Construită acum 300 de ani, Biserica boierului Poloboc n-a avut titlu până în 2014

Biserica veche din satul Poloboc, comuna Rediu, ridicată în 1728 de boierul Alecu Krupenski, zis Alecu Poloboc, de la care și-a luat numele și așezarea, a ajuns într-un stadiu avansat de degradare, ba chiar la un pas de prăbușire, dacă ar fi să dăm crezare pesimiștilor. Ani de zile comunitatea a strâns ban cu ban pentru ridicarea unui lăcaș de cult falnic și a lăsat în uitare bisericuța din lemn, care acum este părăsită de tot. Odată ce slujbele au început să se țină în biserica nouă, nimănui nu i-a mai păsat de lăcașul de cult monument istoric, devenit deodată inutil. Mai trist este faptul că biserica ”Buna Vestire” pare să deschidă un drum al pierzaniei și pentru celălalt monument din comună. Lăcașul de cult din Rediu, construit în 1825, cu hramul ”Sfinții Voievozi”, pare să fie așteptat de același destin.

”S-a ridicat o biserică nouă, urmează să fie sfințită, iar după aceea e clar că nu se vor mai ține slujbe în cea veche. O să ajungă la fel ca și cealată”, crede primarul Vasile Motfolea. ”Așa e natura omului: nu-i mai trebuie lucrul vechi, când are unul nou. Eu nu pot să dau bani de la primărie pentru o singură biserică. Oamenii nu fac diferența că e monument sau nu e monument. Imediat îmi sar în cap, că toate bisericile sunt în comună și toate au nevoi. Am făcut ceva demersuri prin 2004-2005. Preotul de atunci era cumătru cu senatorul Munteanu și i-a promis că-l ajută. Dacă el, ditamai senatorul, n-a avut niciun succes pe la București, pe la minister, eu, un biet primar de țară, ce șanse să am? Cine se înhamă la o muncă din asta chiar trebuie să aibă putere și răbdare. Că la noi, dacă nu faci o mie de hârtii până să te apuci de treabă efectiv, se cheamă că nu trăiești în România.

De aia merg treburile cum merg. De fapt, treburile nu prea merg, timpul trece și treburile stau pe loc. Și când e vorba despre un monument, lucrurile sunt complicate tare. Trebuie expertiză, trebuie să vină un proiectant, să se facă un studiu de fezabilitate și abia după aceea ai o idee cât de cât despre costurile de restaurare. Iar pe toate hârtiile astea nu pune nimeni o ștampilă fără bani grei”.

Se prăbușește istoria în cimitirul satului

Prin grija actualului preot de la Poloboc, parohia are pagină de prezentare pe internet, unde se menționează: ”Biserica Buna Vestire este construită într-un plan treflat, cu strănile și altarul rotunjit, nefiind pictată nici în interior, nici în exterior. Ea a fost construită din bârne pe temelie de piatră, căptușită în interior și exterior cu scândură de brad vopsită în ulei gri, acoperită cu tablă galvanizată. Catapeteasma reprezintă «bijuteria» bisericii, fiind pictată foarte frumos, în stil neobizantin, pictorul și timpul când s-a pictat și s-a sculptat nefiind cunoscute. Biserica veche a fost reparată de două ori, în 1932 și 1964, ultima oară fiind acoperită cu tablă galvanizată.

A doua biserică a parohiei și actualul lăcaș de cult în care se slujește a fost început a se construi în anul 1990, din luna februarie, de preotul Vasile Astanei, iar din septembrie 1990 lucrările au fost continuate de preotul Ioan Cehan, fiind finalizate în anul 2000”.

Nici nu e nevoie de mai mult pentru a descrie preocuparea comunității pentru bisericuța boierului Poloboc. După ultimele reparații, când, de fapt, monumentul a fost urâțit cu un acoperiș din tablă, care nu i se potrivește, satul s-a apucat de strâns bani pentru o biserică nouă.

”Preotul a stors lumea, pur și simplu”, ne-a declarat actualul paroh, părintele Iulian Asandei. ”S-au adunat sume impresionante care, cu siguranță, n-au fost folosite în totalitate pentru construirea bisericii. De când am venit eu, în 2011, nimeni nu mai vrea să dea un leu, nici să nu audă. Acum, că vine iarna, abia am reușit să strâng cât mi-a trebuit pentru lemne de foc. Nu se emoționează nimeni dacă se prăbușește biserica veche. Pe timpul comuniștilor a fost demolată o biserică pe stil vechi din sat și oamenii se gândesc că dacă nu a murit nimeni atunci, nu va muri nici acum. Când n-ai niciun fel de sprijin, e foarte greu să te lupți de unul singur. S-a făcut un fel de studiu, în sensul că a venit un domn inginer de la Inspecția de Stat în Construcții, s-a uitat și a spus că se poate consolida fundația, dar expertiza ar costa în jur de 4000 de euro și el fără 2000 de euro nu se apucă”.

