a familiei. De numele Caia se leagă și Corul Angelli, al parohiei ”Sfântul Haralambie”, înființat cu 16 ani în urmă, când preotul paroh Teoctist Caia s-a întors de la Academie, de la Moscova. Pornit ca un cor de copii, Angelli a reunit de-a lungul timpului peste 300 de copilași.
Preoteasa Olguța Creangă-Caia este recunoscută ca fiind o prietenă de nădejde a Basarabiei. Imediat după Revoluție, a scris ”Izvor de dor”, o carte cu cântece și versuri proprii, pe care a lansat-o demult, la Galați, pe când era și secretar general al Asociației Pro Basarabia pe Moldova. ”O doamnă din Basarabia a venit și mi-a cerut o carte, dar mai aveam una singură, pentru mine. A insistat, a spus că trebuie să ajungă la Biblioteca Națională de la Chișinău. Acolo, directoare este Claudia Balaban, care răstoarnă munții în ceea ce privește românismul. Așa am primit invitația de a lansa cartea și la Chișinău. Am fost prezentată ca o «mlădiță a lui Creangă», «strănepoata lui Creangă» și nu pentru că erau îndrăgostiți neapărat de opera mea, ci erau însetați de opera lui Creangă. În apropierea lansării, era iarnă, am zis că nu mai pot ajunge la Chișinău. Aveam trei fetițe mici și nu mă duceam nicăieri fără ele. Atunci m-a sunat Claudia Balaban: «Dacă zici că ești strănepoata lui Creangă și preoteasă, ai să vii. Dacă nu, nu!”. Păstrez în suflet aceste cuvinte. Nu mergeau trenurile, nici autobuzele. Am vorbit cu părintele Teoctist și am luat Dacia noastră veche. Așa am ajuns la Chișinău. De atunci a început prietenia mea cu Basarabia”. De atunci au trecut 20 de ani, timp în care cel puțin o mie de copii basarabeni au venit, vară de vară, în tabere, în parohia de la Nemțișor și la Sf. Haralambie”. A venit și Grigore Vieru, care a și scris niște versuri pentru oraș: ”Am cu mine doar un sfanț/, Dar eu sunt din Târgu Neamț./ Târgu Neamț, Târgu Neamț, țărișoara mea de acasă,/ Târgu Neamț, Târgu Neamț, colț de Rai ceresc”.
[quote align=”center” color=”#999999″]Când casa noastră se umplea de copiii Basarabiei, îmi aminteam de cuvintele pline de înțelepciune ale părintelui Cleopa, care ne-a spus, mie și părintelui Teoctist: «Copii, știe Dumnezeu de ce aveți această casă mare și frumoasă…» Rugăciunile Sfinției Sale au rodit, căci casa s-a umplut mereu de pelerini”.[/quote]
Ciprian Traian STURZU
2 comentarii
Astfel de articole i-ti umple sufletul si ochi de lacrimi .Foarte frumos scris . Multumesc !
sufletul nostru este Romania intregita asa cum ne-au lasat-o bunii si strabunii nostri si avem datoria ca acest suflet sa-l cinstim cu smerenie dar si darzenie, altfel jertfa inaintasilor nostri va fi in zadar, iar urmasii nostri ne vor judeca mai devreme sau mai tarziu cu asprime si in fata istoriei nu vom fi demni de ceea ce mostenim astazi.