Spitalul vechi din Roman „trăiește” doar prin copacii din ziduri. GALERIE FOTO

Clădire somptuoasă, fostul spital Precista Mare din Roman, cândva bolniță a bisericii cu același nume, este o ruină abandonată. Înconjurat cu un gard din tablă – o palidă formă de protecție – are, în schimb, una din ușile laterale permanent deschisă, ca o invitație mută pentru cei care vor să-i treacă pragul. Înăuntru, pustiu pe culoarul lung, pe care, altădată, mișunau pacienți, medici și asistente. Pereți scorojiți și, din loc în loc, câte o plăcuță, care încă se poate citi. Prima e cea pe care scrie „farmacie”, dar indică o cameră goală, ca și celelalte, în care se mai văd urme de rafturi și, probabil, locul unui fost birou.

Zidurile exterioare dau aceeași impresie de abandon: pe alocuri se vede cărămida, dezgolită de tencuială, ferestrele sunt, majoritatea, sparte, iar în fața uneia din uși, pe care încă mai scrie „Muzeul de istorie a medicinei și farmaciei Roman”, este o movilă de moloz. Singura formă de viață din bătrâna clădire sunt niște copaci, care s-au încăpățânat să crească direct în zid și sapă, cu rădăcinile lor nevăzute, în miezul unei porțiuni de la etaj.

Construit cu 80 de pungi de aur, adunate de la „bresle”

Fostul spital a fost ridicat în perioada 1872-1884, în locul bolniței care aparținea bisericii și fusese înființată de domnitorul Constantin Cehan Racoviță. Ideea de a construi un spital mare a fost a preotului Gherasim, care a slujit la Biserica Precista Mare și a lăsat 5.000 de galbeni, prin testament, pentru ridicarea construcției. Banii erau mult prea puțini pentru așa un edificiu și, atunci, episcopul Veniamin Costache a cerut ajutorul breslelelor din târg, garantând că o să le restituie banii. S-au strâns 80 de pungi cu aur, echivalentul a 40.000 de lei, cu care s-a făcut construcția, cu două nivele și decorațiuni cu firide și turnuri crenelate pe toată fațada.

Până la sfârșitul anului 1927, spitalul a funcționat sub coordonarea Epitropiei ”Sf. Spiridon” Iași, însă ajunsese într-o stare de degradare care nu permitea restaurarea din fonduri exclusiv bisericești. Și, atunci, s-a găsit soluția ca imobilul să fie predat statului, pentru 20 de ani, perioadă în care să fie restaurat, utilat cu aparatura folosită în acele vremuri și racordat la apă, canal și iluminat. După scurgerea celor 20 de ani, clădirea a rămas tot în posesia statului și a fost principalul spital din Roman, până în 1977, când s-a construit spitalul nou. Până în anul 2000, ambele au mers în paralel, dar o prevedere legislativă care impunea unității sanitare să acorde 20% din buget pentru reparații, a determinat închiderea spitalului vechi.

„Acela a fost momentul în care Parohia Precista Mare Roman a deschis acțiune de redobândire a imobilului și a terenului aferent”, ne-a declarat Aurelian Constantin Alexa, consilierul juridic al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. „După redobândire, spitalul impune alocarea unor fonduri uriașe. Preotul paroh Mihăiță Popovici a încercat atragerea de fonduri europene, dar legislația privind restaurarea clădirilor monument istoric avea condiții greu de respectat. Atunci, părintele s-a reorientat și a semnat un contract de comodat cu Turoag SA, iar ulterior un nou contract, de asociere în participațiune, cu Fundația Hanu Ancuței. Tema de restaurare era simplă: atragerea de fonduri pentru restaurarea clădirii, însă destinația ar fi fost schimbată din spital în hotel, muzeu, cofetărie și orice altă activitate aducătoare de profit. Însă schimbarea destinației clădirii ar fi însemnat nerespectarea condițiilor impune de legiuirile bisericești și atunci Centrul eparhial a solicitat rezilierea contractelor pe cale amiabilă”.

„Calea amiabilă” a dus spre instanță

Turoag SA, firmă administrată de consilierul local Lenuța Nușa Chiriac (al cărei soț a renovat un alt monument istoric de la strada Ștefan cel Mare, dar apoi l-a vândut și a ajuns pradă locatarilor de ocazie), nu a fost de acord cu rezilierea contractului de participațiune. A urmat un șir de procese, pe parcursul cărora Curtea de Apel Bacău a constatat, în martie 2011, „nulitatea contractul în participațiune nr. 44/16.05.2008”, iar în octombrie, același an, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis: „Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții FUNDAȚIA HANU ANCUȚEI ROMAN și SC TUROAG SA ROMAN împotriva deciziei comerciale nr.32/2011 din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal. Irevocabilă”.

