Vestea închiderii oficiale a Transalpinei, prin decizie a celor de la Drumuri Naționale, de teama răspunderii pentru eventualele accidente produse din lipsa măsurilor de securitate (pe o șosea încă neterminată), este încă o palmă dată României de vis de către niște autorități incapabile de ani de zile să ducă mai departe ce-au făcut romanii, Regele Carol al II-lea și armata germană în ultimul Război Mondial. Transalpina este cel mai înalt drum rutier din România și din întregul lanț al Munților Carpați, rivalizând ca frumusețe și îndrăzneală cu orice șosea alpină din Europa și din lume. Traversează Munții Parâng de la Nord la Sud și atinge altitudinea maximă în Pasul Urdele, la 2.145 m. Traseul original, inaugurat de Regele Carol al II-lea în 1938, după ce drumul a fost pietruit în întregime, este de la Novaci (Gorj) la Săliște (Sibiu). Astăzi, tronsonul oficial de referință (DN67 C) este de la Bengești (unde se desprinde Transalpina din DN67, Târgu Jiu – Râmnicu Vâcea) la Săliște (intersecția cu DN1, Sibiu – Sebeș) și are 155 km. Dacă de la Obârșia Lotrului (Vâlcea) se merge direct spre Sebeș, atunci vorbim de 148 km. În realitate, distanțele turistice se raportează la Novaci, însemnând 141 km, respectiv 137 km de încântare pentru șoferi și turiști.
Indiferent de calcule, accentul cade pe cei 30 km, la aproape 2.000 m altitudine, între Stațiunea Rânca (Gorj) și ramificația de la Obârșia Lotrului.
Se spune că drumul ar fi fost construit de romani cu aproape 2.000 de ani în urmă, când au mărșăluit spre Sarmizegetusa Regia. Supranumele de Drumul Regelui vine de la Carol al II-lea, care l-a străbătut împreună cu suita sa, de la Săliște la Novaci, în numai opt ore.
Parcursă invers, dinspre județul Gorj, Transalpina își dezvăluie măreția și oferă recompense cui caută zona. Dacă tot ajungi la Novaci, atunci e mare păcat să nu vii dinspre Râmnicu Vâlcea și Horezu, luând-o pe scurtătură pe la Baia de Fier. După ce vizitezi impresionanta Mănăstire Horezu, plus atelierele și splendidele magazine cu suveniruri din oraș, ai ocazia rară ca, în câteva ceasuri, să te minunezi de Mănăstirea Polovragi, peștera cu același nume din Cheile Oltețului și Peștera Muierilor. Un popas la Rânca te liniștește cu totul. Nu seamănă cu nicio altă stațiune din România, dovadă stând inclusiv un hotel unde și geamul de la hidrant e un vitraliu.
De deasupra norilor îți iei puterea pentru a merge spre Obârșia Lotrului și Sebeș, dacă nu te lovește curajul s-a iei peste munți spre Petroșani, iar de-acolo spre Hațeg și Orăștie. N-are rost să te grăbești, nu ajungi pe Drumul Regelui în fiecare an. De la Obârșia Lotrului, spre dreapta, poți trage o fugă la Lacul Vidra și mai departe spre Stațiunea Voineasa, ceea ce poate fi suficient pentru o zi. Altfel, continuând drumul spre Șugag și Sebeș, te așteaptă alte peisaje și locuri de vis. Pe stânga e Lacul de acumulare Oașa, iar după ce treci barajul, se cuvine să faci la stânga. Nu departe vei descoperi superba Mănăstire Oașa. Acolo, la un început, în 1943, doi scriitori au ridicat o biserică de lemn. Unul dintre este Mihail Sadoveanu. Apoi, până să dai de lacul de la intrarea în Petrești, e imposibil să nu te încânte Lacul Tău-Bistra (pe dreapta) și Lacul Obreja de Căpâlna (pe stânga). Cetatea dacică de la Căpâlna nu e departe.
Scăpat la carosabil bun, odată ajuns la Sebeș, e aproape o relaxare să te decizi unde îți stabilești un cartier general intermediar, la Orăștie sau la Hațeg. Pentru că ai fost inspirat să nu tai munții spre Petroșani, adevărata recompensă e să le iei pe rând. Te așteaptă cetățile dacice Sarmizegetusa Regia, Blidaru și Costești, dar și Ulpia Traiana Sarmizegetusa ridicată de romani.
Castelul Corvinilor e aproape, la fel și Mănăstirea Prislop, căci nu se știe când mai ocazia să te reculegi la mormântul lui Arsenie Boca, Sfântul Ardealului. Îți piere însă cheful de cele sfinte când afli că Biserica de la Densuș a fost ridicată cu piatră furată din vestigiile romane de la Ulpia Traiana. Dar, dacă tot ești în vacanță, nu pui la inimă. Merită să iei aer curat la Lacul Gura Apelor de pe Râul Mare și să te minunezi de cel mai mare baraj de arocamente din Europa.
Am lansat această provocare pornind de la regimul oficial al unui drum unic și am încheiat-o cu un baraj imposibil de construit în prezent. Ce-am cuprins e o mică parte din România de vis. Din nefericire, prea mulți români preferă să se calce în picioare pentru o fotografie de vacanță cu personajul numit Chioru’ din Rezervația de zimbri de la Hațeg.
Un comentariu
Am fost in vara aceasta , pentru a doua oara, pe Transalpina. Prima data pe sensul ; Saliste- Novaci iar acum invers ; Novaci – Saliste . Concluzia : ESTE SUPERB !