Săruꞌ mâna, doamna istorie

„Moldovenii când se strâng / Și-n petreceri se avântă / La un colț de masă plâng / La alt colț de masă cântă”

Moș Vasile din Herța, ținutul furat de vecini, din greșeală, are neamuri multe la Iași, orașul lui Eminescu. În fiecare vară, bătrânul își saltă ranița în spate, ia toiagul de alun de după ușă și purcede spre calma capitală moldavă. La graniță, catanele ucrainiene, pline de importanță, îl iau la întrebări: „Cuda idiși?” („Unde te duci?”). Românul, calm, răspunde laconic. „Acasă”. Oamenii în uniformă nu înțeleg defel. Moșul iese din Ucraina, trece, trece granița legal, cu pașaport, și se duce acasă! Uncheșul vine cu explicații suplimentare: „Nu plec v. gosti (în vizită)”. Nu pot fi eu, domni ruteni, oaspete în propria mea țară. Nu pot fi „gosti” pe pământul străbunilor mei, stropit cu atâtea lacrimi, uscat de atâtea dureri. Merg acasă în țara mea, România. Sunt un român ca mulți alții, rupt de la sânul patriei. Cândva, demult, aceste plaiuri minunate pe care le păziți voi, aparțineau României Mari. Bogățiile acestor moșii i-au atras pe cei hulpavi. Așa au ajuns aici „eliberatorii” cu stea roșie în frunte. Țara a fost ciopârțită, iar opozanții trimiși în Siberia de gheață, cu îndemnul tovărășesc „Pahod na Sibir!”. Așa au ajuns românii din Basarabia, Bucovina de Nord și Herța să învețe limba rusă. Panimaite? Nu știm dacă soldații ucrainieni au înțeles ceva, dar moș Vasile trecuse deja „dincolo” bombănind mărunt.

Unirea cu Basarabia

Cum ar putea fi îmbunat uncheșul nostru? Simplu de tot, prin anularea Pactului Ribbentrop-Molotov. Numai că, ce a păpat lupul e bun păpat. Rusul ia și apoi uită repede în ce fel a luat. Așa a procedat cu toți vecinii. Și pe vremea țarului, și pe a lui Stalin, chiar și pe-a lui Putin („cazul” Georgia). Altă cale de soluționare a pământurilor luate prin rapt teritorial ar putea fi unirea. Pașnică, democratică, prin referendum. Ce, germanii n-au dărâmat zidul Berlinului pe cale pașnică? Ce, noi nu putem trece Prutul? Ba da, dar nu-i chiar așa de simplu. În problema unirii cu Basarabia, frații noștri de peste Prut se împart în unioniști și separatiști. Sunt „pentru” și „contra”. Vocile care contestă vehement unirea aparțin rusofonilor comuniști, sprijiniți de ucrainieni, caucazieni, găgăuzi, veneticilor veniți aici, după ultimatumul din vara lui 1940. Sunt ciolovecii care admiră și astăzi statuia lui Lenin, tancul rusesc cocoțat pe soclu și „cucuriziada” (cultivarea păpușoiului „în pătrat”, după indicațiile prețioase ale tov. Hrușciov). Pe vremea acestui conducător iubit, Basarabia se îndrepta cu pași uriași spre comunism. Pe toate camioanele rusești ce străbăteau imensa Rusie se putea citi: „Dogonim i peregonim Ameriku” („Vom ajunge din urmă și vom depăși America”). Cum i-au depășit ivanii pe yankei, știți. Adevărul este că rusofonii nu au argumente „beton” în problema separării Basarabiei de România. Nici nu au nevoie de așa ceva. Folosesc o singură vocabulă: „Niet” Uninii, „niet” intrării în Uniunea Europeană.

În mentalitatea lor, unirea Basarabiei cu România este o „glumă fără haz”, nu e o „idee bună”. Primul președinte al Republicii Moldova, Snegur, basarabeanul ajuns la Washington de-a dat mâna cu Bill Clinton, a rămas tot sceptic în problema unirii. Intervievat de ziariștii români, recent, a declarat tranșant: „Unirea nu este pe agenda politicienilor actuali”. Cine a văzut filmul documentar „Adevărul despre Unirea cu Moldova” își dă seama cu ușurință că ex-președintele e tot în solda Moscovei. Vorbele sale „să ne ținem de neamuri” sunt vorbe goale, praf în ochii naivilor. Sireaca Moldovă suverană, „hăcuită” de nistrieni și crâmpoțită de găgăuzi! Se uită că e condusă de trei domni: președintele de la Chișinău, președintele de la Tiraspol și baștanul (guvernatorul) găgăuz. Toți trei știu că „lumina” vine de la Moscova și întunericul de la București.

O belicozitate amuzantă

Unioniștii basarabeni sunt cam puțintei, dar de calitate. Ei țin încă aprinsă flacăra unirii care, trebuie să recunoaștem, cam pâlpâie. Basarabenii actuali vorbesc o română săracă, par panicați și sunt stăpâniți de automatismul de a vorbi rusește. Când folosesc limba lui Eminescu, se uită speriați în jur. Recunosc în șoaptă că în Basarabia era mai bine „cu românii” și promit să fie unioniști până la capăt. Să-i credem? Un unionist de calibru este primarul Chișinăului, Chirtoacă, amic bun cu președintele României. În biroul domniei sale se află un tablou cu celebrii soți Teodorovici, care cântau și ne încântau cu „Eminescu să ne judece”. Tot pe birou, se află o piatră care are conturul României Mari, lespede „hartă” descoperită chiar de primar într-o vizită prin Neamț, la Bicaz. Unionistul nostru nu poate pricepe cum basarabenii n-au „uitat palma jandarmului român”, dar au uitat total deportările din Siberia anilor ’40-’50.