”Comisia a venit, și-a pus mâinile în cap și a plecat”

În 2012, la un an de când părintele Asandei a fost repartizat la Parohia Poloboc, ofițerul responsabil de starea patrimoniului cultural din județ a făcut un control la biserică. ”Am văzut în ce stare este monumentul, cu probleme mari la fundație și i-am spus preotului să facă demersurile necesare să demareze proiectul de consolidare”, ne-a declarat Vitalie Josanu, din cadrul Poliției Neamț. ”În 2013 am fost din nou și, pentru că lucrurile nu se schimbaseră în bine, i-am dat preotului un avertisment. În plus, i-am cerut să facă un inventar al tuturor bunurilor, cu fișe și fotografii, și să le scoată din biserică, pentru că, dacă se prăbușește, să nu fie distruse și obiectele din interior. I-am cerut, de asemenea, să monteze un sistem de alarmă. Acum, chiar i-am relatat d-lui director de la Direcția pentru Cultură Neamț despre situația bisericii și foarte curând vom merge împreună la Rediu. Trebuie să urnim lucrurile cumva, dar n-am găsit încă o cale eficientă. Eu am sesizat Mitropolia, a venit o comisie, a văzut, și-a pus mâinile în cap și a plecat. Și cu asta am rămas”.

De partea cealaltă, preotul Asandei spune că Vitalie Josanu este prea pesimist, iar biserica ar avea șanse să rămână în picioare și iarna asta, chiar dacă absidele sunt deja lăsate vizibil, iar temelia este crăpată. Speranțele părintelui se îndreaptă spre Direcția pentru Cultură Neamț, care anul trecut i-a întins o mână, dar el n-a putut-o apuca: ”Spre sfârșitul anului 2013 mi s-au propus niște bani, care rămăseseră necheltuiți, numai că n-am avut cum să-i iau pentru că nu aveam titlu de proprietate. A fost o situație nemaîntâlnită. Fostul preot a plecat cu absolut toate actele și nimeni nu știa unde s-a dus. Eu, când am plecat de la parohia pe care am avut-o înainte, am predat tot. Când am ajuns aici, am dat peste alte obiceiuri. Nu era absolut niciun fel de document. Abia anul acesta, cu sprijinul primăriei, a venit cineva de la cadastru și am primit alt titlu. Nu mai zic de bunuri, de inventar, nici vorbă. Am adunat consilierii și am făcut noi un inventar cu ce-am găsit. Și asta nu e tot. Preotul Cehan nu și-a plătit nici măcar impozitul pe propriul lui salariu. M-a lăsat cu datorii și la Finanțe, și la Mitropolie. Am plătit cam o treime, dar mai am, că n-au fost trei lei, ci aproape jumătate de milliard vechi. În condițiile astea, am reușit totuși să montez sistem de alarmă și la biserica nouă, și la cea veche, iar la monumente am pus și sistem anti-incendiu. Am făcut demersuri și la primărie, și s-a montat încă un stâlp de iluminat în cimitir, ca să bată lumina chiar pe lăcașul de cult. Nu am reușit să fac tot ce mi-a spus domnul polițist, adică nu am terminat de făcut fișe pentru fiecare obiect în parte și n-am făcut fotografiile. Totuși, m-am zbătut cât de cât”.

Sorin Predescu, directorul Direcției pentru Cutură Neamț, ne-a declarat că, până la sfârșitul lunii octombrie va face un control la Rediu și-l va învăța pe preot ce are de făcut: ”Cu siguranță nu are proprietatea termenilor. Direcția pentru Cultură, la un buget de chetuieli de 2300 de lei pe lună, nu ar fi avut ce bani să-i propună. I-o fi propus cineva, dar n-a înțeles el bine”.

Oricum fără titlul de proprietate nu era posibilă obținerea vreunei finanțări de la nicio instituție. Iar până ce preotul paroh (care până una, alta, este proprietarul monumentului) va înțelege cui trebuie să se adreseze și ce demersuri are de făcut, nu pare să fie decât o soluție: să se roage, din când în când, în biseriva nouă, să-și reverse Dumnezeu mila și asupra celei vechi și părăsite și s-o țină în picioare până se vor găsi bani pentru restaurare.

Cristina MIRCEA