Maria Urzică – sau mătușa Maranda, cum îi zic vânătorenii – a împlinit venerabila vârstă de 100 de ani. Are patru copii, treizeci de nepoți și o mulțime de rude, prieteni și cunoscuți. Ajunsă la centenar, mătușa Maranda a primit o frumoasă surpriză din partea preotului paroh Gheorghe Onofrei, de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Vânători-Neamț, fiind sărbătorită în sfânta duminică, la biserică, după slujba religioasă. Copii, nepoți, rude și vecini, în frunte cu preotul Gheorghe Onofrei, i-au urat mătușii Maranda mulți ani înainte, dăruindu-i tradiționalul tort, flori și șampanie. Emoționată peste poate, mătușa Maranda s-a arătat plină de smerenie, mărturisind celor prezenți că, de fapt, este o femeie păcătoasă înaintea lui Dumnezeu, dar, în definitiv, nimeni nu e drept pe pământ.
”Bătrânii au fost înțelepții popoarelor”
„O sărbătorim astăzi pe una dintre credincioasele parohiei noastre și nu avem ocazia de multe ori să serbăm o persoană la împlinirea vârstei de 100 de ani”, a început părintele Onofrei scurta sa cuvântare. ”Bătrânețea este asociată și cu înțelepciunea. Bătrânii au fost dintotdeauna înțelepții tuturor popoarelor. Cine nu are bătrâni să-și cumpere, spune o vorbă din popor. De aceea, este firesc ca, atunci când cineva ajunge la o asemenea vârstă, să fie serbat cum se cuvine. Suntem bucuroși să o serbăm pe enoriașa parohiei noastre, Maria Urzică sau Smărăndița, cum îi spunem noi, la împlinirea vârstei de 100 de ani. Este o vârstă venerabilă și ce mă bucură pe mine este că se poate deplasa și are mintea limpede. Numai ea știe prin câte greutăți a trecut până la această vârstă… Să ne gândim că a prins ambele războaie mondiale, perioade în care țara și poporul au trecut prin foamete. A rămas văduvă de război și nu a fost ușor. A urmat dezrădăcinarea, a crescut copiii și nu era lucru ușor în acele condiții. A venit, apoi, întovărășirea, colectivizarea, când bieților țărani le-au fost luate animalele din bătătură. În ciuda acestor vremuri negre, mătușa Maranda a ajuns la 100 de ani. Nu am avut ocazia în parohia noastră să avem o persoană care să împlinească această vârstă, să o putem sărbători. Adresăm și o rugăciune de mulțumire bunului Dumnezeu, pentru că mătușa Maranda a ajuns la această vârstă. Eu vă urez tuturor celor aici de față să ajungeți la 100 de ani și eu să fiu prezent, să vă sărbătoresc pe fiecare din dumneavoastră”, a spus părintele Gheorghe Onofrei.
”Mi-e teamă că suntem creștini doar cu numele”
”Mătușă Maranda, spune-le celor mai tineri cum ai trăit matale în această viață, de ai ajuns la această vârstă”, a îndemnat-o părintele pe sărbătorită.
”Sunt o femeie păcătoasă și recunosc că am făcut păcate și am fost uneori rea”, a început mătușa Maranda. ”Nimeni dintre noi nu e fără de păcate. Înaintea lui Dumnezeu, sunt păcătoasă. Dacă am vrut să mânânc, am mâncat, indiferent că era zi de post sau nu. Părinte, când mă duceam la prășit, mâncam mâncare de post, dar seara, când ajungeam acasă, mâncam și carne. Când eram tânără, nu prea mă duceam la biserică, dar, de când am îmbătrânit, am mai fost. Eu am fost orfană, tata a murit în război. Am rămas cinci fete și, uneori, am mai ținut post, dar alteori nu. Omul, cât trăiește pe pământ, păcătuiește. Nimeni nu e drept pe pământ. Numai cel care s-a ridicat de pe pământ e drept. Noi creștini suntem, dar îmi e că suntem creștini doar cu numele”, a mărturisit femeia, adresând, apoi, mulțumiri tuturor.
”Mătușă Maranda, vreau să ne mai întâlnim, tot aici, la biserică, și să te sărbătorim și la vârsta de 110 ani! Matale ești o istorie vie! Să-ți dea Dumnezeu sănătate!”, i-a urat preotul paroh.
”Mama a fost o femeie vrednică”
Unui din fiii Marandei, Mihai Urzică, a povestit câte ceva din lunga viață a mamei sale, așa cum a apucat el să o cunoască. ”A fost o femeie vrednică și muncitoare. Era ambițioasă. I-a plăcut să aibă pământ, să aibă animale, oi, porci și găini. A venit pacostea când a murit tatăl meu, în război, și a rămas văduvă. De fapt, a fost dat dispărut pe la Cotul Donului. Nu știm pe unde a fost îngropat. După un timp, s-a recăsătorit cu un bărbat, mai tânăr, dar gospodar, pâinea lui Dumnezeu. Și el a murit, acum doi ani de zile. Nu s-au cununat, mama păstrându-și numele, primind și o pensie de văduvă de război. Pe mine m-a trimis la școală. Din prima ei căsătorie, suntem doi băieți și o fată. De pe urma celui de-al doilea bărbat, mai avem o soră. Și are treizeci de nepoți”, a spus bărbatul.
Ciprian Traian STURZU