În timp ce părțile se războiau în justiție, spitalul vechi se „războia” cu anotimpurile, din bătaia cărora nu-l salva nimeni. Chiar și după clarificarea situației, imobilul a rămas în aceeași stare, în care este, de altfel, și acum. Abia la jumătatea anului 2014, IPS Ioachim îl desemnează pe Aurelian Constantin Alexa să se ocupe de clădire, dar să nu mai audă cumva, vreodată, despre schimbarea destinației.

„Episcopia Romanului a primit de la Voievodul Ștefan cel Mare 4 moșii având obligativitatea de a se ocupa de toți «calicii și mișeii» (invalizi, răniți, orfani)”, a precizar consilierul juridic. „Cum la Dumnezeu există un timp continuu, fără trecut și viitor, așa și biserica este ținută să-și îndeplinească menirea sa. În luna decembrie 2014, am prezentat un proiect, prin care am propus restaurarea clădirii într-o clinică de specialitate și transformarea terenului înconjurător într-un parc. În această clinică, actul medical ar fi trebuit plătit de către pacient. Analizând documentația, IPS Ioachim mi-a cerut să reanalizez tema și să transform acest spital într-o unitate medicală accesibilă tuturor păturilor sociale, în special celor care nu-și pot permite accesul în clinici private, așa că, în ianuarie 2015, am luat-o de la capăt. Am analizat județele Neamț, Bacău și Iași din punct de vedere medical, astfel încât Așezământul spitalicesc Precista Roman să devină complementar, și nu concurențial, cu acestea. Arhiepiscopia Romanului a cheltuit peste 430.000 lei, ajungând ca, la finalul lunii august 2015, să avem o temă certă de restaurare și funcționare. Clădirea se va extinde, de la 7.500 mp la 13.100 mp, urmând să beneficieze de un subsol generos și, în același timp, de mansardarea și înălțarea acoperișului, păstrându-se totodată arhitectura sa unică. Valoarea totală a investiției (restaurare și utilare cu aparatură medicală) va fi în jur de 25 milioane de euro. Se vor crea peste 450 noi locuri de muncă”.

Începând de la primar, continuând cu vecinii clădirii – Ambulanța Roman și Spitalul de Pediatrie, și terminând cu subcomisarul Vitalie Josanu, ofițerul de patrimoniu, toată lumea crede în proiectul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Și așteaptă luna august să vadă primele semne ale concretizării lui.

Colecția doctorului Cozărescu – pradă hoților și umezelii

Inscripția de pe ușa laterală a spitalului, «Muzeul de istorie a medicinei și farmaciei Roman» se datorează doctorului Epifanie Cozărescu, una dintre figurile emblematice ale orașului. Născut în 1914, bucovinean la origini, medicul a ajuns forțat în Roman, în 1949, și și-a dedicat zeci de ani din viață semenilor. A adunat, cu pasiune și atenție, tot felul de obiecte și înscrisuri care dovedeau cei 210 ani de medicină de la Roman, practic întreaga istorie.

În 1998, colecția sa a fost găzduită într-o încăpere spațioasă de la parterului spitalului. După închiderea unității sanitare, instrumentele chirurgicale și o parte din documente s-au degradat, din cauza umezelii din pricina căreia suferea întreaga clădire. În plus, rămânând într-un imobil părăsit, colecția medicului a căzut pradă hoților de câteva ori la rând. Hoți care au furat medalii din război și alte obiecte pe care le puteau vinde, dar au distrus documente, rețete și tratate de medicină, care, în viziunea lor, nu valorau nimic.

În 2010, medicul donează Muzeului de Istorie din Roman ceea ce i-a rămas din colecție, de la truse medicale de diverse specialități până la

diplome și lucrări de doctorat, rețete, fotografii, însemnări și obiecte personale ale medicilor romașcani, dar și recipiente din lemn, ceramică, sticlă sau porțelan, mojare din metal și marmură, cântare de spițerie, fiole și cutii de medicamente. La o lună după ce și-a pus la adăpost munca de-o viață și și-a îndeplinit ultima misiune, dr. Cozărescu a murit.

Cristina MIRCEA