Românii și… basarabenii

Poziția României în problema unirii cu Basarabia e una firească: ”pentru”, în proporție de 60%. N-au uitat că Basarabia vine de la Basarab, nu de la Ivan cel Groaznic. „A rosti numele Basarabia – scria Eminescu – e una cu a protesta contra dominației rusești”. Basarabia e pământ românesc și se poate citi și pe zidurile Chișinăului, și la București. Asta nu înseamnă că basarabenii sunt iubiți chiar de toți românii. Mai au și detractori. Frații noștri de peste Prut ne seamănă foarte mult. Sunt harnici, deștepți – au IQ-ul mai mare ca al nostru – buni dansatori și cântăreți, dar au și păcate – beau, fură și fac tot felul de potlogării. Vova, de la „Dansez pentru tine”, e de admirat, dar asasinii plătiți nu pot fi acceptați. Loredana a întrebat o concurentă, care a interpretat frumos, „De unde ești?” „Din Chișinău”. „Mai curge Volga pe la voi?” Concurenta s-a blocat, iar sala a izbucnit în râs. Nici astăzi nu s-a aflat dacă spectatorii au râs de gafa Loredanei sau de întrebarea ei „capcană”.

Un miner din Cricova, suburbie a Chișinăului, disponibilizat, a fost întrebat dacă vrea unirea cu România. Răspunsul șomerului? „Mă doare în cot cu cine vom fi, cu Moscova sau cu Bucureștii, deocamdată nu am ce da mâncare copchiilor”. După atâtea dezamăgiri și deziluzii, starea de lehamite și indiferență e generală. Din ꞌ89 încoace, se tot bate apa în piuă și unirea nu mai vine, nici independența, nici suveranitatea. Cum Partidul Comunist, partidul marelui Lenin, renaște din cenușă, devine tot mai tranșant în problema unirii. Consideră proiectul unirii un atac la independența și suveranitatea Republicii Moldova. „Uitați de Unire!” zice Iurie Muntean, secretarul general al comuniștilor dintre Prut și Nistru, omul Moscovei. Și le mai spune românilor: „Să nu încercați să promovați această idee, că ea o să aducă consecințe grave și pentru voi, și pentru noi”. Și încheie „Cea mai liberală guvernare din țara noastră a fost guvernarea co-mu-nis-tă. Amin!”. Se vede clar orientarea politică.

Dragoste de bunăvoie sau…?

Și socialiștii conduși de Igor Dodon, rusofil convins, sunt agresivi. Liderul lor, cu telefon canadian, mașină japoneză și costum italian, plânge permanent pe umărul românului basarabean muritor de foame. Spun antiunioniștii socialiști: „Noi suntem ferm convinși că Republica Moldova are de câștigat numai printr-o alianță cu CSI, alianță din care fac parte 11 din cele 15 republici fost sovietice”. Mai mult, vehiculează și ideea Moldovei Mari, care practic ar însemna destrămarea treptată a României ca stat și națiune. V-ați prins că miroase a amenințare?

La sediul Partidului Socialist din Chișinău există o hartă a Republicii Moldova cu tot cu Moldova din dreapta Prutului. Stă expusă pe un perete cu vizibilitate maximă. Ca să vezi ce încurcătură poate să iasă dintr-o simplă discuție „frățească”. În fond, dragoste cu sila nu se poate face. Vom uita și Basarabia, și Bucovina de Nord cu Herța, și Maramureșul din dreapta Tisei… Și cu ce vom mai rămâne, frați români? Că minunații noștri străbuni ne-au lăsat o Românie mare și nu am fost în stare să o moștenim decât 22 de ani. Jalnici urmași!

Trecutul Basarabiei, pământ românesc temporar înstrăinat, se cunoaște. Prezentul l-am analizat mai sus, la general. Basarabia a intrat în istorie pe ușa din față. Odată cu nașterea secolului XXI, substantivul Basarabia e tot mai des auzit. Vremurile s-au schimbat, pentru unii în bine, pentru alții nu prea. În orice caz, Basarabia istorică, ciopârțită, numită astăzi Republica Moldova, are vântul istoriei în pânze. Va ști să profite de conjunctură? Cum noi, românii, trăim într-o țară liberă și ne este îngăduit dreptul la opinie, ne permitem să ne spunem părerea. Dacă la viitoarele alegeri electorale din Republica Moldova rusofonii, comuniștii și socialiștii vor ieși victorioși, unirea cu patria-mamă și intrarea în UE rămân proiecte utopice. Basarabia românească se întoarce în cazarma rusească. Cât despre cei care le spun basarabenilor ”o rușine de oameni”, să nu uităm că acolo, între Prut și Nistru, s-au născut și au trăit demn oameni cu suflet mare: Hașdeu, Vieru, Mateevici, Russo, Stere, Cimpoi, Dabija, Goma, Ungureanu… S-a auzit, Doamna Istorie? Consemnați numele acestor moldoveni cu suflet mare pentru posteritate. Săru’ mâna, Doamna Istorie! Lamentările noastre mioritice, verbale, nu impresionează pe nimeni! Dasfidania!

Prof. Dumitru RUSU